Summit-ul G7 l-a ajutat pe președintele Franței să se refacă politic, atât în străinătate, dar mai ales pe plan intern.
La începutul acestui an, Emmanuel Macron și-a curățat agenda de întâlniri externe pentru a se concentra pe a rezolva problema Vestelor Galbene. Timp de două luni, președintele Franței a părăsit Europa o singură dată, a ignorat toate întâlnirile la nivel mondial și a cedat scena politicii externe Angelei Merkel. La acea vreme, speranțele ca Emmanuel Macron să fie predecesorul Angelei Merkel la nivel european se diminuaseră considerabil, scrie THE ECONOMIST.
Șase luni mai târziu, lucrurile aveau să se schimbe. Timp de trei zile, începând cu 24 august, Emmanuel Macron a prezidat Summit-ul G7 la Biarritz. Mulți își imaginau că acest eveniment avea să fie făcut zob de diverse conflicte politice.
În schimb, Emmanuel Macron a reușit să evite acest dezastru, a avut grijă să nu-l irite pe Donald Trump domolind tensiunile cu privire la taxarea giganților tech și a obținut de la președintele Donald Trump promisiunea de a discuta cu președintele Iranului, Hassan Rouhani.
Totodată, a reușit să mobilizeze un ajutor financiar consistent care să fie alocat Braziliei pentru a stinge incendiile din Amazon, cu toate că obiectivul s-a transformat într-o ceartă cu președintele Braziliei Jair Bolsonaro. Concluzia a fost trasă de Donald Trump: summit-ul a fost „un real succes”, „nimeni nu a vrut să plece” iar Emmanuel Macron a fost catalogat drept „un lider spectaculos”. Sigur, nu a existat un consens cu privire la reprimirea Rusiei în vechiul format G8 și nici cu privire la identificarea unei soluții de compromis în războiul comercial dintre China și SUA.
SUA și Iran, mai aproape de organizarea unei întâlniri?
Știrea care a făcut, însă, vâlvă, a fost anunțul lui Macron potrivit căruia în „săptămânile următoare” ar putea avea loc o întâlnire între cei doi președinți ai SUA și Iranului.
Diplomații francezi au lucrat luni de zile la modalități de a diminua nivelul de tensiuni cu Iranul și de a păstra principiile acordului nuclear semnat de America în 2015, înainte ca Donald Trump să îl abandoneze și să atace Iranul cu sancțiuni. Pe 25 august, Emmanuel Macron a recurs la ceea ce părea o cascadorie, invitându-l pe Muhammad Javad Zarif, ministrul de externe al Iranului, la Biarritz pentru întâlniri bilaterale.
A doua zi, Donald Trump avea să recunoască, alături de președintele francez, că „dacă circumstanțele ar fi corecte”, „cu siguranță ar fi de acord” să aibă o întâlnire cu Hassan Rouhani.
Până la urmă, nu s-a concretizat nimic. Iran a spus că dorește ca, mai întâi de toate, SUA să renunțe la sancțiuni.
Iar Macron a învățat pe calea grea că eforturile de a-l încânta și de a-l încuraja pe Donald Trump să se comporte mai bine sunt, de obicei, în zadar. Anul trecut, președintele american s-a retras din acordul nuclear din Iran, la scurt timp după ce Emmanuel Macron a vizitat Washington, în speranța de a-l convinge să acționeze într-o direcție total opusă.
Condiția ca Rusia să fie reprimită în G8
Într-adevăr, politica diplomatică de a avea un larg dialog cu toți liderii importanți ai lumii are riscuri evidente pentru Emmanuel Macron. Eforturile sale paralele cu Vladimir Putin, pe care l-a invitat la fortul prezidențial de pe Marea Mediterană cu puțin timp înainte de Summit-ul G7, au produs rezultate modeste.
Președintele francez a susținut mult timp că astfel de lideri, precum Vladimir Putin, sunt mai periculoși atunci când sunt izolați și încearcă, în schimb, să amestece fermitatea și măgulirea.
Într-un discurs ținut în Paris, pe 27 august, el a numit o „eroare strategică” pentru Europa evitarea și izolarea Rusiei, deoarece această abordare are darul de a împinge Moscova mai aproape de Beijing.
Pe termen scurt, Macron speră să reia discuțiile de pace între Rusia și Ucraina, supravegheate de Franța și Germania. Pe termen lung, el le-a declarat reporterilor, înaintea Summit-ului G7, că el consideră că ar trebui să i se permită Rusiei, dacă va avea un comportament mai bun, să revină în G8.
Cu ce s-a ales Emmanuel Macron după Biarritz
În cele din urmă, Franța rămâne o putere medie, deși una cu un efect de descurajare nucleară. Așadar, spațiul diplomatic al lui Emmanuel Macron pentru a urmări toate aceste ambiții ale Franței este limitat.
Acesta este motivul pentru care petrece atât de mult timp împingând idei pentru a consolida ceea ce el numește „suveranitate europeană” sau capacitatea UE de a-și afirma independența ca bloc strategic și economic. Acesta este și motivul pentru care vede rolul diplomatic pe care îl poate juca în mod realist ca în primul rând acela al unei „puteri de mediere”.
În acest context, Emmanuel Macron poate avea o oportunitate rară de a se baza pe leadership-ul pe care l-a afișat la Biarritz. Unul dintre motive este că, la doi ani de la alegerea sa, președintele francez a creat o agendă la nivel mondial și a luat măsura unor lideri precum Trump.
La Biarritz, Emmanuel Macron a avut un prânz de două ore improvizat pe malul mării, cu președintele american, îndepărtându-l, astfel de consilierii săi.
“A fost cea mai bună întâlnire pe care am avut-o până acum”, a dezvăluit ulterior Trump pe Twitter. În conferința de presă comună, vorbărețul președinte francez a fost atent să folosească cuvinte scurte și să pară respectuos.
Poate fi Emmanuel Macron liderul Uniunii Europene?
Fără îndoială, în acest moment, există un vid de leadership în Uniunea Europeană. Până acum, SUA se obișnuise să se uite la Angela Merkel. Cu toate acestea, Cancelarul Germaniei a fost slăbit de dificultățile electorale ale partidului său și de perspectiva recesiunii economice din Germania. Între timp, Brexit ocupă toată lățimea de bandă diplomatică a Marii Britanii.
Așa că Emmanuel Macron, care păstrează tot timpul o copie a memoriilor lui Charles de Gaulle pe biroul său, este dornic să ocupe acest spațiu lăsat liber. Ca dovadă, contribuția sa la numirile în funcțiile de top ale instituțiilor cheie europene a fost esențială.
Un sprijin important pentru Macron este și rezistența economică a Franței. Se estimează că PIB-ul francez va crește cu 1,3% în acest an, comparativ cu 0,5% al Germaniei. Șomajul a rămas la 8.5%, dar acesta este cel mai scăzut nivel înregistrat din ultimii zece ani. Franța este mai puțin dependentă de export decât Germania și, deci, mai puțin vulnerabilă la turbulențele comerciale. În plus, a beneficiat de impulsul fiscal pe care Macron l-a cerut la sfârșitul anului trecut, ca răspuns la protestele Vestelor Galbene. Consecința? Macron a recuperat în sondaje ceea ce pierduse în ultimul an de zile.
Francezii, cu aspirațiile lor universaliste, sunt neobișnuit de sensibili la cât de bine își fac treaba liderii lor în străinătate. Performanța înregistrată de Emmanuel Macron la Summit-ul G7 a fost aplaudată frenetic acasă. Summit-ul, a scris Le Monde, a fost un „succes indiscutabil”.
Chiar dacă este posibil ca discuțiile să nu se concretizeze iar dezamăgirile sunt inevitabile în acest context politic volatil, experiența de la Biarritz a sugerat că Emmanuel Macron are anvergura de a deveni un lider european, pregătit să-și asume riscuri, să împingă idei noi și să încerce să utilizeze sistemul multilateral pentru a ușura tensiunile și a apăra ordinea liberală.
