Zona euro creste de parca sta: deflatia bate la usa

Zona euro inca se taraste ca sa ajunga la nivelul maxim inregistrat in anul 2008, inainte de izbucnirea crizei financiare.

Cu toate ca zona euro se afla in cea mai lunga perioada de expansiune economica inregistrata din anul 2008, cresterea economica ramane, insa, palida si fragila. Ca dovada stau cifrele Eurostat, care arata o crestere de 0,3% pe ultimul trimestru al  lui 2015 si o crestere anuala de 1.1%.

Datele individuale ale fiecare tari in parte din zona euro arata o crestere a consumului atat din partea gospodariilor cat si a guvernelor din zona euro care au contrabalansat efectele comertului mondial aflat in descrestere. Productia economica totala ramane la un nivel usor mai scazut fata de fel inregistrat atunci cand a inceput criza economica globala, in 2008.

In ultimii ani, multe economii ale lumii si-au revenit insa zona euro a fost presata de nivelul urias de credite neperformante pe care bancile nu au reusit sa il digere. Diminuarea creditarii, reticenta guvernelor de a implementa masuri economice nepopulare si, mai nou, afluxul refugiatilor dinspre Orientul Mijlociu si Nordul Africii au evidentiat tensiunile politice si multele fisuri din blocul european.

crestere pib

Natura fragmentata a zonei euro evidentiata de sistemele diferite de impozitare si de alocare a cheltuielilor pentru consum ingreuneaza aplicarea unor masuri unitare la nivelul intregului bloc. Spre deosebire de zona euro, SUA a depasit nivelul economic dinaintea crizei economice din 2008 mult mai rapid, mai exact in cel de-al treilea trimestru al lui 2011. Acest fapt s-a datorat implicarii guvernului federal care, rapid, a curatat bancile comerciale de toata mizeria care a cauzat criza economica. FED-ul a tinut la un nivel scazut nivelul ratei dobanzii si a demarat un program de stimulare a cheltuielilor fara precedent care a retrezit economia americana.

In zona euro, majoritatea guvernelor au raspuns la criza financiara reducand cheltuielile de consum, preferand sa imbratiseze austeritatea. Colac peste pupaza au fost masurile adoptate de Banca Centrala Europeana pe vremea cand era condusa de Jean Claude Trichet care, in loc sa diminueze rata dobanzii, a preferat sa o creasca! Abia incepand cu martie 2015, sub presedintia lui Mario Draghi, BCE a reusit sa inceapa un program de stimulare a consumului comparabil cu FED-ul. Toate aceste greseli au facut ca economia zonei euro sa nu fie la fel de mare ca acum 5 sau 6 ani in urma. Iar rata somajului se incapataneaza sa ramana peste 10.4%, fiind de doua ori mai mare decat in SUA.

Esecul zonei euro de a reveni la nivelul unde era odata este inca un motiv pentru care sa fim nervosi atunci cand ne gandim la economia mondiala. Da, zona euro a crescut, insa aceasta crestere este prea palida pentru a compensa efectele economice negative care se reverbereaza in toata lumea din cauza a ceea ce se intampla in China.

somaj zona euro

Intrebarea care se pune pentru 2016 este daca zona euro va reusi sa reziste harababurii de pe piata globala. Daca situatia negativa va persista in pietele globale, atunci, spectrul economic pentru zona euro este unul sumbru. Aceste riscuri sunt puse in evidenta de situatia ingrata a multor guverne din zona euro, precum cele ale Italiei si ale Greciei, care sunt prinse intre ciocan si nicovala. Aceste state nu pot sa isi mareasca nivelul cheltuielilor guvernamentale din cauza nivelului ridicat al datoriei publice iar multe banci inca se chinuie sa scape de creditele neperformante. Pana si institutii solide precum Deutsche Bank au fost prinse in acest vartej care se formeaza.

Chiar daca zona euro va reusi sa depaseasca nivelul inregistrat in anul 2008, cresterea economica nu se va resimti unitar, la nivelul intregului bloc. Practic, zona euro este impartita in doua tipuri de tari. Sunt cele care au recuperat complet terenul pierdut, printre care se afla Germania si Danemarca. Si sunt cele care sunt departe de tot de liman, precum Spania, Italia si Grecia. Toate aceste tari sunt mai sarace decat erau in 2008. Spre exemplu, economia Greciei este cu o treime mai mica decat era atunci.

Divergentele din zona euro au si consecinte politice. Tarile nordice, in frunte cu Germania, au predicat pentru reducerea datoriei publice in timp ce tarile sudice, precum Italia, au insistat pentru cresterea plafonului cheltuielilor publice pentru a crea locuri de munca. Cele doua tabere s-au contrazis puternic atunci cand a venit vorba masurilor ce ar trebui adoptate pentru a preveni viitoarele crize financiare. Spre exemplu, Germania s-a opus crearii unui fond de salvare al zonei euro care i-ar fi protejat pe deponenti in cazul unei crize bancare.

misiune

Totusi, cifrele oferite de Eurostat confirma o expansiune economica a zonei euro de 11 trimestre consecutive, cea mai lunga perioada de la criza financiara din 2008, atunci cand marile economii ale lumii au fost puse in genunchi. La nivel anual, zona euro a cunoscut o crestere economica de 1.5%, aceasta fiind cea mai mare expansiune anuala din anul 2011, atunci cand intreaga regiune europeana care foloseste moneda unica a plonjat, la loc, in recesiune.

Cele trei mari economii ale zonei euro – Germania, Franta si Italia – au cunoscut o crestere nespectaculoasa a economiei de 0.3%, 0.2% si 0.1%. Italia incepe sa dea batai de cap serioase intrucat bancile sale sunt intesate cu o cantitate uriasa de credite neperformante, fapt ce limiteaza abilitatea sectorului financiar de a finanta economia la scara larga.

In zona euro au fost doua tari care au fost cuprinse de recesiune, inregistrand crestere economica negativa pentru doua trimestre consective. Este vorba despre Finlanda si Grecia, ale caror economii s-au contractat cu 0.1%, respectiv 0.6%. Economia grecilor ramane, in continuare, sufocata de controlul monetar impus la apogeul crizei financiare din 2015, atunci cand tara a fost la un pas de faliment.

O bila alba a mers spre Spania, a carei economii a crescut cu 0.8%. Incertitudinea politica rezultata dupa alegerile din decembrie 2015 ar putea sa puna presiune asupra economiei. Cu toate acestea, rata somajului a inceput sa scada pentru prima data in ultimii ani, insa nu a coborat sub 20%, semn ca Spania nu poate sa rasufle usurata.

Zona euro si-a ratat sansa de a profita intr-un moment in care consumul a crescut puternic pe fondul scaderii costurilor pentru resursele energetice. Inflatia ramane la un nivel anual de 0.4% si, anul acesta, ar putea sa intre pe taram negativ. Daca intreaga zona euro va fi cuprinsa de deflatie, atunci temerile specialistilor in economie ar putea sa se adevereasca si zona euro sa repete istoria anilor pierduti ai Japoniei.

Conducerea Bancii Centrale Europene se va intruni pe 10 martie si este foarte posibil sa auzim ca BCE va continua sa pompeze bani in economie prin achizitia de eurobonduri pana in anul 2017! BCE ar putea reduce, de asemenea, rata dobanzii la depozitele pe care le incaseaza de la bancile comerciale. In prezent, aceasta este de -0.3%
iar nivelul negativ al ratei dobanzii ar trebui sa stimuleze bancile sa imprumute banii, nu sa ii doseasca la Banca Centrala Europeana.

Related News

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


UA-42426876-1