Spania a reusit sa inregistreze cea mai mare crestere economica trimestriala din ultimii opt ani. Anul acesta, economistii estimeaza ca Spania se va bucura de o expansiune economica de 3.3%. Optimistii spun ca lectia ibericilor ar trebui sa ajunga si la urechile grecilor. Populatia Spaniei este, insa, de alta parere.
Spania a inregistrat in primul trimestru o crestere economica de 0.9% si de 1% in cel de-al doilea. Performerii acestei cresteri economice au fost manufacturile, constructiil, vanzarile angro, comertul cu amanuntul si serviciile profesionale. PIB-ul Spaniei nu a reusit sa isi revina la nivelul de varf maxim al anului 2008, fiind si acum cu 5% mai mic. Cresterea economica, pe de alta parte, inregistreaza aceleasi cifre frumoase ca cele avut inainte de izbucnirea crizei economice.
Criza financiara din 2010 a zguduit din temelii economia Spaniei care nu dadea semne pana in 2012 ca ar putea sa isi mai revina. Situatia era complicata. Piata imobiliara era la pamant, somajul urcase pana la 25% iar falimentele bancare si din mediul economic aalungau toti investitorii. In iulie 2012, randamentele pe 10 ani la titlurile de stat spaniole urcasera cu peste 5% fata de cele ale Germaniei. Banca Centrala Europeana iesea, atunci, la inaintare si salva Spania de la raliurile speculative care se faceau pe seama datoriei suverane.
Guvernul de la acel moment al Spaniei a aplicat terapia de soc – evident, este vorba despre austeritate – contractand un imprumut de 100 de miliarde de euro in forma unui ajutor financiar acordat de Uniunea Europeana. Guvernul premierului Mariano Rajoy a implementat o serie de masuri de austeritate extrem de nepopulare precum reducerea salariilor si a altor beneficii financiare acordate salariatilor din sistemul public si cresterea TVA-ului la 21%. Daca Rajoy nu ar fi implementat aceste masuri de austeritate, economia Spaniei s-ar fi poticnit multa vreme de-acum incolo.
Inflatia scazuta, lichiditatile cu euro oferite de Banca Centrala Europeana, prabusirea preturilor la energia electrica si stabilitatea financiara din Europa au sustinut cresterea consumului si au ridicat sectorul de retail spaniol care era la ananghie. In acest an, turistii au preferat sa aleaga Spania ca destinatie de vacanta in detrimentul Greciei care s-a aflat intr-o criza economica fara precedent. In plus, guvernul Rajoy a rezistat presiunii strazii si partidelor anti-reforma de extrema stanga. A persistat in a rescrie economia Spaniei punand accent pe reforma pietei muncii si a sistemului fiscal.
In 2014, guvernul Rajoy a anuntat ca va diminua impozitul pe venit al corporatiilor de la 30% la 25%. Rata marginala de top pe venitul personal a scazut de la 52% la 45%. Guvernul a limitat si deducerile, largind baza de impozitare facand, totodata si un efort serios in a combate evaziunea fiscala. Companiile au primit mai multa libertate in a negocia salariile angajatilor si conditiile de munca. Cresterea salariilor care era mult mai accelerata decat productivitatea s-a moderat. Barierele care creasera in Spania o piata a fortei de munca cu doua viteze au fost inlaturate. Numarul contractelor temporare de munca ale angajatilor retribuiti cu salariul minim pe economie a inceput sa scada. Reforma pietei muncii din Spania nu s-a incheiat, somajul depaseste 22%, dar in 2013 atingea 27%.
Criticii austeritatii, printre care si cei din Podemos, spun ca aceste rezultate economice ale Spaniei sunt un nonsens, pentru ca somajul este in continuare la cote inalte iar dezamagirea sociala fata de politica mainstream a Spaniei este maxima. Oare votantii se pot insela in privinta economiei? Cam greu… Pe hartie, da, Spania sta mai bine. In realitate, situatia e putin altfel. Da, costurile salariale au scazut iar exporturile pur si simplu au explodat. Angajatorii si liderii marilor corporatii spun ca reforma sociala au ajutat firmele sa isi recastige competitivitatea pierduta in anii de depresie economica. Dar pretul acestei recuperari economice il reprezinta cresterea numarului de angajati care lucreaza in conditii de munca precare.
Pentru multi dintre rezidentii saraci ai Madridului, batalia zilnica inseamna a pune ceva, orice, in farfurie. In nordul capitalei exista Banca Nationala de Alimente. In ultimii sase ani, numarul spaniolilor care se bazeaza pe alimentele din aceste banci a crescut de la 780,000 de la 1,5 milioane. Din ce in ce mai multi spanioli au iesit din somaj. Nu mai beneficiaza de ajutoare sociale dar nici nu isi gasesc locuri de munca. In majoritatea cazurilor nu se poate vorbi despre rezerve financiare.
Insanatosirea economiei nu a facut nimic pentru a alina criza sociala. In Spania, sunt peste 700,000 de gospodarii care nu primesc ajutoare de somaj dar membrii lor nici nu sunt angajati in campul muncii. Nici macar part-time. Pentru cei care au ramas fara loc de munca mai mult de un an, sansele de a-si gasi un nou serviciu scad vertiginos. Peste 2.4 milioane de spanioli nu au mai muncit in ultimii doi ani.
Pana la urma, cine se inseala? Economistii care lauda Spania de teama venirii la putere a celor din Podemos, sau populatia, care inca nu resimte efectele masurilor economice adoptate?
