Refuzul coplesitor al grecilor fata de masurile de austeritate este o prima infrangere pentru Angela Merkel. Atat pe plan intern, cat si pe plan extern. Majoritatea politicienilor din CDU, partidul condus de Cancelarul Germaniei, sunt pesimisti si nu mai intrevad posibilitatea ajungerii la o intelegere dupa rezultatul plebiscitului de duminica.
Imediat dupa referendum, Angela Merkel s-a grabit sa spuna ca respecta deznodamantul votului, insa, va marsa catre noi negocieri. Ceea ce s-a intamplat in Grecia demonstreaza ca sunt lucruri in Uniunea Europeana pe care nici macar ea nu le poate controla.
Pentru Merkel este mai important sa fie perceputa ca un negociator puternic, si nu ca persoana care se ridica de la masa negocierilor. Mostenirea sa este cea de pro-european si, acum, este pusa chiar in joc. De data aceasta, joaca de-a politistul bun si politistul rau in care s-a implicat si Wolfgang Schauble va avea un cost: majoritatea populatiei germane si chiar propriul sau partid o impiedica sa ajunga la o intelegere cu Alexis Tsipras. Precum grecii, si germanii cred ca guvernul condus de Angela Merkel are suveranitatea de a lua decizii unilaterale.
Pana acum, pe plan intern, Merkel alegea doua variante pentru a iesi din situatii de criza. Intr-o prima instanta, il lasa in ofsaid pe ministrul al carui plan nu se concretiza intr-o anumita situatie si apoi il demitea. Este cazul lui Norbert Roettgen, ministrul Mediului, care, dupa performantele slabe din alegerile regionale din 2012 a fost “executat” de Merkel. Nu este cazul, insa, al lui Schauble, care, in ceea ce priveste Grecia, a adoptat o pozitie care este foarte populara in Germania. In plus, Schauble beneficiaza de o sustinere foarte puternica in CDU, poate chiar mai mare decat Merkel.
Pe plan extern, lui Merkel ii placea sa astepte, sa lase timpul sa treaca o lunga perioada, sa puna presiune si apoi sa se foloseasca de situatie pentru a ajunge la o intelegere de ultim moment. Asa s-a intamplat in cazul discutiilor pe marginea ajutorului financiar acordat Greciei, in 2010. Dar timpul nu este de partea lui Merkel in aceste circumstante. De fapt, timpul este cel mai mare adversar al Cancelarului Germaniei. Situatia economica a Greciei devine mai proasta de la o zi la alta.
Pe langa Grecia, o mare problema pe care acum o are Merkel este cu Franta. Presedintele Francois Hollande este pus sub o presiune foarte mare dinspre criticii de stanga care il indeamna sa lupte impotriva Cancelarului german si sa impuna restructurarea datoriei Greciei. Zeci de politicieni de stanga l-au atacat pe Hollande pentru pasivitatea ce a aratat-o in cazul Greciei, semnand o scrisoare luna trecuta. Hollande i-a invitat pe acestia la biroul sau pentru a le explica faptul ca el nu este decat un discret mediator intre Atena si Berlin.
Pe masura ce criticii si-au inasprit tonul, Hollande a simtit nevoie sa cocheteze saptamana trecuta cu ideea unei abordari mai directe cu Germania. A spus ca noua intelegere cu Grecia ar trebui sa aiba loc inainte de referendum, asa cum ceruse si Wolfgang Schauble. Ei bine, ce s-a intamplat apoi, a vazut toata lumea.
Asa ca luni, la conferinta de presa sustinuta alaturi de Angela Merkel, presedintele Frantei a rostit ideile lui Merkel: “Acum depinde de Tsipras ca sa vina cu propuneri serioase.” Dar dupa ce Grecia a intrat in incapacitate de plata, nemtii sunt mai sceptici ca niciodata in a trimite bani spre Atena. Pana si Sigmar Gabriel, liderul SPD-ului, a abandonat retorica mai concilianta a partidului sau in ceea ce priveste Grecia.
Merkel se afla, acum, in situatia urmatoare: fie de a-i face electoratului pe plac si sa ramana in istorie ca cea care a rezolvat un element cheie al integrarii europene, fie sa salveze Grecia, fapt ce ii va surescita pe euroscepticii germani si ii va diminua bazinul electoral al partidului.
Soarta lui Merkel este legata de zona euro. Cancelarul german are acum sansa de a-si arata leadership-ul si nu doar manevrele tactice si poate initia o dezbatere in toata regula despre integrarea europeana si despre noul model german. Concentrata mai mult pe tactica decat pe strategie, felul in care Merkel a decis sa gestioneze situatia Greciei nu a functionat chiar atat de bine. Criza acestei tari este un dezastru economic si financiar si poate deveni una umanitara.
