fbpx trusted online casino malaysia
europolitics
Zona Euro

Mizele scandalului dintre Bruxelles și Roma pe tema bugetului Italiei și asemănările cu criza din Grecia anului 2015

În urmă cu trei ani, Uniunea Europeană a avut de înfruntat guvernul populist din Grecia. Datoriile țării amenințau zona euro și integritatea blocului european. Dar, dacă UE credea că acest gen de povești au fost lăsate în urmă, ei bine, ele au revenit și sunt mai înfricoșătoare ca niciodată. În Italia, guvernul populist de la Roma insistă să încalce normele care guvernează disciplina fiscală a blocului european pentru a menține vie încrederea electoratului.

Noul guvern italian, condus de partidul de extremă dreapta Liga Nordului și de cel de extremă stânga Mișcarea de Cinci Stele a propus o serie de stimulente fiscale care vor determina creșterea deficitului bugetar la 2.4% din PIB în anul viitor. UE a respins propunerea Italiei pentru bugetul anului 2019 și a cerut o serie de rectificări. Liderii italieni, la fel ca cei de la Atena din 2015, au spus că vor ignora aceste cereri.

Conflictul dintre un guvern ales care se avântă pe spirala cheltuielilor și tehnocrații de la Bruxelles încapsulează dilema care macină inima Uniunii Europene, și anume deficitul său democratic care se adâncește pe măsură ce încearcă să gestioneze o monedă împărțită între mai multe state suverane care nu au în comun un buget sau un ministru de finanțe.

Discuțiile pe marginea bugetului Italiei ascund, însă, o teamă mai profundă cu care se confruntă Uniunea Europeană

Oare vor alimenta și mai tare valul populist, eurosceptic, înainte de alegerile europarlamentare din mai 2019?

Până acum, populismul european a jucat un rol semnificativ pe scena politicii naționale. Dar, un spectacol amplu pus în scenă de populiști la alegerile europene ar putea schimba balanța de putere din Parlamentul European, afectând nu numai alcătuirea Comisiei Europene, brațul executiv al blocului, ci și celelalte instituții ale Uniunii Europene.

Iar această mare anxietate politică face parte din dezbaterea reală cu privire la modul de gestionare a Italiei și a bugetului ei sfidător, spun oficialii europeni.

Vicepremierul italian, Matteo Salvini, un populist de dreapta al Ligii Nordului, a folosit problema migrației pentru a se ridica împotriva Bruxelles-ul și pentru a-și spori popularitatea. În același timp, partenerul său de coaliție și rivalul său, totodată, Luigi Di Maio, un populist de stânga al partidului Mișcarea de Cinci Stele, este de așteptat să se folosească de acest scandal pe marginea setării bugetului Italiei pentru a-și consolida poziția pe scena politică internă.

Dacă problemele create de guvernele din Grecia și Portugalia au accentuat provocările și diviziunile din interiorul Bruxelles-ului, situația creată de coaliția italiană ar putea să-i servească Comisiei Europene la întărirea nevoii de a se menține ferm atât în ceea ce privește politica fiscală, cât și migrația.

În timp ce Salvini a promis că va reduce impozitele, Di Maio a promis un venit garantat pentru șomeri și săraci. Ambii vor să-și păstreze promisiunile.

Teama Bruxelles-ului este că, dacă birocrații sunt prea greu de digerat pentru italieni, ei ar putea să le sporească sprijinul pentru Salvini și restul populiștilor europeni și să creeze provocări instituționale pentru blocul european pentru cel puțin următorii cinci ani.

Atunci când Grecia a fost strâmtorată, Uniunea Europeană și-a impus voința, dar din modul cum au acționat cele 27 de state, Bruxelles-ul nu a învățat nimic. Dacă Grecia s-a transformat dintr-o țară suverană a Uniunii Europene într-un debitor care are o relație strictă cu un creditor, va fi foarte greu ca același lucru să se întâmple cu Italia.

Desigur, Italia nu este Grecia și are mult mai mult spațiu de manevră. Italia este în continuare capabilă să se finanțeze singură, iar piețele – care au forțat Grecia și Portugalia să cedeze în fața presiunii Trocii – sunt ambivalente, văzând în Italia mai mult o criză politică decât una economică.

O criză gravă a datoriilor pentru Italia este încă doar ipotetică, chiar dacă acum este mai plauzibilă decât era înainte. Dar, având în vedere dimensiunea Italiei și statutul său de țară care face parte din nucleul economic al Uniunii Europene, o criză, dacă ar veni, ar putea fi imposibil de gestionat și ar avea consecințe nu numai pentru economia europeană, ci și pentru celelalte economii mondiale.

Italia este cea de-a treia economie a zonei euro și are o datorie cumulată de aproximativ 2,6 trilioane de dolari, plasându-se printre cele mai împovărate cinci state din lume.

Datoria publică, în valoare de 132% din PIB, este mai mare decât dublul maximului de 60% accepat în tratatele europene. Deși aproximativ 70% este deținută pe plan intern, există o expunere semnificativă pentru băncile germane, franceze și americane.

Dar o criză i-ar afecta grav pe italienii în primul rând, inclusiv pe proprietarii de afaceri mici care au votat pentru acest guvern, deci este puțin probabil ca Roma să vrea să se arunce peste stâncă.

Cu toate acestea, dacă investitorii se vor speria cu adevărat și costul împrumuturilor italienevor crește, plata datoriei Italiei ar putea scăpa de sub control. Dacă a salva Grecia a costat aproximativ 300 de miliarde de dolari, economia Italiei este de 10 ori mai mare!

În plus, structurile create de Uniunea Europeană pentru a face față crizelor datoriei, cum ar fi Mecanismul European de Stabilitate, sunt mult prea mici iar aceasta presupune ca Italia să accepte un plan de restructurare al datoriei, pe care acest guvern ar fi puțin probabil să îl accepte.

Apoi, Banca Centrală Europeană ar trebui să decidă dacă Italia este într-adevăr prea mare pentru a eșua, mai ales dacă mizele includ însăși existența monedei euro.

Ar trebui oficialii Uniunii Europene să admită că Italia are nevoie de stimul fiscal?

Oficialii de la Bruxelles subliniază că sunt deschisi dialogului cu Italia privind bugetul său, iar unii economiști sugerează că, având în vedere creșterea în mod esențial stagnantă a Italiei – sub 1% pe an – expansiunea fiscală ar putea fi benefică. Cu toate acestea, ceea ce face Italia este incompatibil cu apartenența la euro și la piața unică.

Pe de altă parte, perspectivele pentru economia globală se deteriorează mai rapid decât se anticipa. Încetinirea ritmului de creștere economică în China a lovit comerțul mondial, exporturile europene sunt în scădere, iar sentimentul de afaceri din zona euro este puternic în scădere. Toate acestea nu pot ajuta decât să afecteze Italia, acolo unde producția industrială abia începe să crească și o recesiune poate fi iminentă.

Acesta este contextul în care trebuie să se judece dezbaterea tot mai stridentă dintre Bruxelles și Roma.

Italia are trei săptămâni pentru a răspunde Comisiei Europene, dar probabil că nu va adopta vreun proiect de buget până la sfârșitul anului. Comisia ar putea apoi să pună Italia în așa-numita “procedură de deficit excesiv”, care ar putea duce eventual la amenzi și sancțiuni.

Dar tot va necesita timp, și alegerile din mai nu sunt atât de departe.

Related posts

Cadoul de final de mandat al lui Mario Draghi: BCE reduce ratele dobânzilor și relansează programul de cumpărare de obligațiuni

Adelina Miron

Christine Lagarde anunță o schimbare importantă la Banca Centrală Europeană care îi privește pe toți contribuabilii europeni

Adelina Miron

Angela Merkel și finalul Epocii de Aur pentru economia germană. Ce ar însemna pentru Cancelar intrarea economiei în recesiune

Vlad Epurescu

Se află Germania pe drumul către recesiune?

Vlad Epurescu

Se gripează zona euro?

Vlad Epurescu

O lecție pentru România: cum și-a refăcut Grecia cel mai periculos drum național cu bani europeni

Vlad Epurescu

Leave a Comment

trusted online casino malaysia