Franta si Italia, doua dintre marile motoare economice ale Uniunii Europene si ale zonei euro, in special, au inregistrat rezultate sub asteptari. Liderii politici din cele doua tari au iesit in fata publicului si au anunat ca vor declansa lupta impotriva austeritatii fiscale. Graficul saptamanii publicat pe site-ul Comisiei Europene arata ca discursul lor este plin de demagogie. Cheltuielile publice din Uniunea Europeana si, din zona euro, in special, sunt, acum, mult mai mari decat au fost inainte de criza financiara din 2008.
Cheltuielile guvernamentale in randul celor 28 de state membre ale Uniunii Europene au ajuns la 49% din PIB, in 2013, cu 3,5% mai mult decat in 2007. Aceasta crestere nu este liniara: cheltuielile guvernamentale au explodat in 2009, depasind pragul de 50%, apoi s-au mai redus, putin.
Aceasta reducere nu a fost cauzata neaparat de austeritate. In Italia, de exemplu, cheltuielile publice au fost de 47,6% din PIB in 2007 si de 50,6% in 2013, desi productia economica a fost cu 2,6% mai mica decat in 2007. Economia tarii a intrat de doua ori in recesiune. Evident, in Italia au aparut discutiile interminabile. Carlo Cottarelli, un fost oficial al FMI, a fost numit de Enrico Letta, predecesorul lui Renzi, sa investigheze modul in care au fost alocate cheltuielile publice. Acum, Cottarelli se plange ca Renzi se foloseste de munca sa pentru a fi un apostol al prosperitatii si sa duca un razboi continuu impotriva austeritatii.
Nu exista nicio justificare rationala pentrub care guvernele europene insista sa mareasca cheltuielile guvernamentale la un nivel mai mare decat cel din 2007. Anii post criza au aratat ca, in Uniunea Europeana, cheltuielile publice marite atrag dupa sine datorii suverane si nu crestere economica. Ideea multiplicarii fiscale pur si simplu nu a functionat.
Interferenta crescanda a guvernului in economie prin supraindatorare si cresterea taxelor au condus catre prabusirea cererii pentru creditele private.
1 comment
Austeritatea?
O simt doar muritorii de rand. Cheltuielile exagerate ale guvernelor nu erau in imbunatatirea conditiilor de trai, crearea de locuri de munca sau alte activitati sanatoase, erau bani cheltuiti pe propaganda proeuropeana, sume enorme date ji.dan.ilor din UE despagubiri pentru ceva ce nu avem nicio vina noi, alimentarea nejustificata a tig.nilor care traiesc mult mai bine decat cei ce muncesc, si nu in ultimul rand, in aducerea de imigranti care drept multumire, incep sa vinda droguri copiilor nostri, sa provoace scandaluri, violuri, crime, trafic de arme, droguri si persoane, bani aruncati ONG-urilor ce le plang de mila hotilor si homosexualilor… Pe asta se cheltuie mult!