Modificările aduse de coaliția PSD-ALDE-UDMR la legile justiției și la Codurile Penale și de Procedură Penală riscă să împingă România pe un traseu invers față de eforturile susținute pe care, timp de nouă ani, toate celelalte guvernări ale țării au încercat, în felul lor, să le concretizeze pentru transformarea țării noastre într-un stat modern care să respecte valorile europene.
Obiectivele de referință pe care trebuie să le atingă România în temeiul Deciziei Comisiei din 13 decembrie 2006 de stabilire a unui mecanism de cooperare și de verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referință specifice în domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției:
- Obiectivul de referință nr. 1: Garantarea unui proces judiciar mai transparent și mai eficient, în special prin consolidarea capacităților și a responsabilizării Consiliului Superior al Magistraturii. Raportarea și evaluarea impactului noilor coduri de procedură civilă și penală
- Obiectivul de referință nr. 2: Înființarea, conform celor prevăzute, a unei agenții pentru integritate cu responsabilități în domeniul verificării patrimoniului, al incompatibilităților și al conflictelor de interese potențiale, precum și cu capacitatea de a adopta decizii obligatorii care să poată duce la aplicarea unor sancțiuni disuasive
- Obiectivul de referință nr. 3: Consolidarea progreselor realizate deja, concomitent cu realizarea în continuare de investigații profesioniste și imparțiale cu privire la acuzațiile de corupție la nivel înalt
- Obiectivul de referință nr. 4: Adoptarea unor măsuri suplimentare de prevenire și combatere a corupției, în special în cadrul administrației locale
Raportul tehnic privind Mecanismul de Cooperare și de Verificare concluzionează o serie de măsuri luate de coaliția PSD-ALDE-UDMR și care afectează statul de drept:
- Limitări cu privire la libertatea de exprimare și de informare. În primul rând, o modificare prevede obligația ca magistrații să se abțină de la „manifestarea sau exprimarea defăimătoare în raport cu celelalte puteri ale statului”. În timp ce obligația generală de abținere este de înțeles, evidențierea unei protecții speciale față de alte puteri ale statului pune sub semnul întrebării capacitatea magistraților de a se exprima cu privire la anumite chestiuni și la modificările legislative care afectează funcționarea justiției. Acest lucru ar putea afecta chiar rolul CSM de apărare a judecătorilor și a procurorilor împotriva unor declarații publice din partea altor organisme ale statului, ceea ce poate prejudicia independența sistemului judiciar. În al doilea rând, există o preocupare legată de faptul că o modificare a Codului de procedură penală va împiedica autoritățile publice și instanțele să furnizeze informații cu privire la procedurile penale. Acest lucru poate fi în detrimentul dreptului publicului (și al posibilelor victime) de a fi informat.
- Noi dispoziții referitoare la răspunderea materială a magistraților. Aceste dispoziții au fost percepute ca oferind posibilitatea de fi utilizate ca un mijloc de exercitare a unor presiuni asupra magistraților. Acestea oferă Ministerului Finanțelor posibilitatea ca, pe baza propriei evaluări, să lanseze o acțiune în regres împotriva unui magistrat care a comis o eroare judiciară, cu un rol consultativ pentru Inspecția Judiciară. Rolul decisiv în stabilirea acțiunii este acordat Inspecției Judiciare și Ministerului Finanțelor, nu Consiliului Superior al Magistraturii (având în vedere responsabilitățile acestuia atât în ceea ce privește independența judiciară, cât și răspunderea disciplinară).
- O nouă secție pentru investigarea infracțiunilor comise de magistrați. Crearea acestui nou serviciu ar putea fi percepută ca un instrument (suplimentar) pentru a exercita presiuni asupra judecătorilor. Justificarea aplicării unui tratament special în cazul magistraților în comparație cu alți funcționari publici nu a fost clarificată. În plus, Direcția Națională Anticorupție (DNA) are deja o experiență solidă în investigarea și urmărirea cazurilor de corupție din rândul magistraților.
- Revocarea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii. Posibilitatea revocării membrilor CSM printr-o moțiune de cenzură/o petiție din partea instanțelor și a parchetelor riscă să afecteze echilibrul dintre răspunderea și stabilitatea și independența membrilor CSM
- Eliminarea din statutul procurorilor a referinței anterioare la independența acestora. Ținând seama de efectul cumulativ cu alte măsuri și având în vedere contextul politic complex existent în prezent în România, acest lucru tinde și mai mult să consolideze controlul ierarhic și autoritatea ministrului justiției și implică riscul apariției unor interferențe politice în cauzele penale
- Legile modificate care au fost adoptate au fost contestate de mai multe ori în fața Curții Constituționale, de către președintele României, de partidele de opoziție din Parlament, precum și de Înalta Curte de Casație și Justiție. Contestațiile au abordat potențiale chestiuni legate de constituționalitate, însă verificările caracterului constituțional al modificărilor nu includ și aspecte care pot avea un impactul potențial asupra calității și a eficienței funcționării instanțelor și a parchetelor.
- În recomandările sale inițiale, precum și în raportul din noiembrie 2017, Comisia a subliniat rolul Comisiei de la Veneția. Cu toate acestea, Comisia de la Veneția a fost sesizată abia în aprilie 2018, nu de autoritățile române, ci de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. Avizul Comisiei de la Veneția privind modificarea legilor justiției pare să nu fi avut niciun impact asupra calendarului accelerat al legilor și nu a făcut obiectul unei dezbateri în Parlament. Rezultatul a fost că recomandările Comisiei de la Veneția au venit atunci când căile interne de atac fuseseră epuizate. Președintele a fost obligat să promulge legile: legea privind organizarea judiciară a fost promulgată în luna iulie, legea privind Consiliul Superior al Magistraturii a fost promulgată în luna septembrie, iar legea privind statutul magistraților a fost promulgată în luna octombrie.
- Numirea procurorilor de rang înalt este reglementată de Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraților, modificată în acest an. Procedura de numire (aplicabilă procurorului general și adjuncților, procurorului-șef al DNA, adjuncților și șefilor de secții, precum și procurorului-șef și adjuncților DIICOT) a fost modificată prin limitarea la o singură dată a dreptului președintelui României de a respinge propunerea ministrului justiției după primirea avizului consultativ al secției de procurori a CSM. Nu au existat schimbări în procesul de selecție propriu-zis, care rămâne în întregime de competența ministrului justiției. Rezultatul consolidează competența ministrului justiției și reprezintă o limitare ulterioară a amplorii și a relevanței avizului CSM, având în vedere că președintele este obligat să îl desemneze pe cel de al doilea candidat propus de ministrul justiției, indiferent de profilul candidatului respectiv și de avizul CSM.
- Cu toate acestea, în februarie 2018, ministrul justiției a inițiat procedura de revocare a procurorului-șef al DNA, pe baza unui raport de evaluare realizat chiar de ministru. Raportul a formulat, în principal, acuzații de gestionare defectuoasă, acesta fiind unul dintre motivele prevăzute de lege drept posibile motive pentru revocare. CSM a emis un aviz negativ împotriva propunerii de revocare, considerând că motivele pentru revocare prezentate de ministru erau insuficiente, iar acuzațiile de gestionare defectuoasă nu erau fundamentate.48 Președintele României, luând în considerare și avizul CSM, a considerat că propunerea de revocare este neîntemeiată și nejustificată și a respins-o la sfârșitul lunii aprilie.
- CSM nu a lansat un concurs pentru desemnarea unei noi conduceri a Inspecției Judiciare, deși mandatul echipei de conducere a expirat la sfârșitul lunii august 2018. Acest lucru a determinat Guvernul să abordeze situația adoptând o ordonanță de urgență pentru a desemna actuala echipă adinterim. Argumentul invocat în acest sens a fost faptul că legea care reglementează organizarea concursului a fost contestată în instanță (de către Inspecția Judiciară în 2016) și că, prin urmare, există un vid legal. CSM nu a reușit să ia măsuri pentru a se asigura că se va găsi o soluție adecvată pentru organizarea la timp a concursului. Faptul că ministrul justiției a decis să intervină, prelungind mandatele conducerii actuale, putea fi considerat ca intersectându-se cu competențele CSM.
