Retorica populista a celor de la Syriza este ca banii acordati Greciei de creditorii externi pentru a salva tara de la faliment s-au dus tot catre banci. Populatia a fost, astfel, saracita iar tara a ajuns din nou in buza prapastiei cu datorii.
Si totusi, bancile sunt acum veriga slaba a economiei Greciei. Daca Banca Centrala Europeana isi reduce nivelul de lichiditati oferite sistemului bancar elen prin creditarea de urgenta sau cere marirea colateralului, atunci toate bancile grecesti ar putea sa se desfiinteze linistite. Toata lumea se intreaba, asadar, ce s-a intamplat cu banii oferiti de Troica prin cele doua acorduri financiare?
Banii din primul ajutor financiar
Conform datelor furnizate de Banca Reglementarilor Internationale, la sfarsitul lui 2009, Grecia datora 177.9 miliarde de dolari, dintre care 96.6 miliarde trebuiau directionati catre sectorul public, acolo unde investitiile facute in infrastructura Greciei sau in alte proiecte inghitisera datoria suverana. Pana la finele lui 2011, inainte ca Grecia sa primeasca cel de-al doilea ajutor financiar iar datoria tarii sa fie restructurata, creantele internationale coborasera la 73.3 miliarde de dolari, dintre care 40.8 miliarde de dolari apartineau sectorului public. Acest lucru inseamna ca primul ajutor financiar agreeat in mai 2010, in valoare de 110 miliarde de euro, s-a dus intr-adevar catre bancile straine care si-au redus expunerea la datoria publica a Greciei cu 55.8 miliarde de dolari.
Desi la prima vedere par foarte multi bani, suma inseamna doar o fractie din expunerea internationala pe care o au bancile germane si franceze. La sfarsitul lui 2009, pozitia internationala a bancilor germane era de 4.9 trilioane de dolari. Fara indoiala, bancile straine au beneficiat de banii din primul acord financiar. La fel si bancile grecesti. Grecia, in perioada 2010 – 2011, a platit, in total, 73 de miliarde de euro formate din principal si dobanda pe datoria suverana. Mai mult de 20 de miliarde de euro au fost redirectionate spre institutiile financiare locale.
Banii din al doilea ajutor financiar
In iunie 2011, FMI-ul a declarat ca datoria suverana a Greciei este nesustenabila si ca tara ar mai avea nevoie de o infuzie de bani cifrata intre 70 – 104 miliarde de euro fie de la creditori fie prin restructurarea datoriei publice. Imediat, Wolfgang Schauble, ministrul de Finante al Germaniei, a inceput sa marseze pe a doua optiune. FMI si UE au strans 64 de miliarde de euro iar bancherii au inceput sa isi socoteasca pierderile.
La sfarsitul lunii aprilie din 2012, dupa indelungi negocieri, Grecia a reusit sa isi reduca valoarea nominala a datoriei publice cu 107 miliarde de euro, sau 52% mai bine zis. Creditorii au acceptat in final o pierdere de 65% cu tot cu titlurile de stat pe care Grecia le-a rostogolit. Pierderea a fost mai mare decat reducerea initiala discutata deoarece investitorii au convenit, de-asemenea, sa extinda maturitatea unor imprumuturi.
In acest moment, bancile grecesti pierdeau la fel de mult ca si institutiile financiare straine. Atunci cand s-au alaturat comitetlui creditorilor care a negociat restructurarea datoriei, bancile grecesti aveau cea mai mare rata a datoriei guvernamentale a Greciei. Banca Nationala a Greciei detinea 13.7 miliarde de euro in titluri de stat grecesti, Piraeus Bank avea 9.4 miliarde de euro, Alpha Eurobank avea 3.7 miliarde de euro si Marfin Bank avea 2.3 miliarde de euro. De dragul comparatiei, Deutsche Bank avea titluri de stat grecesti in valoare de 1.6 miliarde de euro.
In martie 2012, FMI-ul a spus ca restructurarea datoriei va genera o gaura de 22 de miliarde de euro iar activele a patru banci s-ar diminua cu 44%, ceea ce ar fi insemnat ca ar fi ajuns subcapitalizate. Astfel ca, in aprilie 2012, Grecia se imprumuta cu 25 de miliarde de euro de la Fondul European de Stabilitate si Facilitate Financiara pentru a-si recapitaliza bancile, compensand, astfel, pierderile rezultate in urma restructurarii datoriei.
In total, bancile grecesti au primit 45 de miliarde de euro din ajutoarele financiare. Spania, pentru recapitalizarea bancilor, a primit 41 de miliarde de euro. Jumatate din suma primita de bancile grecesti a fost dispusa pentru a acoperi pierderile guvernului iar Grecia nu a fost nevoita sa goleasca depozitele deponentilor asa cum s-a intamplat in Cipru, in 2013.
Aceasta operatiune a ajutat bancile grecesti sa se repuna pe picioare. Erau in continuare supraindatorate, dar rezistau. Spre exemplu, in martie 2014, Banca Piraeus reusea sa se imprumute de pe pietele straine pentru prima data de cand incepuse criza.
Asadar, unde s-au dus banii?
Acum, bancile grecesti depind aproape in totalitate de asistenta cu lichiditati in regim de urgenta oferita de Banca Centrala Europeana. Plafonul a ajuns la 89 de miliarde de euro. Acest ajutor le permite bancilor sa isi tina deschise ATM-urile iar deponentii sa poata scoata de la bancomate 60 de euro pe zi.
Raspunsul la intrebare este foarte simplu. Banii s-au dus la populatie! Din secunda in care extrema stanga a ajuns la putere, deponentii s-au grabit sa isi scoata banii din banci si, in perioada noiembrie 2014 – mai 2015, clientii bancilor si-au retras 32 de miliarde de euro! Ganditi-va ca, in iunie, de exemplu, numai in perioada 15 – 18 iunie, deponentii au retras din banci 3 miliarde de euro! Se estimeaza ca, in luna iunie, s-ar fi retras din bancile grecesti zeci de miliarde de euro, de s-a ajuns aproape de plafonul de ajutor financiar pe care il acorda BCE. Indirect, aici un merit il are si Tsipras, care nu a inchis bancile mai devreme, asa cum poate ca ar fi trebuit sa se procedeze. Practic, grecii au reusit sa isi scoata banii la timp, inainte de impunerea controlului capitalului.
