Prizonierii ambitiilor politicienilor: cum vor ajunge sa achite consumatorii de rand pretul Noii Ordini din Europa de Est

Intalnirea de marti de la Minsk, dintre Putin si Poroshenko a marcat inceputul unei noi faze din conflictul ruso-ucrainean. Diplomatia a incercat sa inlocuiasca luptele armate, insa, iarna care vine, se anunta a fi una “fierbinte”.

O stire venita din Ucraina a clatinat Uniunea Europeana. Ucrainenii, prin vocea premierului Yatseniuk, au anuntat ca Rusia se pregateste sa opreasca livrarea cu gaze prin Ucraina spre UE. Putin a negat vehement afirmatiile ucrainenilor. Pe de alta parte, separatistii, ajutati de rusi, se pare ca vor sa deschida un al treilea front de lupta, in zona orasului Novoazovsk.

Pe de alta parte, instabilitatea rublei, diminuarea capitalului investit de straini, scaderea economica si o recesiune severa sunt principalele amenintari cu care se confrunta guvernul de la Kremlin. Sanctiunile din Vest au inceput sa “muste” din economia Rusiei.

Pe de alta parte, protectionismul si barierele impuse in schimburile comerciale afecteaza din plin economiile statelor. De cand Europa a impus ultima serie de sanctiuni economice Rusiei iar Kremlinul a raspuns cu embargoul pe legume si alte alimente, sefii statelor europene au inceput sa masoare costurile acestui razboi economic.

Viktor Orban (Ungaria) si Robert Fico (Slovacia) au criticat in public Uniunea Europeana. Polonia a avut o atitudine mai moderata si s-a limitat doar a solicita Organizatiei Mondiale a Comertului sa intoarca decizia rusilor cu privire la acel embargou. Fermierii europeni au inceput, deja, sa isi ceara platile compensatorii de la Bruxelles.

Intrebarea este daca Europa isi permite, la randul sau, pe termen lung, un razboi cu Rusia. Portofelul colectiv al Uniunii a cam inceput sa se scuture nitel. 6% din productia pe anul acesta a Uniunii Europene ar putea avea de suferit iar PIB-ul s-ar putea diminua cu 0,4%.

Economia Germaniei a scazut luna trecuta la cel mai de jos nivel inregistrat din 2012 incoace pe fondul tensiunilor politice si armate din Ucraina. In plus, 130.000 de locuri de munca europene sunt puse in pericol de aceste embargouri, intr-o perioada in care oficialii europeni se chinuie sa gaseasca solutii ca sa combata somajul.

Ce trebuie sa tina minte oficialii europeni este ca UE va ramane dependenta in foarte mare masura de gazul rusesc pana la mijlocul anilor 2020. In prezent, Europa cumpara din Rusia un sfert din gazul de care are nevoie iar aceasta cantitate va creste pana in 2030, cand va ajunge la o treime.

Pe termen mediu, ii va fi greu Europei sa isi imbunatateasca securitatea energetica si sa gaseasca alte resurse pe termen scurt sau mediu. Finlanda, Cehia si multe alte tari din Europa de Est se bazeaza extraordinar de mult pe gazul rusesc, in timp ce Germania este marele exportator de gaz rusesc din Europa. Pentru a adapta actuala retea de gazoducte a Uniunii Europene pentru a absorbi si alte resurse energetice (cum ar fi GPL-ul) ar insemna alocarea unor costuri ce se ridica in jurul a 200 de miliarde de euro. Chiar daca o mare parte din aceasta suma ar putea fi suportata de pietele financiare, exista riscul ca facturile la energie vor creste iar investitia va fi achitata si din buzunarul consumatorilor.