Reintra in scena OSCE: armele din timpul Razboiului Rece sunt din nou la moda

Istoria tumultoasa a Europei este plina de invazii militare sub diverse pretexte. Sfarsitul Razboiului Rece a transformat din temelii securitatea Europei. Efortul statelor europene de a detine controlul in acest nou mediu a rezultat intr-un aranjament hibrid format din aliante traditionale, cooperari interstatale si securitate colectiva.

Atat NATO cat si Uniunea Europeana au fost implicate in programe pentru sustinerea institutiilor democratice, pentru a modifica relatiile militare dintre tari si pentru a crea o infrastructura economica pentru situatia de tranzitie prin care aveau de trecut statele Europei Centrale si de Est.

Calitatea de membru in cele doua organizatii era posibila, dar sub conditii specifice. Acest avantaj pe care l-au avut NATO si UE au creat embrionii schimbarii statelor atat din punct de vedere politic, cat si economic. Pe de alta parte, multe conflicte militare dupa sfarsitul Razboiului Rece nu au mai fost controlate prin UE si NATO.

Efectivele militare ale statelor Uniunii Europene numara 2 astazi milioane de militari, indeajuns ca sa infrunte Rusia. Problema este ca lipseste coordonarea militara si vointa politica.

Dar haideti sa ne intoarcem in timp. In anul 1999, Consiliul European a decis sa creeze o structura de aparare militara care sa se bazeze pe un efectiv de 60.000 de trupe. Au trecut 15 ani iar aceste planuri sunt doar la nivel aspirational.

Ca Uniunea Europeana sa actioneze militar impotriva Rusiei, acest lucru este imposibil, intrucat fiecare stat ar trebui sa isi plateasca propria-i contributie intr-un eventual razboi. Uniunea Europeana este o organizatie unita in jurul monedei euro si al tranzactiilor financiare si mai putin in jurul ideii de dominare militara a vecinilor sai.

De-aceea a fost creeat OSCE-ul. Rolul acestei organizatii de care astazi a uitat aproape toata lumea consta in mediere, prevenirea conflictului, managementul crizelor, reconstructie si monitorizarea respectarii drepturilor omului.

Unul dintre marile merite ale lui OSCE este acela ca a reusit sa tina sub control posibilele tensiuni etnice din Tarile Baltice, imediat dupa prabusirea URSS-ului.

Cazul Estoniei a fost cel mai acut. Daca estonienii nu ar fi putut sa isi rezolve problemele cu minoritatea rusa, atunci consecintele interne si internationale ar fi fost de dimensiuni uriase.

Pe scurt, atunci cand Estonia si-a recastigat suveranitatea in 1991, s-a trezit pusa in fata urmatoarei situatii. Dintr-o populatie de 1,6 milioane de oameni, aproape jumatate dintre rezidenti erau etnici rusi si nu puteau imediat sa aplice pentru cetatenie estoniana. Acesti rusi erau proaspat imigranti in Estonia in timpul hegemoniei sovietice.

Etnicii estonieni erau plini de frustrari fata de Rusia, simtind in mod legitim ca limba si cultura lor au fost sistematic subminate in timpul Uniunii Sovietice. Vorbitorii de rusa din Estonia erau si ei confuzi si plini de resentimente: se trezisera peste noapte intr-un stat independent si ostil culturii rusesti.

Nationalistii duri  doreau ca etnicii rusi sa fie deportati in timp ce, etnicii rusi creeasera in nord-estul tarii o miscare autonoma ce viza separatismul. Prezenta trupelor rusesti pe taramul Estoniei facea ca situatia ambiguua sa fie si mai pronuntata.

Incepand cu 1992, OSCE a devenit din ce in ce mai implicata in a descurca itele acestei probleme ca sa impace comunitatea etnica rusa cu autoritatile estoniene. Pana la urma, OSCE a avut de castigat si a descurajat orice tentativa de destabilizare a statului de drept si i-a incurajat pe rusofoni sa apeleze la legea estoniana.

Acum, armele OSCE-ului din perioada Razboiului Rece par a fi din nou la moda. Rusia a respins implicarea Uniunii Europene si a NATO pe motiv de partizanat iar ONU este blocat de votul Rusiei din Consiliul de Securitate. Pe de alta parte, toate statele implicate in criza din Ucraina sunt membre OSCE.

Implicarea OSCE-ului inseamna, pe langa mediere, faptul ca Rusia va fi obligata sa permita acele zboruri celebre de recunoastere si controlul armelor pentru recladirea increderii. Guvernul rus a privit, insa, intotdeauna OSCE-ul ca pe o confirmare ca Moscova continua sa fie privita ca o superputere. De-aceea, Kremlinul s-a asigurat intotdeauna ca tratatele OSCE sunt updatate tot timpul, cel mai recent exemplu fiind Documentul de la Viena semnat in 2011.

Daca Rusia va accepta ca 100 de observatori OSCE sa descinda in Ucraina, mutarea ar insemna ca Putin nu se va multumi doar cu Crimeea, ci a pus ochii si pe estul Ucrainei, deasemenea. Mai mult, daca Putin va fi de-acord cu aceasta misiune OSCE, Rusia va putea cere, in schimb, o misiune OSCE in Ucraina si in alte state membre NATO, in special in Germania, pentru a vedea cum aceste state s-ar pregati de un eventual razboi.