Exodul banilor cu care Grecia s-a confruntat in cele sapte luni scurse din acest an sunt doar o mica piesa din jocul de puzzle. In ciuda a doua ajutoare financiare, economia Greciei este intr-o situatie si mai proasta si este si mai mult adancita in datorii.
O mare parte din banii alocati Greciei prin cele doua ajutoare financiare precedente au fost dirijati spre a-i plati pe detinatorii de titluri de stat, pe investitorii privati dar si alte guverne ale zone euro. Banii nu au fost folositi pentru cresterea economica. Cealalta parte de bani trebuia folosita pentru a revigora capitalul bancilor in ideea de a relansa economia. In schimb, banii au fost depozitati in viestieria bancilor in timp ce gramada creditelor neperformante tot crestea. Grecii si investitorii straini au castigat timp si au reusit sa isi scoata banii din banci.
Incepand cu 2010, Grecia a primit 230 de miliarde de euro in doua transe, prin doua ajutoare financiare. In plus, Banca Centrala Europeana a imprumutat bancile elene cu 130 de miliarde de euro. Asa va fi povestea si cu cel de-al treilea ajutor financiar, in valoare de 86 de miliarde de euro. Doar o fractie din acesti bani va fi folosita in scopul insanatosirii economice. Peste 90% vor fi folositi spre a acoperi datoriile, dobanzile si pentru a mentine la limita supravietuirii sistemul bancar. Comisia Europeana s-a oferit sa ofere un ajutor financiar pentru dezvoltare in valoare de 35 de miliarde de euro. Dar acesti bani sunt dificil de obtinut si vor putea fi trasi abia incepand din toamna si numai in sume foarte mici, in foarte multe transe.
In Germania si in alte tari din Nordul Europei, sentimentul este antagonic. Tarile bogate au impresia ca au aruncat banii pe fereastra pentru ca Grecia este un sac fara fund iar populatia lenesa a tocat toti banii traind intr-un marasm economic de nedescris.
Intre timp, cel de-al treilea ajutor financiar pe care l-ar primi Grecia ii complica acestei tari una dintre cele mai mari probleme: datoria publica. Banii primiti nu vor face decat sa mareasca datoria publica, sufocand orice sansa pentru o revenire economica. Tocmai de-aceea FMI-ul a anuntat ca nu vrea sa participe de aceasta data la salvarea Greciei daca ceilalti creditori nu vor sa ia in considerare reducerea datoriei acestei tari.
Liderii celorlalte tari europene acuza guvernul de la Atena de faptul ca nu a depus prea multe eforturi in sensul reducerii datoriei publice, pentru a maximiza cat se poate de mult cresterea economica, prin vanzarea activelor de stat, prin stoparea evaziuni fiscale sau combaterea economiei negre. Banca Centrala Europeana a lasat de inteles, la randu-i, ca sustine reducerea datoriei Greciei numai daca este dublata de o serie de reforme care sa asigure faptul ca Grecia poate sa isi insataoseasca economia.
Doar ca aceasta crestere economica nu a fost obiectivul numarul 1 atunci cand Grecia a inceput sa primeasca ajutoare financiare. Daca ne intoarcem in timp, in anul 2010, liderii politici ai zonei euro precum si oficialii de rang inalt al FMI-ului erau ingroziti ca Grecia nu va mai putea sa isi achite datoriile si ca va intra in incapacitate de plata. Bancile si investitorii privati se temeau ca nu vor mai fi platiti iar Grecia va declansa o noua criza financiara asa cum s-a intamplat dupa colapsul bancii Lehman Brothers. Pentru a preveni acest dezastru, creditorii i-au acordat Greciei 110 miliarde de euro in mai 2010 insa imediat dupa aceea, si alte state din zona euro au fost ajutate financiar pentru a nu intra in aceeasi hora cu elenii. Este vorba despre Portugalia si Irlanda. Atunci cand Grecia a fost din nou pe marginea prapastiei, creditorii i-au mai acordat inca 130 de miliarde de euro, dar nu toti banii au fost trasi.
Cui datoreaza Grecia bani
In loc ca datoria Greciei sa fie ajustata, un standard in domeniu atunci cand o tara ajunge sa se imprumuta mai mult decat poate restitui, alte tari din zona euro si FMI-ul i-au imprumutat Greciei si mai multi bani. Unul dintre obiective era protejarea bancilor europene care cumparasera titluri de stat grecesti pentru a face ceva profit din vanzarea acestora. Dar bancile si investitorii nu au scapat de durere. In 2012, atunci cand Grecia a fost din nou la un pas de a intra in incapacitate de plata, investitorii au acceptat o reducere cu 50% a datoriei. Incepand cu 2010, Grecia a primit, asadar, 227 de miliarde de euro, din care 48.2 miliarde au fost folositi pentru a reface capitalul bancilor, 120 de miliarde s-au dus catre acoperirea datoriilor si plata dobanzilor iar 35 de miliarde de euro au fost pentru bancile comerciale care au suportat pierderile cu datoria Greciei.
In plus, Banca Centrala Europeana a ajutat bancile elene cu 130 de miliarde de euro, incluzand 90 de miliarde de euro sub forma de lichiditati de urgenta pe termen scurt. Bancile sunt interconectate puternic cu guvernul elen care este actionarul majoritaar in trei din cele patru mari banci ale Greciei. Asa ca avea o logica salvarea sistemului bancar grecesc. Colapsul lor ar fi adus sfarsitul pentru economia s-asa muribunda a Greciei.
Dar bancile elene nu s-au insanatosit atat de mult incat sa reinceapa activitatea de creditare si sa pompeze bani in economie iar investitiile straine au stagnat. In plus, ajutoarele financiare acordate Greciei nu au fost un cadou, ci s-au adaugat datoriei publice care, in cativa ani, conform estimarilor facute de FMI, va fi de doua ori mai mare decat PIB-ul! Tragedia greaca continua.
