fbpx trusted online casino malaysia
europolitics
Istorie

Seara in care Partidul Republican era sa se faca praf si discursul emotionant al lui Ronald Reagan care l-a eclipsat pe Gerard Ford

Congresul National Republican care a avut loc intre 16-19 august 1976 a fost organizat cu ocazia nominalizarii candidatului republican la alegerile prezidentiale din SUA. Presedintele in exercitiu, Gerard Ford, a fost in cele din urma nominalizat pentru un nou mandat, insa a avut serios de furca. Challenger-ul sau a fost Ronald Reagan, guvernatorul Californiei de la acea vreme.

Inainte de Congres, Ford castigase mai multe state decat Reagan, insa nu indeajuns incat sa isi asigure nominalizarea. Ambii candidati aveau sansa de a se impune. Din cauza acestui lucru, atat Ford cat si Reagan au ajuns in Kansas inainte de Congres in tentativa de a-i convinge pe delegatii indecisi sa incline balanta.

 

Confruntarea dintre Ford si Reagan din 1976 a fracturat teribil Partidul Republican

Nimeni nu a inteles atunci de ce a facut-o, dar, in a doua seara a Congresului National al Partidului Republican din Kansas (1976), Nelson A. Rockefeller, vice-presedintele republican, a furat de la un politician din Carolina de Nord o pancarta de sustinere pentru Ronald Reagan și a rupt-o în două! Ronald Reagan isi juca ultima carte de a-i sufla lui Gerald R. Ford, presedintele in exercitiu, sansa de a fi nominalizat de partidul sau pentru un nou mandat. A fost o confruntare pe viata si pe moarte.

Douglas Bischoff, liderul Republicanilor din Utah si seful de campanie al lui Ronald Reagan , nu a fost foarte amuzat de gestul lui Rockefeller. Cu multe luni inainte, Ford anuntase ca va alege un nou vice-presedinte, dar Rockefeller controla aripa liberala de pe Coasta de Est, in ciuda faptului ca, in interiorul Partidului Republican, aparea o aripa de dreapta insurgenta. Dupa ce l-a fugarit putin pe Rockefeller, Bischoff a sunat la delegatia Republicanilor din New York si a tipat de i-au plesnit plamanii.

rockefeller

Haosul se instalase. Delegatii, garzile de corp si repoterii alergau care incotro. Intr-un final, Bischoff a fost prins de agentii de securitate iar Rockefeller, imbracat intr-o camasa alba cu albastru facuta fleasca de transpiratie, tinea in mana telefonul rupt de Bischoff si urla la camere. Nebunia de la Kemper Arena (Kansas) din august 1976 a dus la fracturarea pana la rupere a Partidului Republican. In loc sa fie unit inainte de alegeri, partidul clocotea si era impartit in tabere.

In 1976, fortele care conduceau Partidul Republican au fost puse la grea incercare de o o noua miscare aparuta in interiorul formatiunii politice si care arata dispret fata de conducerea Republicanilor. La 40 de ani de la acel moment, Republicanii sunt din nou in fata prapastiei. De data aceasta, conducerea partidului se codeste, probabil in zadar, sa-i acorde majoritatea lui Donald Trump inca din primul tur pentru a castiga cursa interna si sa fie candidatul partidului la alegerile prezidentiale din SUA. Republicanii sunt in criza si par ca se indreapta spre disparitie, la fel ca batranul partid Wigh.

Razboiul sangeros din acest an din interiorul Partidului Republicanilor este expresia multor schimbari din SUA, atat de ordin demografic cat si economic. Povestea conventiei din 1976 sugereaza, insa, ca nu numai conditiile actuale sunt de luat in seama, ci si faptul ca, periodic, Republicanii au avut de ales intre instinctul lor pentru ordine si stabilitate si dorinta de a arunca in aer sistemul.

Campania din 1976 a fost tumultoasa. In alegerile primare din interiorul partidului, presedintele Ford luase un avans confortabil inca din start, insa Reagan a revenit spectaculos si chiar a reusit sa il depaseasca. Ford s-a luptat si si-a redobandit avantajul iar la finalul alegerilor interne din 8 iunie, Reagan castigase voturile Republicanilor din California iar Ford se impusese in Ohio si New Jersey. Ford conducea cu 961 la 856. Mai era nevoie de 1,130 de delegati pentru ca balanta sa fie inclinata.

Reagan se afla atunci mult mai aproape de Ford decat este Ted Cruz de Donald Trump iar 150 de delegati mergeau la congres indecisi, avand libertatea de a vota cu oricine doresc. De-a lungul verii, ambele tabere au incercat sa-i convinga pe-acestia sa li se alature. In timp ce Ford ii chema pe acesti oameni in Biroul Oval de la Casa Alba, Reagan ii invita la cina!

 

Jesse Helms: „Vreau sa notez in caiet ora exacta cand am primit cel mai mare soc din viata mea”

Jesse Helms l-a sustinut pe Ronald Reagan in cursa pentru castigarea sustinerii Republicanilor pentru a fi candidatul nominalizat la alegerile prezidentiale cu mult inainte ca Reagan sa isi anunte, efectiv, candidatura. Contributia lui a fost cruciala in Carlona de Nord. A fost momentul in care Reagan i-a aruncat manusa lui Ford la Conventia Nationala. Helms si Thomas F. Ellis au adus viata in campania lui Reagan care era pe moarte.

Reagan avea o datorie de 2 milioane de dolari si o groaza de lideri republicani incepusera sa isi retraga sustinerea. In mod normal, Ford ar fi trebuit sa obtina victoria in Carolina de Nord insa Helms a inclinat balanta catre Reagan. A fost momentul care l-a readus in lupta pe Reagan impunandu-se, apoi, in Texas, in California si in alte state cu miza mare.

August 19, 1976 - Kansas City, Missouri, U.S. - Guvernatorul de California Ronald Reagan si sotia sa, Nancy Reagan, saluta de pe podium publicul la Congresul Republicanilor care a avut loc in Kansas.
August 19, 1976 – Kansas City, Missouri, U.S. – Guvernatorul de California Ronald Reagan si sotia sa, Nancy Reagan, saluta de pe podium publicul la Congresul Republicanilor care a avut loc in Kansas.

Pe masura ce lupta s-a intensificat, Reagan face o mutare strategica interesanta si anunta ca, daca va castiga, ii va oferi lui Richard Schweiker, senator de Pennsylvania, postul de vice-presedinte al SUA. Planul lui era sa-i mobilizeze de partea sa pe republicanii moderati si pe centristi dar si pentru a-si arata angajamentul sau fata de unitatea partidului.

Helms a ramas perplex. „Vreau sa notez, pentru posterioritate, ora exacta cand am primit cel mai mare soc al vietii mele!” Helms, pe buna dreptate, se astepta sa fie el nominalizat de Reagan! Totul s-a intors, insa, impotriva lui Reagan. Enervat de apostazia lui Reagan, republicanul conservator din Carolina de Nord a intors armele si l-a sustinut activ pe Gerard Ford. Insa, daca Reagan nu s-ar fi impus in Carolina de Nord, probabil ca si-ar fi incheiat timpuriu cariera sa politica. A fost momentul care l-a ajutat sa castige alegerile prezidentiale din 1980!

Revenim, insa, la Helms. Furios, acesta a convins delegatia din Mississippi sa voteze cu Ford si a deturnat, astfel, 30 de voturi! Oamenii lui Reagan au incercat, insa, sa rascumpere aceste voturi. Deja erau, insa, mult prea multi delegati nehotarati. Nimeni nu mai stia scorul corect. Ziarele si televiziunile aveau propria numaratoare. Fiecare dintre candidati isi umflau cifrele atunci cand se aflau in fata presei.

Intr-o tentativa disperata de razbunare, Helms incepuse sa-l propuna pe senatorul conservator James L. Buckley din New York sa intre in cursa pentru nominalizare.

 

Marea confruntare finala

Pe 15 august, în duminica dinaintea Congresului, Reagan ajungea din California în Kansas cu o cursă charter, fiind însoțit de nevasta lui si de cei trei copii. Ford ajungea cu o intarziere de cateva ore la bordul avionului prezidential Air Force One.

Intr-o sesiune tinuta in noapte, la Hotelul Alameda Plaza, Reagan si aliatii sai isi finisau tactica, urmand sa atace pe doua fronturi. Acesta intentiona sa atace politica externa a duo-ului Ford – Kissinger, vrand sa faca apel la moralitate. SUA se confrunta atunci cu o serie de crize militare, incepand cu Taiwan si terminand cu Canalul Panama. Daca Ford ar fi comentat intentia lui Reagan, atunci, ar fi putut sa deturneze voturile conservatorilor din partid.

Reagan mai avea de gand sa-i forteze mana lui Ford si sa il determine pe acesta sa faca anuntul in privinta vice-presedintelui. Orice alegere i-ar fi deturnat lui Ford o parte din voturile delegatilor de la Congres. Pe de alta parte, nici Ford nu s-a lasat mai prejos iar oamenii sai incercau sa-i convinga pe cei prezenti ca, daca Ford va fi nominalizat, atunci Reagan va fi vice-presedintele SUA!

ford1

Pat Boone si starul TV Efrem Zimbalist Jr. ii faceau campanie lui Reagan si inroseau telefoanele, incercand sa-i convinga pe republicanii indecisi sa voteze cu challengerul lui Ford.

Asadar, momentul mult asteptat sosise. Tensiunea era fantastica in Arena Kemper. Pana si sotiile candidatilor faceau parte din acest razboi proxi.  Nelson Rockefeller intentiona sa tina in fata camerelor un discurs de reconciliere, insa din sala se scandau numele ambilor candidati, asa ca eforturile sale au fost in zadar.

Staff-ul de campanie al lui Reagan intra in actiune si cere sa se schimbe o regula, impunandu-i-se lui Ford sa anunte cu cine va merge in tandem pentru nominalizare. Regula nu a fost schimbata iar Ford a trecut peste acest hop la mustata, 1180 – 1069. Nefiind nevoit sa anunte numele celui care i-ar fi vice-presedinte al SUA, Ford a castigat nominalizarea la alegerile prezidentiale ale SUA cu 1187 la 1070.

 

„Oare am votat cu cine trebuie?”

Bucurosi de victorie, republicanii care l-au sustinut pe Ford au parasit rapid arena si s-au dus direct in baruri, ca sa sarbatoreasca. Ramasese, insa, votul privind politica externa a SUA. Nu mai era aproape nimeni important in sala iar Rockefeller si Kissinger voiau sa lupte. O luasera personal. La un moment dat, Kissinger anuntase ca demisioneaza ! Dick Cheney, insa, l-a luat deoparte si i-a spus: „Henry, daca vrei sa demisionezi, fa-o acum! Dar avem nevoie de voturi!”

In acea noapte, la ora 1:30, Ford l-a vizitat pe Reagan in apartamentul sau de la hotel pentru a ingropa securea razboiului. In continuare, trebuia  sa isi aleaga partenerul cu care sa mearga in tandem in alegeri. Conservatorii il doreau pe Reagan, dar guvernatorul a iesit singur din combinatie.

alegeri sua

In discutia tête-à-tête cu Ford, Reagan l-a laudat pe senatorul de Kansas Bob Dole. A doua zi, dimineata, Dole servea micul dejun cu sotia sa atunci cand Ford l-a sunat. Agentii Secret Service l-au dus pe Ford la hotelul lui Dole pentru o conferinta de presa. Reagan, de cealalta parte, s-a intalnit cu staff-ul sau pentru a le aduce multumiri celor 200 de membri. „Nancy (n.r. sotia lui Reagan) si cu mine nu vom sta intr-un balansoar in fata casei si sa ne resemnam. A fost doar o batalie dintr-un razboi lung”, a spus Reagan.

Reagan si Ford pareau ca se reconciliaza, dar, in acea seara de marti, sustinatorii lui Ronald i-au intarziat discursul lui Ford cu o ora. Din camera sa de hotel, Ford a injurat si a dat ordin ca, la 22:40, sa inceapa Congresul.

Discursul lui Ford a fost unul foarte bun. Cu acea ocazie a anuntat ca il va provoca pe Jimmy Carter in toamna anului la o dezbatere televizata. Pentru prima oara, dupa 16 ani, cei doi nominalizati aveau sa se confrunte in direct.

Atunci cand Ford si-a incheiat discursul, Dole, Rockefeller si alti lideri republicani au alergat spre scena. Reagan, insa, a stat deoparte. Vrand sa acapareze show-ul si sa arate ca isi doreste unitatea partidului, Ford a luat microfonul si l-a invitat pe Reagan pe scena. Camerele l-au surprins pe Reagan facand cu mana si zambit, dar dand din cap in semn ca nu isi doreste.

Intr-un final, Reagan a pasit pe scena si a oferit un discurs atat de elocvent si de emotionant, incat Ford a fost pur si simplu calcat in picioare! Unii delegati au afirmat, ulterior, ca s-au intrebat daca Republicanii n-au votat, cumva, cu candidatul gresit. Presa de-a doua zi a scris ca, daca s-ar fi depus o motiune pentru a fi reconsiderata nominalizarea lui Ford, atunci, Reagan ar fi castigat!

 

Ce s-a intamplat cu Republicanii

In ciuda predictiilor de la acea vreme, partidul nu s-a facut tandari. Patru ani mai tarziu, Reagan nu numai ca obtinea nominalizarea republicanilor, dar avea sa isi castige primul din cele doua mandate prezidentiale. Succesul lui Reagan a reflectat caracterul conservator al partidului iar indivizi precum Norman Rockefeller au disparut din peisaj.

Outsiderii republicanilor din 1976 au devenit noul establishment al partidului. Dar, in urmatoarele decenii, aveau sa piarda teren. Elementele populiste ale partidului i-au provocat constant pe conservatori pe teme precum schimburile comerciale, politica externa si imigratie.

Acele elemente populiste, care si-au facut loc prima data in 2008, atunci cand in Congresul american s-a votat bailoutul financiar cand tara era aproape de colaps, sunt cele care formeaza acum nucleul dur al sustinatorilor lui Donald Trump.

În 1976, nimeni nu a banuit consecintele ce aveau sa urmeze dupa duelul Reagan – Ford din acea seara tumultoasa din Kansas. Cum nimeni nu banuieste care vor fi consecintele candidaturii lui Trump. Pentru ca efectele a ceea ce se va intampla in Cleveland, in aceasta vara, vor fi resimtite in anii ce vor urma.

Related posts

Ziua libertății, sau când s-a prăbușit Zidul Berlinului

Europolitics.ro

Întoarcerea spiritului din 1989 pentru salvarea democrației europene de astăzi

Adelina Miron

O poză veche de 35 de ani cu Francois Mitterand și Helmuth Kohl ne aduce aminte de valorile Uniunii Europene

Vlad Epurescu

Cum s-a ridicat Uniunea Europeană din ruinele celui de-al Doilea Război Mondial și de ce contează în ecuația Brexitului

Adelina Miron

Anul în care Hitler, Trotsky, Freud și Stalin au locuit în același oraș

Adelina Miron

Ce ar putea învăța Boris Johnson din experiențele lui Boris Elțîn și Václav Klaus pentru situația în care se află Marea Britanie

Adelina Miron

Leave a Comment

trusted online casino malaysia