banci1

Zona euro a scapat de dezintegrare dar nu mai vrea integrare: uniunea bancara este ultima provocare

Zona euro sufera de oboseala integrarii si uniunea bancara ar putea sa fie ultimul mare efort pentru viitorul apropiat.

europroteste

La finalul a trei ani de stransa cooperare legislativa, fortata de criza datoriilor suverane, zona euro ar putea sa isi atinga limitele iar guvernele nationale sa arate cat de mult sunt dispuse sa cedeze. Oficiali ai UE comenteaza despre viitorul apropiat: guvernele nationale considera ca este de-ajuns ceea ce s-a facut pana acum si insista pentru o perioada de relaxare, pentru ca ceea ce s-a implementat sa isi arate rezultatele.

Ideile ambitioase precum uniunea fiscala, o Trezorerie unica sau pentru mutualizarea datoriei au plutit pe apele involburate ale crizei economice. Acum, guvernele nationale considera ca multe dintre aceste idei nu mai sunt necesare.

Multi factori de decizie politica spun ca zona euro ar fi norocoasa daca s-ar procopsi cu o uniune bancara pentru ca aceasta vine cu un transfer de putere dinspre guvernele nationale spre nivelul pan-european. Procesele uniunii bancare cuprind si modalitatile prin care pot fi inchise bancile.

Atunci cand criza economica atingea un nou apogeu, in prima jumatate a anului 2012, liderii europeni au venit cu un plan ambitios de integrare pentru a-i convinge pe investitori ca zona euro nu se va sparge. Totul nu a fost decat o miscare pentru a preveni dezintegrarea. In a doua parte a lui 2012, Banca Centrala Europeana a decis sa sustina moneda euro printr-un program de cumparare de obligatiuni. Germania a declarat ca Grecia nu va parasi zona euro si s-a convenit un nou acord de finantare pentru Atena.

Pietele financiare s-au calmat iar butonul rosu nu a fost apasat niciodata. Ca dovada ca ceea ce s-a intamplat in Cipru nu a prezentat nicio amenintare reala. Datele economice ce vin dinspre zona euro sunt optimiste. Economia Blocului a iesit din recesiune in aceasta vara, productia in zona manufacturilor a crescut, exporturile depasesc importurile si sentimentul consumatorilor in privinta mediului de afaceri a crescut in mod constant din luna aprilie.

Eonomistii sunt insa precauti si amintesc de ce aceasta recuperare economica este fragila: media somajului din Bloc atinge 12% si, in Sudul Europei, ajunge la 25%. O alta problema cu care se confrunta Uniunea Europeana este imbatranirea rapida a populatiei, pentru ca oamenii nu se pot pensiona la 55 de ani, asa ca angajatii muncesc mai mult timp si este greu sa se gaseasca locuri de munca pentru populatia tanara. In plus, multe tari europene au o legislatie rigida care descurajeaza companiile sa angajeze forta de munca la atunci cand incep sa apara mugurii unui progres economic.

Replicile crizei economice, agravata de dramaticele schimbari demografice, ar putea sa extinda procesul de recuperare in ceea ce priveste somajul, cu mult peste cei 4 ani de care ar fi nevoie dupa calculele economistilor. Daca am lua ca exemplu Germania, piata fortei de munca s-a reformat in perioada 2003 – 2005 iar somajul a scazut de la 5,2 milioane la 2,2 milioane de someri, anul acesta. Reformele din Germania au fost, insa, aspru criticate de sindicate, care au spus ca masura de a reduce joburile full time in favoarea celor platite cu bani mai putini nu a fost decat o mare farsa.

Totusi, in ciuda declaratiilor publice ca nu este loc pentru automultumire, politicienii considera ca aceasta criza economica a trecut. Dar, acum, a opri procesul de integrare ar fi mult prea periculos. Chiar daca nimeni nu are dorinta de a merge mai departe, zona euro ar trebui sa aiba macar un plan pentru cum si cand va trebui sa faca pasii urmatori.

Asadar, presiunea pietelor a disparut iar politicienii se tem mai mult de alegerile care vin decat de o noua izbucnire a crizei economice. Incepand cu 2010 s-au acordat cinci bailout-uri pentru tarile din zona euro iar acest lucru a marit suportul pentru partidele anti-europene, inclusiv in tari precum Franta si Germania.

Chiar daca aceste bailout-uri au salvat zona euro, votantii tarilor care au imprumutat bani Greciei, Irlandei, Portugaliei si Ciprului considera ca ei achita, pe nedrept, nota de plata a cheltuitorilor. Pe de alta parte, locuitorii acestor tari nu simt beneficiile creditarii ci doar durerea ce deriva din masurile de austeritate impuse pentru contractarea creditelor.

In conditiile in care partidele anti-europene vor castiga teren la alegerile europarlamentare de anul viitor, va fi din ce in ce mai greu pentru a fi impuse si mai multe reforme in zona euro. Factorii de decizie politica, atat din institutiile zonei euro cat si din guvernele nationale spun ca odata ce uniunea bancara va fi completata cu un supervizor pentru bancile din zona euro, cu o singura autoritate si un fond pentru a inchide bancile si o schema de depozit garantat armonizata, atunci s-au creeat premizele pentru a avea o zona euro durabila.

Pana acum, guvernele au fost de-acord sa cedeze mult din suveranitatea politica. Comisia, acum, are puterile necesare sa monitorizeze bugetele nationale de la inceput pana la sfarsit. Daca decteaza ceva fundamental gresit, Comisia va atentiona guvernele sa remedieze situatia sau le va impune amenzi.

Chiar daca integrarea pe termen lung este undeva, in ceata, masurile suplimentare pentru a impune uniunea bancara ar fi de bun augur si ar crea premizele concrete pentru o Europa unita.

Related News

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


UA-42426876-1