Dreptul la vot este o lozinca. La Paris s-au format cozi pentru ca s-a votat pe bune. Cei mai mari dusmani ai României în străinătate sunt tot românii. V-ați enervat, nu? Umilința la care au fost supuși românii din Diaspora în ziua votului la alegerile prezidențiale din turul 1 și 2 a propus, în spațiul public, o dezbatere privind votul electronic.
Sunt numeroase exemple de guverne care au testat în ultimii zece ani votul electronic, dar Estonia, micuțul stat din Regiunea Baltică, este cel mai la îndemână exemplu pentru a fi dezbătut. În plus, este cam singurul care a implementat cu succes această soluție de care mulți politicieni români fug ca dracu’ de tămâie. În traducerea românească a poveștii de succes a Estoniei este, evident, și multă propagandă. Adevărul este undeva la mijloc.
Estonia este un pionier în e-guvernare. În plus, și-a permis să implementeze cu succes accesul online la servicii vitale pentru populație aceasta și pentru că Estonia numără aproximativ 1,29 milioane de locuitori, mai puțin decât București, capitala țării noastre.
Eliberată de sub jugul sovietic, Estonia a îmbrățișat rapid ideile din Vest. Tallin, capitala, locul unde s-a înființat Skype, este unul dintre cele mai “virale” orașe din lume. Până a ajunge la acest nivel, Estonia a trebuit să scape de mantia cenușie sovietică. La începutul anilor ’90, administrația era ineficientă iar prosperitatea țării era serios afectată. Populația era una suferindă de amintirile deportărilor și a exilului. Atunci când a căzut Cortina de Fier, Estonia nu avea cine știe ce resurse dar a învățat că trebuie să aibă o administrație eficientă. Micuțul stat baltic a urcat rapid în altă ligă atunci când politicienii și-au dat seama că tehnologia trebuie folosită pentru binele public. În anul 2000, autoritățile estoniene au decretat că accesul la internet este un drept al omului. Acela a fost momentul când hârtiile, ștampilele și cozile lungi de la administrațiile publice au dispărut și totul s-a mutat pe net.
Estonia cheltuie cam 50 de milioane de euro, anual, pe tehnologia informației. New York Times notează că majoritatea banilor sunt direcționați spre companiile locale și spre centrele de cercetare. Sistemul estonian se bazează pe doi piloni: primul este cardul de identitate care este emis pentru fiecare estonian de la vârsta de 15 ani iar al doilea pilon este infrastructura tehnologică, denumită X-Road și care conectează bazele de date publice și private în serviciul digital al țării.
În ceea ce privește sistemul electoral, Estonia a fost primul stat din lume care a introdus votul electronic la nivel național. Se întâmpla în anul 2005 iar la alegerile europarlamentare din 2014 aproape 33% din alegători și-au exercitat dreptul pe internet. Pentru estonieni, e-guvernarea este un motiv de mândrie națională dar și un subiect controversat. Adversarii acestui sistem, indiferent că sunt politicieni sau reprezentanți ai societății civile, susțin că oricât de sigur ar părea, nu oferă garanții în fața atacurilor cibernetice iar votul poate fi influențat. Războiul cibernetic nu mai este o amenințare ipotetică dar, desigur, “atacurile cibernetice” în România, în ziua votului, sunt sacoșele cu atenții, pomana electorală sau autobuzele care cară alegătorii la urne.
Dar cum funcționează sistemul de vot electronic în Estonia?
Fiecare card de identitate național este prevăzut cu funcționalități criptografice. Cu aceste carduri, fiecare estonian poate să se înregistreze pe site-uri folosind autentificarea TLS pentru a semna diverse documente.
În ziua votului, alegătorii își folosesc cardul de identitate pentru a se autentifica la servere și pentru a-și exprima opțiunea electorală. Fiecare card de identitate conține două parole, una pentru autentificare și una pentru semnăturile digitale. Certificatele care fac legătura între identitatea deținătorului de card și aceste parole sunt stocate atât pe card dar și într-o bază de date.
Cardul nu permite exportarea acestor parole iar toate operațiunile criptografice sunt procesate intern. Ca o măsură de siguranță, fiecare parolă este asociată cu un cod PIN care autorizează fiecare operațiune. Estonienii pot să semneze documente electronic și cu ajutorul telefoanelor smart dacă sunt dotate cu un card SIM special. 9% din voturi au fost exprimate la europarlamentare cu ajutorul telefoanelor mobile.
Configurarea serverelor pentru alegeri se face în spațiul public și este transmisă la televizor, cu două-trei săptămâni înainte.
Sistemul de vot electronic folosește următorul concept. Semnătura digitală stabilește identitatea alegătorului iar o parolă pentru encriptare protejează caracterul secret al votului. Odată ce s-a stabilit eligibilitatea alegătorului, semnătura este îndepărtată iar buletinele de vot anonime sunt encriptate. Apoi, voturile sunt stocate pe un alt server care le decriptează și le numără.
La începutul fiecărui proces electoral, Autoritatea Electorală publică o serie de aplicații pentru cei care folosesc Windows, Linux sau Mac OS și care pot fi descărcate de la această adresă: https://valimised.ee.
Profilul fiecărui client este customizat pentru fiecare proces electoral și fiecare are o parolă publică pentru a-și encripta votul și un certificat TLS pentru server.
Alegătorul începe procesul în momentul în care acceseaza aplicația și își introduce cardul ID, tastând PIN-ul asociat parolei de autentificare folosită pentru a stabili o conexiune TLS. Clientul verifică identitatea serverului folosind un certificat supercodat. Serverul confirmă eligibilitatea votantului pe baza parolei publice și returnează lista candidaților. Alegătorul alege una din opțiuni și tastează apoi PIN-ul său. Votul encriptat este transmis către server care apoi îi returnează clientului răspunsul că votul său a fost validat sau nu. Alegătorii pot să voteze de mai multe ori în timpul procesului electoral, dar numai ultimul vot este luat în considerare.
E-rezidența
Cazul Estoniei reprezintă excepția de la regulă. Drumul început din anul 2000 a presupus și o anumită conduită din partea populației. Tentativele de fraudare a votului au fost minimale. Decizia Estoniei de a se digitaliza are la bază un singur fundament: nu avea o altă cale.
Începând din luna decembrie, atât cetățenii din și din afara Uniunii pot să solicite cardul estonian de e-rezidență cu ajutorul căruia vor avea posibilitatea să acceseze serviciile publice ale statului estonian. Până la introducerea e-rezidenței, cei care vizitau Estonia nu puteau să acceseze e-serviciile dacă nu aveau un statut de rezidenți permanenți.
Estonienii, grație unui card de identitate în care au implementat un microcip, pot să acceseze, astfel, peste 4000 de servicii, incluzând aici de la serviciile bancare la modalitatea prin care o afacere poate fi înregistrată. Fiecare cetățean poate să își citească fișa medicală pe telefonul mobil și să comande cu ajutorul acestui dispozitiv chiar și medicamente.
În timp ce România a rămas o țară retrogradă iar clasa politică vrea să ignore rolul tehnologiei în viața cotidiană, Estonia a îmbrățișat din timp această realitate. În ultimii 23 de ani, Estonia, micuțul stat baltic, s-a transformat de la a fi un membru al blocului sovietic într-o țară multi-conectată și care se bazează extraordinar de mult pe tehnologie.
