Comisia Europeana a incasat un pumn in plex de la doua parlamente regionale din Valonia, una dintre cele mai sarace zone din Belgia, care au decis sa respinga acordul comercial de liber-schimb dintre Uniunea Europeana si Canada (CETA). Cecilia Malmstrom, comisarul european pe probleme de schimburi economice a evidentiat ca europenii trebuie sa ajunga la un consens cu privire la CETA pana la finalul acestei saptamani, atunci cand are loc summit-ul Consiliului European. Altfel, tratatul va fi imposibil de finalizat si de pus in acord cu Ottawa la summit-ul UE-Canada ce va avea loc pe 27 octombrie.
Esecul negocierilor privind acest acord nu poate fi aruncat decat in curtea Comisiei Europene. In luna iulie, presedintele Jean Claude-Juncker a decis sa paseze responsabilitatea votului privind acest acord, parlamentelor nationale si regionale ale celor 28 de tari din Uniunea Europeana. Si aceasta, culmea!, pe o tema care se presupunea ca face parte din nucleul de competente al Comisiei Europene: schimburile economice internationale.
Mai mult decat atat, in situatia de fata, o regiune de 3.5 milioane de oameni ajunge sa decida, prin veto, in numele a 510 milioane de cetateni ai Uniunii Europene. Daca intelegerea economica dintre UE si Canada va pica din cauza vetoului Valoniei, acest lucru va ridica o groaza de intrebari cu privire la capacitatea UE de a incheia intelegeri comerciale cu Japonia, SUA si, dupa Brexit, cu Marea Britanie!
Atat parlamentul din Valonia cat si parlamentul comunitatii franceze din Bruxelles au votat, luna trecuta, impotriva CETA dar, decizia finala va fi in sarcina guvernului federal. Obiectiile ridicate de cele doua organisme se refera la posibilitatea SUA de a se folosi de CETA ca de un cal troian, dand in judecata guvernele europene de fiecare data cand va avea ocazia atunci cand vor fi dispute pe teme investitionale.
Divergentele dintre statele europene pe marginea acestui tratat a subminat credibilitatea si capacitatea Comisiei de a fi in stare sa controleze politicile de schimburi economice ale Uniunii. Acest impas isi are originile dintr-o decizie ciudata luata de Juncker in aceasta vara. In luna iulie, el a decis ca aceasta intelegere strategica sa fie adoptata la capatul unui proces mix, ce a presupus ratificarea tratatului de catre toate parlamentele UE. Procedura normala era aceea prin care reprezentantii tarilor membre din Consiliul European ratificau tratatul in Parlamentul European.
Initial, Juncker a vrut sa adopte varianta simpla insa, la numai cateva zile dupa ce a afirmat ca „personal, nici nu imi pasa de deznodamantul discutiilor”, seful Comisiei Europene a facut un pas decisiv in spate. Ce s-a intamplat atunci? Franta, Germania si Austria au exercitat fel de fel de presiuni asupra lui Juncker, temandu-se de alegerile interne care urmeaza anul viitor. Atitudinea acestor tari a fost amplificata si de undele de soc produse de Brexit. Statele nationale influente din UE nu ar dori sa lase pe seama Comisiei Europene dictarea termenilor unor intelegeri comerciale, ci ar dori sa paseze aceasta responsabilitate guvernelor nationale.
