fbpx trusted online casino malaysia
europolitics
Bloguri

Nimic despre Dominique Strauss-Kahn

Dominique Strauss-Kahn (66 de ani), fostul director al Fondului Monetar International, este “IN FORMĂ”. In rubrica din “Le point de la semaine” dedicată săptămânal personalităţilor care sunt în formă sau nu, cândva, atât de mediatizatul aproape candidat la fotoliul de preşedinte al Franţei, surâde calm. Ca şi cum acest verdict n-ar mai schimba nimic.

De fapt, aşa şi este. Verdictul în dosarul de proxenetism de la hotelul Carlton, din Lille, în care Strauss-Kahn figura ca şi organizator al chefurilor, cade anost, inutil, la zece mii de ani de lumină de actualitatea de acum câţiva ani şi interesează doar presa anglo-saxonă. Franţa, destul de egoistă în felul în care triază actualitatea şi cu mult mai înclinată să devoreze faptul divers atunci când el priveşte oameni aflaţi la putere, oameni periculoşi sau măcar în devenire, a zis pas.

In această afacere care priveşte fapte care au avut loc între 2008-2011, la Paris, Bruxelles, Lille şi Washington, foarte concret, petreceri cu prostituate şi oameni politici, Strauss-Kahn, presupusul organizator, de fapt era doar un simplu participant. Așa cum au arătat încă de la început avocaţii săi. Până la urmă, toţi acuzaţii au fost declaraţi nevinovaţi. Evident, cum altfel, cine ar îndrăzni să meargă până acolo, până la a se ocupa cu organizarea de party-uri, atunci când este o muncă… de nivel inferior, destinată “peştilor”? In plus, în secolul în care trăim, cel puţin în Franţa în care trăim, a participa şi a fi la curent cu astfel de practici nu este un delict, aşa cum încă nu a pomenit nimeni ca un bărbat să fie aspru pedepsit pentru că a racolat prostituate.

Din acest punct de vedere, afacerea e clară. Nimeni nu se aştepta cu adevărat ca acest om zdrobit – la propriu, căci în decurs de un an a pierdut postul de şef al FMI, căsătoria cu Anne Sinclair, ceva averi, ceva bani, plus faima, respectabilitatea şi posibilitatea de a mai candida la vreun post în politică – să fie cu adevărat condamnat. Şi chiar dacă ar mai fi fost, la ce ar fi folosit? Să distrugi un om aflat deja la pământ nu face plăcere nici măcar masochiştilor, darmite răzbunătorilor. Deci, inutil din toate punctele de vedere. De unde dezinteresul presei, al opiniei publice, a colegilor din politică, cei care, ei, au fost cu mult mai preocupaţi de moţiunea de cenzură din Adunarea Naţională. Cea privind legea Macron, a reformei economice, dacă mai ţineţi minte. Sau nu? Ei, nici nu-i de mirare, în legea cu pricina nu avem nici sânge, nici prostituate, nici oameni politici celebri, nimic. Doar ceva muncă în plus duminica…

Revenind la Dominique Strauss-Kahn, el a avut parte de un 12 iunie calm. O zi în care s-au treminat practic toate problemele sale cu justiţia. O zi în care un om foarte în vârstă, îmbătrânit de ani, de vreme, de timpuri, a răsuflat uşurat fără ca răsuflarea să îi aducă vreo satisfacţie. Bine, să scapi de 10 ani de închisoare – aceasta ar fi fost pedeapsa maximă – e plăcut. In sine. Mai ales că în momentul începerii procesului, la începutul anului 2011, fostul patron al celei mai importante instituţii economice internaţionale, deja inculpat într-un caz cu conotaţii sexuale în Statele Unite, cere singur să fie anchetat, pentru a ajuta mersul justiţiei. “Nu ştiam că fetele cu care eram pus în contact sunt prostituate”…avea să spună el. Supus constant unei presiuni crescânde, mergând până la oprobiul public cu accente Femen (militantele feminine care l-au primit cu înjurături dar şi su cânii goi), Strauss-Kahn a rezistat de data aceasta.

Franţa nu este, din păcate, un exemplu de echidistanţă şi sânge rece în relatarea unor asemenea cazuri. Mai zilele trecute auzeam, rostite la un important post de radio, aceste cuvinte :”9 negri au fost ucişi de un alb”. Era vorba de masacrul din Statele Unite. Iar ace acei “9 negri” nu erau oameni ca noi toţi. Trecând peste aceste derapaje, Dominique Strauss-Kahn este liber şi a avut privilegiul de a fi lăsat în pace de opinia publică şi de presă. Interesantă va fi de acum înainte traiectoria sa în viaţa publică franceză. Deocamdată, trăieşte o nouă relaţie, a format un cuplu cu Myriam L’Aouffir, şi se joacă de-a consilierul economic prin Rusia. Şi nu numai. Discret, se arată doar cât este necesar şi nu au apărut alte scandaluri legate de numele lui. O legitimă întrebare apare, subtil, într-un mediu occidental care s-a obişnuit de mult timp cu teoria conspiraţiei: să fi fost totul doar o delicată orchestrare pentru ca insul, în sine, să fie eliminat din viaţa politică?

Related posts

Alegeri prezidentiale Franta: Al doilea finalist va câștiga oricum!

Alexandru Ojica

Unde e Londra de altă dată?

Alexandru Ojica

Și dacă Uniunea Europeană și-ar redescoperi sufletul?

Alexandru Ojica

O țară slăbită și o Uniune nu tocmai unită

Alexandru Ojica

Europa, în sens invers: la Chișinău

Alexandru Ojica

Secularizarea într-o cultură a dialogului (pluri)religios

Mihai Parfeni

Leave a Comment

trusted online casino malaysia