In ciuda ambitiilor liderilor G7, expertii avertizeaza asupra faptului ca euforia acestora este nefondata. Tintele stabilite pentru emisiile de dioxid de carbon ar putea ajunge la cosul de gunoi la urmatorul summit climatic de la Paris. Germania, de una singura, este unul dintre marile amenintari la adresa celor care vor sa o continue pe acelasi drum al industrializarii pe care il cunoastem de peste 100 de ani.
Germania vrea cu orice pret sa devina liderul absolut al politicilor climatice globale iar marea sa ambitie este de a reduce emisiile de dioxid de carbon cu 40% pana in anul 2020, nivel comparat cu cel al anilor ’90. Dorinta nemtilor este acompaniata de o sustinere puternica pentru energia regenerabila.
La summit-ul G7 care a avut loc in Bavaria lunea trecuta, liderii celor mai puternice state ale lumii au cazut de-acord sa faca tot ceea ce le sta in putinta pentru ca media anuala a temperaturii la nivel global sa nu creasca cu 2 grade Celsius in urmatorii ani.
Nu degeaba acest summit a avut loc in Bavaria. 37% din electricitatea produsa aici provine din energie regenerabila si landul german vizeaza sa mareasca aceasta cota la 50% pana in 2021. Dar sa analizam putin cazul Bavariei. In anul 2014, 12% din electricitatea Bavariei provenea din energia solara, 2% din cea eoliana si 19% era hidro, biomasa si alte regenerabile. Inca statul german se bazeaza in mare masura pe energia nucleara si pe combustibilii fosili.
Conceptul energetic al Bavariei a fost redactat in anul 2011. Pentru ca energia obtinuta din resursele de energie regenerabila sa ajunga la 50%, Bavaria trebuie sa isi stimuleze puterea data de energia solara de la 11GW la 14GW pana in 2021 si sa construiasca 1500 de turbine noi pentru ca energia eoliana sa insemne pana in 2021 o cota de 6-10% din totalul energiei produse.
Desi arata spectaculos pe hartie, Bavariei ii va fi aproape imposibil sa puna in practica acest plan daca nu isi va schimba politica energetica drastic. Anul trecut, reforma adoptata in cazul Actului pentru Energiile Regenerabile (EEG) ii va face Bavariei si mai grea aceasta misiune.
Noile masuri adoptate au stabilit un plafon anual pentru instalatiile de panouri solare la 2.4 – 2.6GW anual si prevad scaderea trimestriala automata a tarifelor ceea ce a dus la incetinirea dramatica a rimului instalarii de panouri fotovoltaice. Mai mult, s-a impus si o taxa pe auto-consumul de energie solara iar constrangerile existente privind montarea panourilor fotovoltaice la sol in zonele agricole vor reduce substantial ritmul cresterii cotei de energie solara in totalul energiei produse la nivel anual.
In Bavaria, Uniunea Crestin-Sociala (CSU) este partidul care a castigat alegerile. Este “fratele mai mic” al Uniunii Crestin Democrate (CDU), partidul condus de Angela Merkel. Initial, CSU a fost foarte vocal si s-a opus in fata tuturor restrictiilor ce aveau sa se impuna pe energia solara. Dar a sustinut, apoi, reformele in fata guvernului
Tarile industrializate si-au propus ca pana la sfarsitul acestui secol sa isi reduca emisiile de gaze cu efect de sera pana aproape de zero. Pana in 2050, liderii G7 spera ca aceste tari sa isi reduca emisiile de gaze cu efect de sera cu 40% pana la 70%. Marii industriasi ai acestor tari considera ca valorile sunt utopice argumentand ca “decarbonizarea” ar fi echivalenta cu “dezindustrializarea”.
Anul acesta, senatorul american Lamar Alexander a criticat Germania oferind-o Statelor Unite ca pe un contra exemplu pentru ca statul investeste miliarde de euro in energia regenerabia iar efectele sunt marginale. Germania este convinsa ca un viitor cu emisii scazute de dioxid de carbon si fara energie nucleara este cea mai buna optiune pentru o tara cu o industrie infloritoare. De fapt, statul german ofera pentru Energiewende 30 de miliarde de euro anual. Si si-a propus sa faca acest lucru pentru urmatorii 35 de ani.
Germania si-a propus sa reduca drastic proportia de combustibil fosil din totalul furnizarii de energie de la 85% la 40% pana la jumatatea acestui secol. Germania se afla in faza in care este mai ieftin sa urmeze calea Energiewende decat sa renunte la ea. Nemtii nu vor sa sporeasca numai productia solara si cea eoliana ci si biomasa, sa eficientizeze tot si sa construiasca tot felul de retele inteligente.
Costul total al acestei perioade de tranzitie pentru Germania este urias. Impactul costului net este semnificativ negativ insa investitiile in sectorul energetic sunt facute de zeci de ani. Punctul de rentabilitate este asteptat sa fie atins la inceputul anilor 2030 si, pana in 2050, sutele de miliarde de euro pe care Germania le-a investit in viitorul sau vor fi recuperati in timp record.
Germania nu ofera subventii pentru cei care produc energie solara si eoliana. Pur si simplu plateste costul acestor resurse energetice. In realitate, tinand cont de conditiile proaste pentru obtinerea energiei solare si eoliene, Germania practica unul dintre cele mai scazute preturi pentru acest tip de energie. Spre exemplu, Dubai are de doua ori mai multa lumina anual, decat Germania, dar preturile pentru energia solara si eoliana nu sunt nicidecum de doua ori mai mici.
