Amanuntele din spatele asasinarii lui Armand Calinescu, suprimarea legionarilor si dictatura lui Carol al II-lea

Armand Calinescu a fost principalul pion al Regelui Carol al II-lea cu ajutorul caruia a instituit primul regim totalitar din Romania. Perioada 1930 – 1940 a fost marcata de declinul democratiei romanesti si de aparitia terorismului de stat. Rand pe rand, au fost asasinate figuri centrale ale politicii romanesti: Ion Gheorghe Duca (29 decembrie 1933), Corneliu Zelea Codreanu (30 noiembrie 1938) si Armand Calinescu (21 septembrie 1939). Asasinarea lui Calinescu a insemnat si primul moment in care regimul lui Carol al II-lea a inceput sa se clatine.

CONTEXTUL NUMIRII LUI ARMAND CALINESCU IN FRUNTEA CONSILIULUI DE MINISTRI

Atat legionarii cat si Carol al II-lea aveau despre stat conceptii total antidemocratice. Legionarii vedeau in democratie un sistem evreiesc iar atacurile la adresa modului in care functiona statul roman erau pline de succes. Slabiciunile sale erau vizibile cu ochiul liber si erau speculate la maxim de Zelea Codreanu care arata intregii tari ca asa functioneaza si statele lumii moderne.

Carol al II-lea nu dadea doi bani pe principiul separatiei puterilor in stat si pe rolul partidelor in viata politica. Scopul sau era sa faramiteze partidele si sa isi infiltreze oamenii de incredere care gravitau in jurul Camarilei pentru a implementa programul sau regal.

Atat PNL-ul cat si PNT-ul isi pierdusera din suflul politic avut la sfarsitul anilor ’20. PNT-ul incepea sa se dezintegreze iar, in acest timp, Ion Mihalache incerca din rasputeri sa obtina garantii din partea Regelui ca partidul sau va ajunge la putere, dar fara manevre de culise. Carol al II-lea era, insa, foarte multumit de guvernarea Ghita Tatarescu. Sesizand simpatia pe care Carol al II-lea i-o poarta lui Armand Calinescu, Mihalache a incercat sa speculeze aceasta “bresa”, dar nu in orice conditii.

CINE ERA ARMAND CALINESCU

Armand Calinescu era liderul centristilor, o grupare stangista de orientare socialista formata din tineri adepti care impartaseau proiectele autoritare ale Regelui Carol al II-lea. A fost in repetate randuri subsecretar la Interne si a profitat de ocaziile aparute pentru a-si face surse de informatii prin intermediul Sigurantei.

Legionarii lui Zelea Codreanu reprezentau pentru Armand Calinescu cea mai mare amenintare posibila. Erau un inamic de moarte. Calinescu oricum nu avea vreo relatie cu Codreanu iar situatia s-a tensionat si mai mult atunci cand Armand Calinescu a aflat ca legionarii l-au pus pe lista neagra.

CUM I-A TRADAT PE TARANISTI ARMAND CALINESCU

La sfarsitul lui 1936, Armand Calinescu si grupul sau centrist au incercat sa provoace o dezbatere in partid. Taranistii urmau sa ajunga la guvernare dar numai prin cooptarea lui Vauida Voevod si prin excluderea lui Iuliu Maniu din partid, unul dintre marii adversari politici ai Regelui. Mihalache nu a vrut sa se conformeze intrucat ii era loial lui Maniu, nu voia sa subrezeasca si mai tare pozitia taranistilor pe scena politica si impartasea cu acesta ideea ca ajungerea la guvernare nu trebuie grevata de compromisuri.

In ianuarie ’37, premierul Tatarescu l-a chemat la o discutie pe Armand Calinescu pe care l-a anuntat ca vrea sa se retraga in toamna. Regelui ii placuse ideea si voia sa formeze un guvern taranist Mihalache – Vaida. Tatarescu intentiona sa intre in Opozitie, sa preia conducerea PNL-ului si sa isi elimine adversarii posibili.

Din acel moment, lui Armand Calinescu i-a fost clar ceea ce avea sa faca. Devenise pionul Regelui si a actionat ca un factor destabilizator in interiorul partidului. In paralel, Calinescu s-a intalnit cu Gavrila Marinescu, prefectul Politiei Capitalei, de la care a aflat de intentia de a-i asasina pe Zelea Codreanu si pe alti 30 de legionari.

Pe 28 decembrie 1937, asa cum a promis, Tatarescu a plecat din fruntea guvernului iar Carol al II-lea i-a cerut lui Octavian Goga, liderul Partidului National Crestin, sa formeze un guvern de coalitie cu membri centristi ai PNT-ului. Guvernarea Goga urmarea distrugerea sistemului parlamentar si transformarea tarii intr-un stat corporatist. Pe plan extern, aripa Goga urmarea relatii stranse cu Germania si Italia in timp ce centristii taranisti promovau relatii de apropiere cu Franta si cu Marea Britanie.

Armand Calinescu ajunge, insa, din aceasta combinatie, ministru de Interne iar ceilalti taranisti detineau alte ministere cheie, precum cel al Afacerilor Straine si al Justitiei. Agenda lui Carol al II-lea mergea brici. Aducea la putere un partid care obtinuse sub 10% la alegeri si avea ocazia sa arate ca, in politica romaneasca, nu s-a produs nicio schimbare. Instaurarea dictaturii regale era in plin proces.

REGELE CAROL LE DECLARA LEGIONARILOR RAZBOI TOTAL SI INSTAUREAZA DICTATURA REGALA

Regele nu a mai stat pe ganduri in nebunia sa de a-si consolida puterea prin eliminarea institutiilor parlamentare. Asa ca, la 20 februarie 1938, Carol al II-lea a abolit Constitutia din 1923 si a inlocuit-o cu una in care a concentrat puterea in mainile sale. La 30 martie, Carol al II-lea a dizolvat partidele politice dar a promis ca, dupa o perioada de calm si de readaptare la noile imprejurari, se va elabora o lege in care se vor putea constitui asociatii politice. Dar Carol al II-lea nu avea nicio intentie ca sa restaureze vechiul sistem politic. In plus, Regele i-a dat ordine clare lui Armand Calinescu sa distruga miscarea legionara prin orice mijloace, legale sau ilegale.

Regele Carol si camarila sa si-au dat seama imediat ca este nevoie de o organizatie politica ce sa apara in locul vechilor partide. Asa ca, in octombrie 1938, Armand Calinescu i-a prezentat Regelui un proiect care presupunea crearea unui partid unic ca instrument pentru a canaliza sprijinul maselor pentru noul regim. Calinescu visa la o miscae populare asa ca, la 16 decembrie 1938, a fost constituit Frontul Renasterii Nationale o “chestie” politica ce nu avea program sau doctrina.

Moartea primului-ministru Miron Cristea, survenita in 6 martie 1939, l-a adus finalmente in fruntea guvernului pe Armand Calinescu.

ASASINAREA LUI ARMAND CALINESCU

Asasinarea lui Armand Calinescu a avut in spate o intreaga regie pusa la punct de “Razbunatori”, un grup de legionari condus de seful gardist Miti Dumitrescu, reintors clandestin din Germania in Romania. Acesta a selectat 9 legionari pentru a complota si a-i curma viata lui Calinescu.

In fatidica zi de 21 septembrie, dis-de-dimineata, Calinescu a avut o intrevedere cu Grigore Gafencu, la Ministerul Armatei. Calinescu voia sa inlature zvonurile alimentate de rusi cu privire la integritatea Romaniei. Premierul reitera ca Romania vrea sa intretina cu toti vecinii sai raporturi cat mai pasnice si, in acest sens, a intocmit o telegrama pe care a trimis-o la Kremlin.

Dupa pranz, la ora 13:00, Armand Calinescu i-a telefonat lui Gafencu pentru a se asigura ca telegrama a fost trimisa. La ora 14:00, la radio, programul muzical a fost intrerupt si cineva a anuntat ca Armand Calinescu a fost ucis. Dar ce s-a intamplat in 60 de minute?

Calinescu avea o rutina cotidiana care fusese invatata de Razbunatori dupa ce si-au urmarit indelung tinta. Calinescu pleca de la domiciliul sau din Cotroceni la sediul Consiliului de Ministri din Piata Victoriei si se intorcea spre casa pe acelasi traseu. Gardistii stiau ca va parcurge prelungirea Stirbei Voda si ca va ajunge pe podul Elefterie, locul ales unde avea sa fie asasinat. In timp ce mergea impreuna cu garda sa de corp in masina pe traseul stabilit, automobilul in care se afla Calinescu a fost flancat, la un moment dat, de o camioneta. Calea i-a fost taiata de o caruta care transporta fan si frunze moarte. Calinescu a pus frana dar, din spate, camioneta a intrat in masina acestuia, proiectand-o pe trotuar. Premierul a iesit din masina pentru a-l chestiona pe soferul camionetei insa, din duba, au iesit sase oameni care au declansat rafale de foc, lasandu-l pe Calinescu intr-o balta de sange.

Asasinii au demarat apoi, in tromba, ca sa ajunga cat se poate de repede la Radio, situat pe strada general Berthelot. Au intrat in sediu si au oprit transmisia obisnuita a postului, anuntand moartea lui Armand Calinescu.

Asasinul Calinescu a fost pedepsit! Armand Calinescu a fost executat! Ne-am facut datoria, moartea Capitanului a fost razbunata!

Cateva minute mai tarziu, asasinii erau arestati de politie. Vestea de la radio a socat. Gafencu si Regele Carol al II-lea au prins stirea in direct. Erau orele pranzului si absolut nimic nu anticipa ceea ce avea sa urmeze.

Unul dintre misterele care au invaluit asasinarea lui Armand Calinescu a fost motivatia asasinilor: de ce au vrut sa anunte uciderea lui la radio? Unul dintre motive ar fi fost ca asasinarea lui Calinescu trebuia sa declanseze o revolta a minoritatii germane din Bucovina doar ca, numai cu cateva zile inainte, sudul Poloniei a fost ocupat de sovietici iar trupele germane nu mai aveau conexiune cu teritoriul romanesc.

Atmosfera in tara era exploziva. Fara a cere permisiunea cuiva, generalul Marinescu a anuntat ca razbunarea va fi necrutatoare, iar Regele Carol al II-lea avea sa certifice masacrul.

Lupta s-a deschis din nou! Este o lupta pe viata si pe moarte!

Spre orele 19:00, doi dintre asasini si-au denuntat complicii. Imediat dupa denunt, cei doi s-au impuscat iar ceilalti Razbunatori au fost asasinati exact in locul in care l-au ucis pe Armand Calinescu. Trupurile lor au ramas pe caldaram trei zile cu o pancarta pe care scria urmatorul mesaj:

Aceasta va fi de azi inainte soarta asasinilor tradatori de tara!

Represaliile asupra legionarilor s-au extins in toata tara si toti comandantii legionari care se aflau dupa gratii pentru savarsirea de infractiuni diverse inainte de comiterea acestui atentat au fost executati cu sange rece. 252 de legionari au fost masacrati si cadavrele lor au fost lasate cu zilele in locuri publice pentru a servi ca exemplu.

In jurnalul sau, Carol al II-lea mentiona:

M-am culcat, dar nu pot dormi, gandurile fug. Nu pot realiza ca acest slujbas atat de bun si de credincios nu mai e. In acelasi timp, simt in sufletul meu nu numai durerea, dar si un vid ingrozitor. Este o crima care nu-i numai o crima, ci si un act de inalta tradare in aceste vremuri! Agresiunea de la Radio da si mai bine caracterul ei: speranta de tulburare si de provocare la revolta!

Dupa toata aceasta nebunie, Carol al II-lea avea sa cheme din nou in jurul sau vechile partide politice explicand in Ajunul Craciunului, in mesajul trimis populatiei, ca proiectul sau esuase.