fbpx trusted online casino malaysia
europolitics
Stiri

Ambasadorul României la Paris, Bogdan Mazuru : ”Nimeni nu poate spune cu certitudine câți români sunt în Franța”

Despre Bogdan Mazuru nu se cunosc foarte multe lucruri, chiar dacă este un diplomat cu o carieră impresionantă: este de cinci ani reprezentantul României în Franţa, după ce anterior îndeplinise funcția de secretar de stat pentru afaceri europene în MAE, ambasador la Berlin, dar şi primul reprezentant permanent al Românei la NATO după aderare.

Nimic nu-l predestinase pe acest inginer automatist să ajungă diplomat, contextul post-1990, deciziile luate însă la momentul potrivit și, poate, întâmplarea au avut un cuvânt de spus. Despre el, poate că vă mai amintiţi că, în toamna lui 2014, a fost printre puţinii Diplomaţi din diaspora care au avut curajul să spună public că este necesară o suplimentare a secţiilor de votare din străinătate. Intr-un târziu de februarie, Bogdan Mazuru a avut amabilitatea de a răspunde la câteva întrebări despre ce înseamnă funcția de ambasador, situația din Ucraina și relația cu Rusia, dar și la problema: care este de fapt numărul exact al românilor din Franţa? Problemă pentru că în lista depusă la consulatul român din Paris, acolo unde, potrivit legii, românii din circumscripția consulară Paris trebuie să îşi facă semnalată prezenţa, se află doar 47 de înscriși!!! Totuşi, cozile formate la ultimele alegeri prezidențiale în faţa ambasadei României din Paris, dar şi în faţa celorlalte consulate din restul Hexagonului, depășeau cu mult zece mii de persoane!

 

  • Interviu realizat de jurnalista Iulia Badea-Guéritée

 

Care ar fi calităţile indispensabile unui bun ambasador?

Dorința de a-și face bine treaba. Echilibrul, sângele rece, curiozitatea şi conectarea la ceea ce se întâmplă în jur, sociabilitatea, eleganța, dar și capacitatea de a nu se crede buricul pământului, simţul comunicării, discreţia, aptitudinea de a fi mereu la curent cu ceea ce se întâmplă în ţară. Și nu în ultimul rând, este de la sine înțeles, să fie un bun patriot.

 

Un ambasador este, într-un fel, cel care reprezintă imaginea României în străinătate. Este uşoară această sarcină?

Lumea este prea preocupată de acest cuvânt, “imagine”, dovada că îi dedicăm timp și energie. Până la urmă, imaginea este o sumă de percepţii pe care alţii le au despre noi, iar un diplomat nu este nicidecum un restaurator de tablouri, un restaurator care poate estompa anumite nuanţe sau care poate pune în valoare alte detalii. Imaginea unei ţări se face și în străinătate, dar şi în ţară. Este important să facem cunoscut ceea ce se întâmplă bine, campaniile de comunicare sunt utile, dar în primul rând este important ca noi, toți românii, oriunde ne-am afla să ne facem treaba mai bine. Și atunci vom avea o imagine mai bună.

 

Există ţări în care a fi ambasador este complicat? Sau altele în care a fi ambasador este foarte uşor?

A fi reprezentantul unui stat este, întotdeauna, o sarcină onorantă și complexă, indiferent de locul în care această funcție este exercitată. Cu atât mai mult într-o țară ca Franța, atât de importantă pentru România și toată lumea știe deja de ce. Două chestiuni vreau să subliniez: a fi reprezentantul României într-o țară a Uniunii Europene este un element de diferențiere pentru că un astfel de ambasador trebuie să gestioneze problematici foarte diverse, câteodată foarte tehnice, care reprezintă agenda curentă a UE – cu impact direct asupra vieții cetățenilor din fiecare stat membru. O altă componentă importantă a acțiunii unui ambasador în Franța este legătura cu comunitatea românească, numeroasă, diversă și activă.

 

Cunoașterea numărului de români ar fi importantă nu numai din perspectiva evaluării cantitative, dar și a celei calitative: ce meserii practică, unde se stabilesc cu exactitate, ce categorii de vârstă sunt reprezentate, de ce au plecat din România.

 

Pentru că vorbim de comunitatea românească de aici, ne puteți spune câți români sunt în Franța?

Vreau să vă răspund foarte deschis la această întrebare: nu știu și nimeni nu poate ști cu certitudine. Pe de o parte, Franța este o țară care nu ține o contabilitate a minorităților etnice de pe teritoriul său și a cărei politică se bazează pe integrare. Pe de altă parte, România nu dispune de instrumente precise de măsură a numărului acestora. Cunoașterea numărului de români ar fi importantă nu numai din perspectiva evaluării cantitative, dar și a celei calitative: ce meserii practică, unde se stabilesc cu exactitate, ce categorii de vârstă sunt reprezentate, de ce au plecat din România. Toate acestea sunt importante pentru a dimensiona politica statului român față de diasporă, pentru a le asigura condiții de revenire, pentru a le facilita integrarea în țara în care au ales să plece prin dialogul cu autoritățile. Si, bineînțeles, când vorbim strict de ambasadă pentru dimensionarea activității consulare.

 

russia

 

“Putin de fapt nu este chiar atât de rău precum se zice, el doar se apără. Helmuth Kohl ar fi avut o înţelegere cu Gorbaciov şi a promis că bazele NATO nu se vor extinde până într-o ţară vecină Rusiei”, scria Helene Carrere d’Encausse în revista Le Point, într-un recent interviu. Mai mult, academiciana crede că Ucraina în NATO înseamnă o lungă frontieră Rusia-NATO, după cum afirmă în Le Figaro. Cum vedeţi dvs., ca fost ambasador la NATO, atitudinea expansionistă a lui Putin?

Nu are cum să aibă dreptate Vladimir Putin, indiferent de ce ar fi discutat atunci Kohl cu Gorbaciov. Kohl nu putea să angajeze alianţa nord-atlantică. Nu putem vorbi de o politică de secol 18, sau de angajarea unei organizaţii de tipul NATO într-o discuţie secretă cu Putin sau Gorbaciov. Ce s-a întâmplat? Rusia a încălcat principii care guvernează politica internaţională, printre care respectarea suveranității unui stat și inviolabilitatea frontierelor. Rusia a anexat Crimeea. Rusia a pus sub semnul întrebării dreptul Ucrainei de a intra pe drumul integrării într-o organizație internațională. Acestea sunt chestiuni elementare care stau la baza relațiilor internaționale. Deci, a-i găsi scuze lui Putin în felul acesta nu este o evaluare corectă, nici măcar din partea unei doamne care este secretar permanent al Academiei Franceze și pentru care am un enorm respect.

 

Nu este acceptabil nici ca Occidentul să-i ceară preşedintelui Ucrainei, Petro Porosenko, să renunţe la o parte din teritoriile sale pentru a obţine pacea?

Dar nici nu s-a pus problema asa. Ca Ucraina să renunţe la o parte din teritorii. Acordurile de la Minsk, toate discuţiile în format Normandia, cu Rusia, s-au purtat pornind de la premisa de nenegociat a respectării integrității teritoriale a Ucrainei. Nu se pune problema cedării de teritorii, s-ar putea vorbi de descentralizare sau de diverse grade de autonomie în cadrul dezbaterilor interne din Ucraina. Nu o nouă Transnistrie. Nimeni nu vrea, cel puțin din rândul membrilor UE și NATO, să permită crearea de conflicte îngheţate de tip Transnistria, sau Oseţia de Sud sau Abhazia.

 

Ca diplomat aţi avut o experienţă îndelungată în probleme de acest gen, mai ales la NATO. Cum vedeţi ieşirea din acest conflict?

Sunt două direcţii, una pe termen scurt şi una pe termen lung. Cea pe termen scurt trebuie să înceapă de la o încetare a focului, viabilă, permanentă şi solidă. Retragerea armamentului greu, schimburile de prizonieri și alte aspecte care sunt deja incluse în acordurile de la Minsk. Acestea trebuie respectate, altfel vom avea probleme. Pe termen lung, intrăm în discuţii de alt nivel. Care vor fi relaţiile dintre Occident şi Rusia? Cum va fi sprijinită în continuare Ucraina? Uităm de multe ori că Ucraina este într-o situaţie economică dificilă. Care sunt lecţiile învăţate din acest conflict? Cum trebuie gândită relaţia Ucrainei, o ţară mare, cu UE? Ce trebuie făcut pentru ca Ucraina să nu mai depindă energetic de Rusia ? Toate acestea sunt întrebări la care trebuie să dăm răspuns în interiorul Uniunii Europene și NATO.

 

Are Rusia vocaţia de a intra în UE, cândva, vreodată?

Nevorbind neapărat de Rusia, orice ţară europeană trebuie să aibă vocaţia de a intra în UE pe baza îndeplinirii unor condiţii. Prima condiţie este să vrei. Apoi, evident, să aibă baza necesară – democraţie, stat de drept, economie de piaţă, valori. In momentul în care aceste condiţii sunt îndeplinite, orice ţară europeană are posibilitatea de a intra pe drumul integrării. Drumul european este un drum anevoios, lung, trebuie să fie pregătită și ţara candidată , trebuie să fie pregătită şi UE să o accepte. Pe acest drum, negocierile sunt ele-însele un proces îndelungat. România a avut nevoie de 12 ani de pregătire în condiţiile în care atmosfera era cu mult mai propice unui proces de lărgire.

 

În final, domnule ambasador, ce definește Europa?

Exista definiţia geografică, dar şi una care se bazează pe ceea ce s-ar numi spirit european și valori europene. Iar acestea din urmă nu depind de bariere geografice.

 

Interviu realizat de Iulia Badea-Guéritée

Related posts

UE lansează 13 proiecte de cooperare noi în domeniul apărării PESCO

Adelina Miron

Cum a eșuat România și nu a mai dezvoltat Parteneriatul Strategic cu SUA și cum și-a consolidat Polonia relația cu administrația de la Casa Albă

Vlad Epurescu

În plin război comercial, Donald Trump a blocat activitatea Organizației Mondiale a Comerțului. Care sunt viitoarele scenarii

Adelina Miron

Pariul riscant al Rusiei în Orientul Mijlociu. Cum încearcă Kremlin să gestioneze conflictul dintre Turcia și kurzi

Adelina Miron

În Germania, urmează o negociere politică de o mare importanță pentru Europa

Adelina Miron

Îl va suna Viorica Dăncilă pe Klaus Iohannis pentru a-l felicita? Ce a spus candidatul PSD

Europolitics.ro

Leave a Comment

trusted online casino malaysia