Ministrul de Finante al Germaniei, Wolfgang Schauble, pare sa fi renuntat la speranta unui deznodamant favorabil privind criza din Grecia. Spre deosebire de Angela Merkel, Cancelarul Germaniei, Schauble este dispus sa taie firul de ata ce mai leaga Grecia de zona euro, implicit de Uniunea Europeana practic! In schimb, Angela Merkel parea sa aiba vointa de a lupta pana in ultima clipa. Ceva, insa, s-a schimbat si nu are legatura cu atitudinea politicienilor fanfaroni de la Atena.
A fost o saptamana dramatica pentru politica europeana, mai exact pentru cea din Germania. Pentru ca Schauble si Merkel pareau a fi la cutite, insistenta ministrului de Finante fiind la originea multor turbulente la Berlin. Dar Schauble a incheiat saptamana cu o gluma iar lucrurile s-au detensionat. De cealalta parte, Angela Merkel a lasat de inteles ca s-a saturat de fitele lui Tsipras.
Vineri, atunci cand se pregatea sa plece spre Cancelarie, Schauble a spus presei ca se gandeste ca Merkel “probabil ca va dori sa imi ia mandatul de ministru”. Toata sala a inghetat. Atunci, Schauble a inceput sa rada, afirmand ca glumeste. Ceea ce este una dintre calitatile lui Schauble, sa iasa dintr-o situatie delicata starnind zambete pe fetele celor din jur.
Schauble stie ca nu doar social-democratii sunt cei care discuta despre prapastia care s-a creat in coalitia de guvernare germana. Cheia este la Angela Merkel care trebuie sa raspunda la cea mai grea intrebare de cand a preluat functia de Cancelar al Germaniei: trebuie, este nevoie, este necesar ca Grecia sa ramana in zona euro, sau toata aceasta drama isi va gasi ultimul act pe 30 iunie si totul se va sfarsi cu un Grexit?
Pana vineri, Angela Merkel si-a dorit ca Grecia sa ramana in zona euro. Nu cu orice cost, dar era pregatita sa achite un pret maricel. Schauble, pe de alta parte, nu. A fost printre putinii care sustineau ca o iesire a Greciei din zona euro ar fi in interesul intregii Europe. Cine dintre ei are dreptate? Cine isi poate impune punctul de vedere? Angela Merkel, a carei popularitate este coloana vertebrala a Uniunii Europene? Sau Schauble, care este bucura de aprecierea intregului Bundestag care s-a saturat sa voteze pe banda rulanta pentru pachetele de ajutor financiar acordate Greciei?
Schauble este convins ca Europa nu poate avea succes fara ca toata lumea sa se supuna regulilor. Totul depinde, asadar, de Grecia, daca vrea sau nu sa respecte termenii agreeati cu creditorii sai. Merkel este de-acord. De principiu. Dar un Grexit ar putea rasturna toate pietele financiare iar Cancelarul german nu doreste sa isi asume acest risc si sa fie privita ca cea care si-a prioritizat interesul national in defavoarea principiilor care guverneaza Uniunea Europeana.
Relatia dintre Schauble si Merkel a fost si este una plina de emotie si de respect reciproc dar care nu au incredere unul in celalalt. Foarte complicat. Schauble este eminenta cenusie a guvernarii germane. A devenit membru al Bundestagului in 1972, atunci cand Merkel se pregatea de balul de absolvire al liceului din Templin. In 1998, atunci cand conducea grupul parlamentar CDU/CSU, Schauble a numit-o pe Merkel secretarul sau general. Un scandal privind donatii ilegale a maturat conducerea partidului iar Merkel l-a succedat pe Schauble.
Desi Merkel este cea care stabileste regulile jocului, Schauble are parte de un statut special. Numit ministru de Finante in anul 2009, Schauble a remarcat ca lui Merkel ii place sa se inconjoare de oameni care nu sunt foarte complicati. Exceptie o face Schauble care are tendinta de a o lua in derizoriu pe Merkel. O admira pentru dorinta ei nestavilita pentru putere dar profita ca punctul ei slab este ca devine esitanta atunci cand toate cartile sunt pe fata iar situatia devine una limita.
Criza euro i-a pus pe cei doi pe pozitii antagonice prima data in 2010. Merkel si Schauble s-au contrazis pe seama contributiei FMI-ului la fondul de salvare creat pentru a ajuta Grecia. Schauble era impotriva pe temeiul ca Europa ar trebui sa isi rezolve singura problemele. Merkel, pe de alta parte, isi dorea foarte mult sa aduca in prim-plan un organism care are criterii foarte clare atunci cand acorda ajutor financiar si care ar fi prevenit ca europenii sa isi faca unii altora foarte multe concesii. Merkel a castigat.
Dar, acum, cei doi par sa isi fi schimbat rolurile. Schauble este de parere ca nu mai trebuie sa fie facuta nicio concesie in cazul Greciei. De aceeasi parere sunt multi din grupul parlamentar CDU/CSU iar frustrarea acestora pe seama modului in care Merkel se agata de orice ocazie ca sa salveze Grecia i-a conferit lui Schauble foarte multa putere. I-ar fi foarte greu lui Merkel sa securizeze o sustinere parlamentara daca Schauble ii va fi impotriva. Asa ca soarta lui Merkel parea a fi in mainile lui Schauble.
Oficial, diferentele de opinii dintre Schauble si Merkel pot fi explicate foarte simplu daca aruncam o privire asupra indatoririlor pe care fiecare le are. Treaba lui Schauble este de a tine haturile stranse pe plan intern in timp ce Merkel trebuie sa supravegheze si ce se intampla pe scena politica si economica internationala. Oare Putin va pune piciorul in prag atunci cand zona euro ii va da un sut in fund Greciei? Oare Grecia se va transforma intr-un stat ratat daca va parasi zona euro?
Spre deosebire de Merkel, lui Schauble nu ii pasa absolut deloc de Europa pentru ca nu e treaba lui. Atunci cand ministrul de Finante scria una dintre cartile sale despre cum Europa ar trebui sa intensifice actiunile pentru a deveni si mai unita, Merkel era un proaspat absolvent de facultate. Prin contrast, ea a fost acuzata de foarte multe ori ca viziunea sa asupra UE este o politica de austeritate si atat. In ceea ce priveste Europa, chiar daca acum nu ii pasa, Schauble are un ascendent.
In interiorul CDU, de multe ori se spune ca Merkel ii continua mostenirea lui Helmut Kohl. Actualul Cancelar al Germaniei a transformat politica europeana intr-o chestiune nationala desi ea niciodata nu si-a croit vise despre o Europa federala. Pe de alta parte, Merkel in mod sigur va ramane in cartile de istorie ale Germaniei. Iar o iesire a Greciei din zona euro in timpul mandatului sau nu va fi consemnata doar ca o nota de subsol.
De-aceea Merkel si cu Schauble sunt ca soarecele si pisica. Iar Merkel il suspecteaza pe Schauble si de alte lucruri mai sinistre. Unul dintre ele ar fi ca ministrul de Finante ar dori sa faca praf mostenirea lui Kohl tocmai din cauza faptului ca nu a avut sansa sa isi creeze imaginea politica pe acest esafod. Dar daca voia, Schauble putea sa rapid sa faca rost de sustinere pentru o rebeliune impotriva lui Merkel. In februarie, atunci cand Bundestagul a votat extinderea ajutorului financiar
pentru Grecia, peste 100 de membri ai parlamentului german au tinut sa sublinieze ca a fost pentru ultima data cand mai fac astfel de concesii si ca au votat in favoarea lui Merkel tocmai pentru ca Schauble si-a exprimat foarte clar pozitia sa privind Grecia.
Dar, la una dintre ultimele intalniri ale CDU, Schauble nu a vorbit aproape deloc. De regula, sedinta incepea cu o cuvantare a ministrului de Finante despre stadiul negocierilor cu Atena, dar, de data aceasta, s-a rezumat sa spuna ca situatia a ramas la fel. Evident, parlamentarii si-au dat coate si au inceput sa zambeasca. Acela a fost semnalul dat de Schauble ca s-a saturat de Grecia.
Pana la urma, se pare ca si Merkel a ajuns in aceeasi situatie. Presa internationala noteaza ca Merkel le-a cerut expertilor economici, diplomatilor si bancherilor sa intocmeasca planurile necessare pentru a fi aplicate in cazul lui Grexit, pentru a proteja economia Germaniei. Daca si Merkel se va intoarce cu spatele la masa negocierilor, acest lucru va torpila relatiile dintre Grecia si creditorii sai, care oricum sunt plini de frustrare dupa ce FMI-ul s-a ridicat de la masa negocierilor.
Vazand ca nu are cu cine discuta in tabara Greciei si vazand cum creste frustrarea chiar si in interiorul partidului sau de guvernamant, Angela Merkel pare a se fi deziluzionat total in privinta refuzului Greciei de a implementa masurile de austeritate cerute de toata lumea. Intr-un final, Schauble pare a fi castigat. Nu se stie, inca, cu ce pret.
