Criza datoriilor suverane din Grecia este privita mereu ca pe un conflict intre tarile nordice ale zonei euro, acolo unde se insista pe reguli stricte si reforme dureroase si Sudul Europei, mult mai putin predispus sa accepte austeritatea. In practica, situatia este mult mai complexa. Estonia, Lituania, Letonia, Slovacia si Slovenia, adica cele cinci tari care, odinioara, apartineau sferei de influenta ale Uniunii Sovietice, au fost printre cele care au adoptat cea stricta si mai dura atitudine atunci cand a venit vorba despre rezolvarea crizei Greciei. Guvernantii acestor tari au trebuit sa rezolve, pe plan intern, perceptia populatiei ca trebuie sa subventioneze o tara ai carei locuitori au standarde de viata mult mai ridicate.
Slovenia, Slovacia, Estonia, Lituania si Letonia au fost primite in zona euro in perioada 2007 – 2014. Maniera lipsita de compromisuri fata de situatia Greciei reflecta propria experienta acumulata in perioada de preaderare la UE si in zona euro. Incepand cu demararea procesului de a accede in UE si culminand cu extinderea Uniunii spre Est, in 2004, tarile post-comuniste ale Europei nu au primit absolut nicio concesie din partea veteranilor Uniunii Europene. Spre deosebire de Marea Britanie sau Danemarca, toate tarile est-europene sunt obligate sa adere la zona euro odata cu indeplinirea tuturor conditiilor din Tratatul de la Maastricht.
Aderarea celor cinci tari in zona euro a fost precedata de implementarea unei legislatii care sa se supuna termenilor foarte stricti ale Tratatului de la Maastricht. Spre exemplu, din cauza aprecierii ratei de schimb peste limita superioara admisa, Slovacia a adoptat moneda euro in 2009, cu o intarziere de doi ani fata de planurile initiale. Lituania a patit-o si mai rau. In anul 2007 i s-a respins cererea de a adera in zona euro pentru ca a depasit tinta inflatiei cu 0.1%.
Evident, aceste exemple contrasteaza puternic cu experienta altor state din sudul Europei care au fost acceptate in zona euro in ciuda credentialelor fiscale dubioase. Pentru tarile din Estul Europei, in schimb, nu s-a facut nicio concesie.
Multi indicatori economici confirmaa ca Sudul Europei este mult mai bogat decat tarile din Est. In ciuda recesiunii ce s-a intins pe cinci ani de zile, salariile in Grecia sunt mai mari decat in cele cinci tari enuntate mai sus. Media salariului brut, la Atena, este de 1680 de euro in timp ce lituanienii se bucura de o medie salariala de 642 de euro.
Cheltuielile pentru beneficiile sociale inseamna, in Grecia, 31% din PIB in timp ce, in Lituania, Estonia, Slovacia, Slovenia si Letonia procentul este mult mai mic. Vorbim despre 15%! In 2014, media pensiilor in Lituania si in Letonia era de 237 de euro, respectiv 266 de euro. In Grecia, media era de 833 de euro, aproape de 4 ori mai mare! Un alt contrast puternic intre tarile din Estul Europei si Grecia este dat de profilul economiilor. In Europa de Est, productia este nucleul de baza al economiei spre deosebire de Grecia, a carei economii se bazeaza in mare parte pe consum. Este evident de ce esticii nu sunt atat de dispusi sa subventioneze in vreun fel standardul de viata al grecilor.
Atunci cand criza datoriilor suverane s-a revarsat si in Europa, guvernele tarilor estice au adoptat masuri de austeritate si ajustari fiscale foarte dureroase. Guvernele baltice au redus radical numarul de locuri de munca din sectorul public si au taiat satariile. Au mari TVA-ul, au pus o presiune foarte mare pe nevoiasii care castigau salariul minim pe economie si au redus serviciile publice de baza. In perioada 2008 – 2014 aproape 10% din letoni si 8% dintre lituanieni au ales sa emigreze din tarile lor de bastina. In Slovacia, guvernul condus de Iveta Radicova a cazut in toamna lui 2011, atunci cand partidul partener din coalitie, libertarienii de la Libertate si Solidaritate (SaS), s-au abtinut sa voteze in favoarea participarii la fondul permanent de salvare financiara din zona euro. Totul se petrecea la finalul unei sedinte solemne a Parlamentului in care coalitia de guvernamant isi asumase raspunderea pe aceasta decizie.
Odata ce Germania si-a impus punctul de vedere si zona euro le va arunca grecilor cel de-al treilea colac de salvare, amenintarea unei revolte politice din partea tarilor nevoiase care trebuie sa ii subventioneze pe cei mai bogati nu este de ignorat.
