Au pierdut bancile nationale controlul asupra banilor din lume?

Cele mai vechi banci nationale ale lumii monetare au ajuns sa se aventureze pe teritorii necunoscute. In luna februarie ale acestui an, Riksbankul, Banca Nationala a Suediei, a decis sa reduca dobanda cheie la un nivel negativ. A devenit, asadar, cea de-a 14-a banca nationala care a decis ca dobanda repo sa fie sub 0, mai exact, -0,1%. Asta inseamna ca Suedia taxeaza bancile atunci cand acorda imprumuturi. In Marea Britanie, dobanda cheie este de 0,5%. Elvetia si Danemarca si-au modificat dobanzile la depozite intrand pe negativ: -0,75%. Masura a fost adoptata pentru a stimula aprecierea monedei nationale si pentru a combate deflatia.

Cei care stabilesc politica monetara au fost atacati din doua directii. Prima este stagnarea economica, a doua este deflatia. Imprimarea digitala a banilor si parghiile privind modificarea dobanzii cheie sunt singurele instrumente pe care leguitorii le au la indemana pentru a evita recesiunea si dinamica deflatiei. In tarile exportatoare de energie precum Rusia, colapsul pretului petrolului au condus la iesirea capitalului din tara, fortand bancile nationale sa intervina masiv pe piata valutara si sa ridice pragul dobanzilor pentru a evita deprecierea monedei nationale. Relaxarea politicilor monetare din tarile exportatoare de energie cuplata cu inasprirea monetara adoptata in acest an de cele mai mari economii provoaca temeri ca bancile centrale incep sa piarda controlul asupra economiei mondiale.

La nivelul bancilor nationale, procedeul de relaxare competitiva a adus aminte de vechile razboaie economice duse pe cursul de schimb. Atunci cand BCE si Banca Nationala a Japoniei au anuntat ca vor purcede la relaxarea cantitativa pentru a-si slabi moneda pentru a stimula exporturile din UE evaluate in euro si cele ale Japoniei, evaluate in yeni, micii jucatori din liga bancilor nationale au inceput sa arunce in joc toate armele.

In Europa, autoritatile daneze, suedeze si elvetiene au impus ca rata dobanzii sa fie negativa pentru a preveni ca monedele lor nationale sa se aprecieze spectaculos.  Riksbank-ul a mers mai departe si va incepe la randul sau sa cumpere titluri de stat, ca raspuns la miscarile Bancii Centrale Europene. Danemarca, in schimb, a fost nevoita sa isi micsoreze rata dobanzii de patru ori in trei saptamani si sa achizitioneze 32 de miliarde de euro in moneda straina pentru a preveni ca moneda nationala a danezilor sa se transforme intr-o moneda de refugiu pentru investitorii straini.

In perioada dintre cele doua razboaie mondiale, economiile europene care parasisera standardul aurului si-au vazut depreciindu-se monedele nationale, provocand un efect de domino de depreciere in toata Europa. Intr-un final, aceste miscari au avut un efect stimulativ in Europa. Pe termen scurt, deciziile adoptate nu au avut decat darul de a exporta deflatia peste granite.

Relaxarea politicilor monetare nu se aplica uniform in marile economii ale lumii. De-aici rezulta si potentialul pericol in care se afla economia la nivel mondial. Asteptarile investitorilor fata de normalizarea politicilor monetare ale Rezervei Federale au condus catre aprecierea dolarului. O asemenea consolidare a monedei de rezerva a lumii a pus simultan presiune pe economiile care se raportau la dolar.

In timp ce ratele dobanzii vor creste sub patronajul FED-ului, inaspririle conditiilor monetare vor fi adoptate in alte economii, spre exemplu Mexic sau Hong Kong. Banca Nationala a Angliei a avertizat ca aceste neconcordante in politicile monetare adoptate de catre bancile centrale vor putea conduce catre o criza a lichiditatilor. Larry Summers, fostul secretar al Trezoreriei Americane, a avertizat FED-ul sa nu se grabeasca sa creasca dobanzile pana cand nu vad inflatia cu ochii liberi.