De ce politicienii din Republica Moldova si din Romania alimenteaza o utopie: Unirea celor doua state

România şi Republica Moldova. În prezent, cei care contemplă România Mare vorbesc despre acelaşi popor care, acum, este despărţit de hotare. Ideea unirii României cu Republica Moldova a apărut în spaţiul public imediat după colapsul Uniunii Sovietice. Şovăielnic sau pe faţă, subiectul a fost pus pe tapet de fiecare dată când politicienii celor două ţări au avut nevoie ca să abată atenţia de la problemele grave cu care se confruntă atât România cât şi Republica Moldova.

Vorbim despre sărăcie, despre corupţia care se întinde ca un cancer în aparatul administrativ, despre controlul presei, despre slăbiciunile sistemului judiciar şi despre migrarea în masă către Vest, în căutarea unui trai mai bun. Unirea trezeşte melancolie, patimă, ipocrizie şi multă minciună. Pe scurt: mişcările ONG-urilor româneşti au reuşit să trezească, într-o anumită parte a societăţii basarabene, conştiinţa naţională. Fără diplomaţie, fără o voinţă politică şi socială clară şi fără investiţii româneşti Unirea este o utopie. Astăzi, Moldova nu este decât un mic ghem de interese în ghearele Marelui Urs iar declaraţiile sforăitoare de la Bucureşti nu ţin de foame la Chișinău.

România şi Moldova chiar se pot uni. Cum? Convocăm Consiliul de Coroană? Trecem cu oastea română peste Prut? Modificăm graniţele?

Uităm de la mână până la gură că România şi Moldova sunt, din nefericire pentru vecinii noştri, două ţări cu trasee separate. Ne despart NATO şi UE.
Ni se tot spune că „România este Patria Mamă şi are o datorie faţă de Moldova”. Așasar, recunoaştem populaţia românească din Republica Moldova dar o ignorăm pe cea rusă. În goana după voturi, politicienii români vorbesc la fel precum Vladimir Putin atunci când și-a motivat anexarea Crimeii.
Într-o lume globalizată, unirea se face, în primul rând, prin împărtășirea acelorași valori și idealuri, nu prin modificarea granițelor.
În plus, uităm despre existența Transnistriei, acest teritoriu folosit de Rusia pentru a ține în șah Republica Moldova și chiar Ucraina.
Unirea cu Republica Moldova ar putea să pună Uniunea Europeană în situația de a recunoaște, eventual, separarea Republicii de Transnistria, legalizând un teritoriu fantomă la granița sa. Ar însemna deschiderea cutiei Pandorei și ar putea declanșa o serie de mișcări centrifuge în UE.

Avem gazoduct între România și Republica Moldova, dar nu și gaze

Siguranța energetică a fost întotdeauna călcâiul lui Achile în relația Republicii Moldova cu Rusia. Fluxul de gaze naturale a reprezentat mereu un instrument de presiune exercitat de Kremlin. Alternativa la gazele rusești erau, însă, cele românești.
În august 2014, premierul de-atunci al României, Victor Ponta, se pregătea să intre în cursa pentru alegerile prezidențiale. Vrând să câștige cât mai multe voturi, a inaugurat la acea vreme gazoductul Iași – Ungheni care ar fi trebuit să transporte gaz din România spre Republica Moldova începând cu anul 2015. Volum gazelor care pot fi transportat este de 1.5 miliarde de metri cubi însă acesta trebuie să fie extins din Ungheni la Chișinău.
Deși UE a anunțat o finanțare de 10 milioane de euro, partea moldoveană ar fi trebuit să vină cu încă 75 de milioane de euro.
Deși gazele românești sunt cu 16% mai ieftine decât cele rusești și, în plus, ar fi întărit siguranța energetică a Republicii Moldova, politicienii de peste Prut au abandonat acest proiect. În primele 4 luni ale acestui an nu a curs nici măcar un strop de gaz prin această rețea. Republica Moldova a continuat să fie aprovizionată tot de ruși! În primele trei luni ale anului, România nu a livrat gaz către Republica Moldova pentru că, susţin cei de la Transgaz, nu au existat contracte bilaterale încheiate în acest sens.

Oare chiar vrea Moldova în Uniunea Europeana?

Politicienii de peste Prut, dacă au impresia că par pro-europeni atunci când îi duc pe birocraţii de la Bruxelles ca să deguste vinul de la Cricova, se înşală amarnic. Dragii de ei nu fac decât să patroneze cu succes un stat abandonat, un stat eşuat şi de care şi-au bătut joc constant. Nu poţi să semnezi Acordul de Asociere cu UE şi încă să suspini că raporturile comerciale cu Rusia vor fi ca înainte de embargo.
Nu poţi să vrei în Uniunea Europeană, dar să te trezeşti, într-o zi, că “cineva” ţi-a furat 1 miliard de dolari din bănci şi tu comanzi un simulacru de anchetă. Nu poți să visezi să fii european dar încă să te închini la monumentele ridicate în cinstea lui Lenin. Asta simbolizează perfect cum marea majoritate a politicienilor moldoveni nu face decât să joace aşa cum cântă eşalonul trei de la Kremlin.
Pînă acum, Moldova nu a fost decât un stat tampon, un “no man’s land” între Est şi Vest. De-aceea, nu se poate vorbi despre un proiect de ţară al Republicii Moldova, pentru că el nu există! Vedem doar oportunism, cinism şi hoţie.
Își dorește clasa politică din Republica Moldova o politică sănătoasă și orientată spre binele țării, o administrație incoruptibilă, orientarea spre Vest și o justiție independentă? Sunt idealuri care nici măcar în România nu sunt împărtășite de întreaga clasă politică.
Din relația cu Uniunea Europeană, Republica Moldova s-a ales, însă, cu ceva extraordinar: ridicarea vizelor. Astfel, diaspora moldoveană a avut posibilitatea de a vedea nivelul de trai al Occidentului care a respectat rețeta de mai sus și va avea un cuvât de spus hotărâtor în Republica Moldova în anii care vor veni.