Planul creditorilor de a privatiza active detinute de statul grec in valoare de 50 de miliarde de euro suna, probabil, foarte sexy. Altfel nu se explica de ce creditorii Greciei vor sa incerce pentru a doua oara aceasta treaba. Prima oara nu a avut niciun succes.
In anul 2011, sub presiunea creditorilor din zona euro care salvasera Grecia de la incapacitate de plata cu un a inainte, guvernul de la Atena a infiintat Fondul de Dezvoltare ale Activelor Republicii Elene pentru a valorifica active publice in valoare de 50 de miliarde de euro pana la finele lui 2015. Acronimul pentru aceasta institutie este TAIPED si, pana in prezent, a reusit sa vanda active de stat investitorilor privati in valoare de 7.7 miliarde de euro.
Grecia si creditorii sai au inceput discutiile tehnice privind acordarea celui de-al treilea ajutor financiar. Dar, problemele care au impiedicat primul plan de privatizari raman si astazi valabile. Contextul politic s-a schimbat si el, evident, in mai rau. Celelalte guverne ale Greciei macar acceptau principiul de privatizare. Dar, pana acum, premierul Tsipras si partidul sau Syriza, au desfasurat o campanie feroce impotriva ideii de a vinde tara strainilor. Atunci cand au preluat fraiele guvernarii, socialistii din Syriza au incercat sa opreasa acest program de privatizare. Intr-un final, ideea de a privatiza active ale statului a fost acceptata numai cand Grecia a ajuns cu cutitul la os.
De data aceasta, situatia este putin diferita. Acum, fondul va actiona precum un garant ca Grecia isi va achita datoriile. Activele pot fi considerate un colateral ceea ce inseamna ca procedura de vanzare a activelor va avea amprenta achitarii tuturor datoriilor pe care le are statul elen la creditorii sai. In baza noii intelegeri, Grecia va trebui sa transfere active valoroase catre un fond independent care va trebui sa monetizeze aceste active prin operatiuni de privatizare sau alte mijloace. Nu este clar ceea ce inseamna “alte mijloace”. Fata de planul initial, noul imprumut care va veni dinspre zona euro ar putea sa fie extins pe o perioada de 30 de ani. Aceasta este maturitatea datoriei publice curente a Greciei dupa ce a fost restructurata in 2012. Daca creditorii vor fi de-acord sa ii ofere Atenei inca o restructurare a datoriei, asa cum a solicitat FMI-ul, maturitatea imprumuturilor ar putea sa se extinda pe o perioada de 50 de ani.
Oare efortul de privatizare ar putea sa genereze 1 miliard de euro pe an? Putin probabil. Conform FMI-ului, Grecia ar putea sa obtina, in cel mai bun caz, o medie anuala de 500 de milioane de euro, bani obtinuti din privatizari. In ultimii 4 ani, Grecia a privatizat ceea ce era mai simplu din punct de vedere politic si social, adica o serie de proprietati din Rhodos, loteria de stat, compania care face prognozele fotbalistice si alte active imobiliare. Nimeni nu a ajuns la punctele strategice, precum porturile, reteaua de cai ferate sau utilitatile energetice sau de alimentare cu apa. FMI-ul a atras atentia ca exista o mare rezistenta politica atunci cand vine vorba despre privatizare.
In baza noului program, 25 de miliarde de euro din operatiunile de privatizare vor fi folositi pentru a plati recapitalizarea bancilor grecesti prin Mecanismul de Stabilitate European, fondul de salvare al zonei euro. 12.5 miliarde de euro vor fi folositi pentru a achita datoria publica a tarii iar restul banilor vor putea fi folositi in diverse proiecte de investitii publice. Nimeni nu stie ce active vor fi puse gaj in nou fond si cat de agresiv se va misca Grecia in demersul sau de a privatiza. Desi nu o spune concret, declaratia oferita de Consiliul European pe 12 iulie indica faptul ca cele patru mari banci grecesti vor ajunge sa fie in acest fond. Institutiile de credit nu pot sa fie privatizate deoarece, in prezent, sunt la un pas de faliment. Dar vor primi capital proaspat prin ESM in valoare de 25 de miliarde de euro. Odata primita aceasta gura de oxigen, aceste banci vor putea fi puse la vanzare. In prezent, TAIPED detine 55% din cele patru mari banci grecesti.
Noul fond de privatizare ar putea sa mai fie burdusit cu porturi, baze maritime, o fosta baza americana, cu instalatiile de la Olimpiada si cu companiile care se ocupa cu gestionarea resurselor potabile din Atena si Salonic. Dar, oare, aceste utilitati valoreaza 25 de miliarde de euro? Greu de crezut, pentru ca ele sunt puse la vanzare in cea mai crunta criza financiara prin care putea sa treaca Grecia. In viitor, probabil, daca economia Greciei isi revine, s-ar putea obtine un pret mai bun.
La carma TAIPED-ului s-au perindat patru directori executivi in tot atatia ani. Stabilitatea la nivelul conducerii a fost deplorabila. Iata un alt motiv pentru care operatiunea de privatizare a activelor de stat grecesti este sortita esecului.
Jumatate din activele ramase la privatizare prin TAIPED sunt gigantii imobiliari de stat. Dar problemele vor ramane aceleasi. FMI-ul doar le-a evidentiat, din nou: inexistenta unei baze de date coerente, dispute numeroase privind drepturile de proprietate precum si alte probleme care deriva din asigurarea permiselor necesare pentru dezvoltarea terenurilor din silvicultura, litoral sau amenajarea planificata a spatiului. Privatizarea activelor imobiliare este un proces proactiv cu rezultate anuale limitate.
Grecia nu are un inventar facut cu acuratete al proprietatilor sale imobiliare. Drepturile de proprietate sunt neclare si contestate in instantele de judecata iar aceasta situatie paveaza calea spre zile nenumarate pierdute prin tribunale. Autorizatiile pentru dezvoltarea acestor proprietati imobiliare se pierd in birocratie facand aproape imposibila evaluarea foarte clara a activelor.
Pentru creditori, operatiunea de privatizare este o modalitate atat de a obtine venituri la visteria statului grec dar si un mod prin care guvernanta Greciei poate sa fie curatata. Un proces eficient, bazat pe puterea legii, ar necesita schimbari legislative pentru ca procesul de privatizare sa fie transparent si corect.
