Ne bucuram pentru nimic? De ce mint cifrele cand vorbim despre crestere economica in zona euro

Criza economica ce a lovit Europa in 2008 pare sa fi luat sfarsit. Oh, Doamne, dar de cate ori nu am auzit aceasta fraza? Si, totusi, pe hartie, Uniunea Europeana incepe sa stea mai bine. Norii negri, insa, inca nu au disparut.

Vineri, 29 aprilie, Eurostat a publicat datele privind performanta economiilor din zona euro si din restul Uniunii Europene. Tarile din zona euro au cunoscut o crestere economica de 0.6% in primul trimestru al acestui an, raportata la aceeasi perioada a anului trecut. Castigul, echivalent la o rata anuala de 2.2%, a adus PIB-ul zonei euro aproape de momentul de varf atins in primele luni ale lui 2008, exact inainte ca economiile din centrul Europei sa fie lovite de criza si sa intre in recesiune.

Este o borna importanta. Europa se reintoarce la nivelul economic inregistrat inainte de criza. Orice petrecere ar fi, insa, o bataie de joc la adresa zecilor de milioane de oameni obisnuiti care inca se zbat sa isi achite datoriile. Tot vineri, Eurostat a publicat si cifrele ratei somajului care, cu toate ca a scazut, se situeaza, in continuare, la un nivel de peste 10%.

Marii perdanti si castigatori ai crizei economice

Cele mai puternice economii din zona euro, precum marii exportatori Germania si Olanda, s-au pus pe picioare mult mai rapid. Dar in Cipru, Italia, Irlanda si Grecia, oamenii inca se chinuie sa faca fata consecintelor impuse de recesiune: reduceri salariale, somaj, venituri mai mici…

In Italia, venitul disponibil pentru o gospodarie s-a subtiat cu 4% din 2008 si pana in 2014. In Grecia, acest procent este uria: 24%! In acelasi timp, venitul gospodariilor din Germania a crescut cu 15%.

A trecut atat de mult timp in care averile europenilor, in cel mai bun caz, au ramas inghetate. Declinul economic si lunga perioada de convalescenta pune o umbra de indoiala pe abilitatea Uniunii Europene de a mai cunoaste, vreodata, crestete economica sustinuta.

De ce nu e inca momentul sa deschidem sampania

Pe termen scurt, sunt foarte putine semne ca lucrurile se vor imbunatati mai mult de-atat.

1. Marile banci din UE nu se avanta sa crediteze si secatuiesc afacerile sanatoase care au nevoie de capital pentru a se extinde si a angaja oameni.
2. Griparea economiei Chinei ameninta exporturile europene, unul dintre principalele atuuri ale redresarii economice.
3. Preturile de consum in zona euro au scazut in luna aprilie cu 0.2%. Inflatia scazuta si scaderea periodica a preturilor sunt semne ale stagnarii economice care continua sa reziste in fata eforturilor Bancii Centrale Europene de a stimula inflatia, cheltuielile si creditarea.
4. Valul de refugiati continua sa se reverse spre Europa din cauza conflictelor din Siria si Libia. Guvernele europene nu au fost in stare sa produca un plan comun pentru a combate aceasta criza.
5. In Marea Britanie, alegatorii sunt chemati la urne pe 23 iunie pentru a decide daca Regatul va iesi sau va ramane parte a Uniunii Europene. Sondajele arata ca viitorul Marii Britanii este pe muchie de cutit. In cazul unui Brexit, Londra si Bruxelles vor avea 2 ani la dispozitie pentru a-si negocia divortul.

Ce urmeaza pentru zona euro

Desi zona euro este o afacere comuna, guvernele nationale ale celor 19 tari membre isi opereaza propriile bugete insa trebuie sa se incadreze in limitele de deficit stabilite de tratatele europene. In alte tari, slabiciunile economice trag in jos valoarea monedei nationale, facand ca bunurile sa fie mult mai ieftine iar exporturile sa creasca. Dar, in zona euro, toate tarile sunt blocate in aceeasi valoare a monedei lor.

Germania, care joaca rolul dominant in stabilirea politicii economice din zona euro, nu este dispusa sa le permita celorlalte guverne nationale sa functioneze in baza unor deficite mai mari pentru a-si stimula economiile, cerand in acelasi timp impunerea unor politici prin care angajatorilor sa le fie mult mai simplu sa faca angajari si concedieri. Rezultatul este concretizat intr-un singur cuvant: austeritate!

Economia zonei euro a inregistrat destule progrese din momentul in care a fost lovita de criza, chiar daca marimea ei este aproape aceeasi. Acum 8 ani, finantele si piata imobiliara aveau detineau o cota mai mare din economie in comparatie cu astazi. Este o amintire a modului in care bula imobiliara a impins din spate bancile aruncandu-le in ditamai prapastia. Exporturile sunt mult mai pronuntate astazi, un trend pronuntat de declinul monedei euro, care a pierdut, in raport cu dolarul, 28% din valoarea sa incepand cu vara lui 2008. Asta a facut ca bunurile europene sa fie mai ieftine pe pietele globale.

Abilitatea afacerilor europene de a-si creste exporturile se va confrunta cu mari provocari. China, cel de-al doilea partener de schimburi comerciale dupa SUA al Uniunii Europene, a absorbit anul trecut aproape 10% din exporturile europene. Daca economia Chinei se gripeaza, in mod sigur ca apetitul chinezilor pentru bunurile europene nu va mai fi atat de puternic.

Pe langa asta, imbatranirea rapida a populatiei va limita soarta Europei. Cu toate ca nivelul ridicat al productivitatii europene va continua sa sustina un standard de viata confortabil si o plasa sociala destul de trainica, faptul ca mai putini angajati muncesc inseamna ca bunurile produse si serviciile oferite se diminueaza.