VIDEO O propunere de la un anti-Merkel

Suntem în Italia, Roma. De la Altare della Patria până în Piazza Colonna nu faci decât vreo cinsprezece minute de mers pe jos. Acolo este Palazzo Chigi. Din 22 februarie, este reşedinţa oficială a celui mai popular politician european al momentului. Este vorba despre Matteo Renzi, totodată şi cel mai tânăr premier din istoria Italiei (39 de ani).

“Enrico, stai sereno!” Şi Renzi ajunge premier…

Matteo Renzi a fost, până de curând, primarul Florenţei. Dantelata Florenţa, inima Renaşterii Italiene, avea nevoie de un primar energic şi puţin ieşit din tiparele politichiei italiene. Adică fără bunga-bunga şi fără atacuri triviale la adresa minorităţilor şi a femeilor, dar uns cu toate alifiile şi cu priză bună la public. La un an după ce a fost ales în funcţia de primar al Florenţei, în 2010, Renzi a organizat o adunare publică la staţia Leopolda, pentru a dezbate tarele politicii italiene.

Renzi, membru al Partidului Democrat, de orientare centru-stânga, şi-a atras în jurul său susţinerea altor tineri din Pd. În urma acelei dezbateri, presa din Italia l-a supranumit “Il Rottamatore”, adică “Demolatorul”. În 2011, îi cerea lui Silvio Berlusconi să se retragă din politică. Berlusconi era atunci premierul Italiei iar Renzi era perceput de politicienii cu ştate vechi din Cizmă ca uşor obraznic.

Tânărul primar al Florenţei şi-a continuat drumul. La începutul acestui an, Renzi îl liniştea pe Enrico Letta, fostul premier al Italiei. “Enrico, stai sereno!” Momentul antologic avea loc cu o lună înainte ca Matteo Renzi să contribuie din plin la răsturnarea guvernului condus de Enrico Letta. Iţele politicii italiene sunt mai încurcate decât cele din România: noul premier Renzi a făcut o alianţă cu don Silvio Berlusconi pentru a trece o serie de reforme pe care le-a promis a fi înfăptuite până în 2016. Renzi e de centru-stânga, partidul lui Berlusconi, Forza Italia, este de centru-dreapta.

Reformele lui Renzi

Situaţia nu este deloc roză în Italia: după ce s-a contractat cu 2,5% în 2012 şi cu 1,9% anul trecut, economia Italiei va creşte abia cu 0,6% în acest an, conform estimărilor oferite de Comisia Europeană. Şomajul, care în 2007 era la un nivel de 5,8%, la începutul acestui an ajunsese la 12,9%. Şomajul în rândul tinerilor a sărit de 42%. Este cel mai mare nivel înregistrat din 1977!

Ce şi-a propus Renzi: în martie voia să reformeze piaţa muncii, în aprilie voia să revizuiască activitatea administraţiei publice iar în mai urmărea să împingă o serie de reforme fiscale. Renzi mai spera să câştige susţinere pentru un program investiţional la scară largă în energie şi în infrastructura telecom.

Planul nu a reuşit să şi-l respecte întocmai, dar reformele pe care Renzi vrea să le aducă pieţei muncii sunt evaluate de FMI că ar putea să determine, în viitorii cinci ani, o creştere cu 5,75% a PIB-ului.

În mai, Camera Deputaţilor a Italiei a aprobat o serie de modificări legislative ale pieţei muncii, contestate dur de opoziţie şi de-o parte a opiniei publice. Aşadar, firmelor le este mult mai simplu, acum, să angajeze personal cu contracte de muncă pe perioadă determinată.

Renzi a schimbat paradigma impusă de Mario Monti, care voia să reducă dualitatea unei pieţe a muncii divizată, pe de-o parte, între protecţionismul opac pentru angajaţii full-time şi, pe de altă parte, de o adevărată armată de oameni angajaţi cu contracte temporare de muncă, fără drepturi şi fără beneficii.

Acum, patronii firmelor din Italia pot să prelungească de cinci ori, într-o perioadă de trei ani, contractul unui angajat temporar, fără a motiva ce a stat la baza deciziei.  Mai mult, firmele nu mai sunt obligate să aibă în componenţă peste 80% din personal cu contract permanent.  Se spune că cea mai mare realizare a lui Renzi a fost reducerea impozitului pe venit pentru a stimula pachetele salariale ale persoanelor cu retribuţii mici, oferindu-le, practic, acestora, încă 80 de euro pe lună.

Un alt punct pe agenda lui Renzi este modificarea legii electorale şi a Constituţiei! Aici, contează pe sprijinul lui Berlusconi, după ce i-a lăsat aşteptând cu ochii în soare pe cei din Mişcarea de Cinci Stele. Dar şi sprijinul acesta este limitat, întrucât don Silvio are, la rândul său, propria agendă şi a ameninţat chiar şi cu retragerea susţinerii pentru iniţiativele lui Renzi! Premierul Italiei vrea să diminueze rolul Senatului în actul legislativ, lucru ce nu prea a fost pe placul lui Berlusconi.

Renzi vrea să-i facă un selfie Europei

Mateo Renzi este carismatic, energic şi vrea să schimbe Italia, pe care să o propulseze, din nou, la masa marilor decizii din Europa. După ani întregi de scandaluri, corupţie şi mizerie morală, Matteo Renzi vrea să vină cu un aer proaspăt. O demonstrează discursul spumos pe care l-a ţinut la începutul lunii iulie în plenul Parlamentului European.

Timp de şase luni, Italia va deţine presedinţia prin rotaţie a Uniunii Europene şi Renzi s-a folosit de ocazia ivită. În condiţiile în care instituţiile europene sunt în plin proces de tranziţie, Renzi a vorbit ca un candidat la şefia Uniunii. De ce a fost important discursul lui Renzi?

La nivelul Uniunii am avut parte până acum de două curente: cel al austerităţii, impus de gândirea nemţească şi cel al euroscepticilor. Niciun alt politician nu a mai spus-o mai clar decât Renzi:

“Avem un Pact de Stabilitate şi de Creştere Economică. Avem stabilitate, dar nu şi creştere. […] Dacă Europa şi-ar face un selfie, atunci ar arăta precum o mătuşică bătrână şi plictisită.”

Renzi şi-a fixat, însă, o ţintă mult prea mare: vrea să fie un anti-Merkel. Şi vede preşedinţia Consiliului Uniunii Europene ca pe o oportunitate de a schimba curentul austerităţii. De multă vreme partidele politice din Italia au pus şomajul şi recesiunea pe seama consolidării fiscale impusă de Uniunea Europeană prin vocea germanilor.

Renzi a rostit un mesaj dur la adresa “părinţilor şi a profeţilor austerităţii”, cerându-I lui Jean Claude-Juncker să aloce mai mulţi bani investiţiilor publice.

“Europa nu poate fi un loc al codicililor, al tertipurilor, al parametrilor şi al constrângerilor, un tărâm al birocraţilor. Au murit zeci de mii de tineri nu pentru ca noi să ne învârtim în jurul parametrilor!”

Italia suferă de pe urma datoriei publice, care a ajuns la 135% din PIB. Calculul e simplu: Renzi vrea să câştige timp şi, consideră el că, dacă în Europa încă nu avem creştere economică, poate nu ar strica puţină flexibilitate.

Parcă asistăm la un joc de cuvinte încrucişate între Nordul şi Sudul european, întrucât germanii insistă ca deficitul bugetar să nu fie depăşit. Renzi a promis, pe de altă parte, reforme structurale în Italia, aşa că a dat de pământ cu Jens Weidmann, şeful Bundesbank, pe care l-a acuzat de interferenţe politice.

“Bundesbank nu trebuie să ia parte la dezbaterile politice lansate de Italia. Europa aparţine cetăţenilor săi, nu bancherilor!”

În corul dirijat de italieni mai sunt francezii, spaniolii, portughezii şi grecii. Toţi aceştia cred că reţeta succesului constă în investiţii, în creşterea datoriei publice şi nu în austeritate.  Renzi ştie ce cărţi joacă: Italia este cea de-a treia economie din Uniune, în mod sigur nu va fi lăsată să se prăbuşească şi, dacă planul nu va funcţiona, va fi, totuşi, cineva găsit vinovat: încăpăţânata Angela Merkel. Matteo Renzi este de urmărit, căci este cel de-al patrulea premier al Italiei în ultimii trei ani.

Related News

One Response

Leave a Reply

Trackbacks/Pingbacks

  1. Efectele "pomenii" de 80 de euro oferita de Renzi sunt invizibile: Italia reintra in recesiune! | europolitics

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


UA-42426876-1