Membrii fondatori ai zonei euro nu mai sunt pe aceeasi unda. BCE atrage atentia ca aceasta ruptura si viziunile economice diferite se vor adanci in tot blocul european. Discutiile pe marginea modului in care trebuie sa fie salvata Grecia au creat o falie considerabil de adanca. Tarile fondatoare nu recunosc, deocamdata, ca avand costurile scazute la imprumuturi – unul din beneficiile cheie ale uniunii monetare – fara a se profita de aceasta situatie, problemele economice din perioada 2008 – 2010 vor reveni mai repede decat ne-am astepta cu totii.
Cei 12 membri care au format zona euro sunt departe de o convergenta reala, constata BCE. Critica puternica este ceva neobisnuit pentru bancherii institutiei din Frankfurt, dar asta demonstreaza fragilitatea uniunii monetare, care duce, in continuare, o criza existentiala. Situatia Greciei, aflata in pragul unei iesiri din zona euro, nu a facut decat sa puna degetul pe rana.
Desi nu se numara printre statele fondatoare ale zonei euro, Grecia a adoptat moneda unica in anul 2001 si a fost printre cele 12 state care au introdus bancnotele euro in anul 2002. Cei care au intrat in acest club select s-au bucurat de costuri foarte joase la credite care au alimentat, insa, o crestere economica nesustenabila. Guvernele si-au asumat ca aceasta stare de fapt va fi permanenta, conducand catre asteptari de cresteri economice nerealiste. Odata ce economiile s-au frant, nivelul datoriilor a crescut rapid.
Irlanda, Portugalia, Cipru si Grecia au primit ajutoare financiare internationale inca de la inceputul crizei datoriilor din zona euro iar cresterea economica din acest bloc s-a amanat pentru anii ce vor urma. In 15 ani, tarile cu venituri relativ scazute precum Spania sau Portugalia si-au mentinut ori si-au marit deficitele de venit – cum este cazul Greciei. Italia, o tara care, initial, avea venituri foarte mari, a inregistrat de cand a intrat in zona euro cea mai mare contra performanta economica.
Guvernele nationale au preferat sa mentina legislatia rigida si protectionista care guverneaza piata fortei de munca lasand putin spatiu de manevra pentru a ajusta salariile. Efectul crizei economice a fost, asadar, exacerbat pentru ca aceste tari nu au putut beneficia de devaluarea monedei pentru a restabili competitivitatea.
Putini isi amintesc cand, in urma cu trei ani, Mario Draghi, presedintele Bancii Centrale Europene, a spus ca va face tot ceea ce este nevoie pentru a salva moneda euro. Pana acum, Draghi s-a tinut de cuvant. Grecia este inca in zona euro – bancile elene sunt tinute in viata gratie BCE-ului – zona economica a zonei euro nu mai este chiar atat de subreda precum in 2012 iar pietele financiare inca sunt calme, in ciuda haoslului de la Atena. Spre exemplu, randamentele la titlurile de stat ale Spaniei au coborat de la 8% la 2% intr-un interval de 3 ani.
Pentru a proteja uniunea monetara, Draghi a transformat BCE dintr-o banca centrala reactiva intr-una proactiva. Daca va mai amintiti, in perioada 2008 – 2011, BCE urca rata dobanzii in loc sa o scada cu toate ca lumea era in plina criza economica. Practic, acum, BCE incearca sa copieze modelul istoric de actiune al Bundesbankului. Cu toata opozitia Germaniei, BCE si-a castigat in instanta dreptul de a folosi orice masura care este necesara pentrub a proteja moneda euro, putand sa actioneze si neconventional.
Daca BCE a reusit in ultimii trei ani sa se ridice peste statutul unei banci centrale care guverneaza rata inflatiei, statele nationale membre ale uniunii monetare sunt criticate pentru ca s-au oprit din procesul reformator mult prea devreme. Economiile lor nu suporta cresterea productivitatii iar lipsa competitiei a contribuit la alocarea dezechilibrata a capitalului. Grecia are cel mai mare surplus din zona euro in timp ce Grecia se imprumuta disperat pentru a-si acoperi deficitul bugetar.
