Este Uniunea Europeana pe maini bune? Vom afla din septembrie…

Principiul dupa care Angela Merkel conduce, practic destinele zonei euro, este unul foarte simplu: “Solidaritatea se aplica doar in schimbul unui efort corespunzator iar garantiile nu se acorda fara control.” Sudul Europei, indatorat, este creditat in mare masura de Germania. Dar este Europa pe maini bune?

merkel2

Tarile care au cerut asistenta financiara au primit acest raspuns de la Angela Merkel. Si nemtii au cerut ajutor financiar dupa Primul Razboi Mondial. L-au primit, dar nu li s-a cerut nimic in schimb, iar lumea a luat-o razna. Merkel incearca sa evite greselile trecutului.

Germania a fost intotdeauna implicata in constructia Europei. A avut mereu un cuvant de spus, fie ca a fost vorba despre infiintarea Comunitatii Europene a Otelului si Carbunelui, fie ca a fost vorba de dorinta de o Uniune cat se poate de unita.

In spatele acestor intentii nobile sta si faptul ca economia Germaniei se bazeaza in mare masura pe cererea celorlalte tari din Europa. 57% din exporturile Germaniei se duc in Uniunea Europeana iar daca tarile de-aici au probleme financiare, atunci acest lucru se repercuteaza si asupra economiei Germaniei. Drept dovada, scaderea exporturilor raportata in ultima luna. Astfel, Germania este prima tara interesata de cresterea economica a vecinilor sai.

Nemtii sunt de departe poporul cel mai pro-european. Daca ne uitam la spectrul politic din Germania, doar un singur partid propaga in discursul public euroscepticismul. Restul, adica 90% dintre partide, sunt pro-europene, indiferent ca vorbim de partide de stanga sau de dreapta.
Desi Germania sustine Europa, Europa, mai ales cea Sudica, nu prea mai sustine Germania. Efortul urias si dramele prin care trec cetatenii tarilor din Grecia, Spania, Portugalia sau Italia in urma masurilor de austeritate au creat o aversiune fata de modelul german. Singura salvare a zonei euro si, implicit, a economiei globale, este uniunea bancara.

Aici punctul de vedere al germanilor incepe sa se diferentieze fata de cel al Bancii Centrale Europene si al Comisiei Europene. Diferentele de taxare fiscala si derapajele din sistemele bancare care apar de la o tara la alta trebuie sa fie corectate. Acesta este si scopul uniunii bancare, prin care se doreste crearea unui singur supervizor bancar, un mecanism de rezolutie pentru bancile aflate in dificultate si un fond de depozit garantat.

Tema supervizarii bancare este prioritatea numarul zero la nivelul zonei euro si este cea care a nascut cele mai dure dezbateri. Nemtii ar dori un statut preferential si ar dori sa nu piarda controlul intrucat doar ei sunt cei care au salvat tarile de la periferia Uniunii Europene. Banca Centrala Europeana vrea sa inlature relatia de interdependenta dintre criza datoriilor suverane si riscul bancilor. Pentru a face acest lucru, incepand cu vara lui 2014, BCE trebuie sa aiba sprijinul neconditionat al guvernelor, pentru a reusi sa faca un transfer de resurse cu succes.

Germanii insa vor ca aceasta etapa sa fie parcursa gradual iar uniunea bancara sa fie construita pe termen lung. Din pacate, zona euro nu prea mai are timp si nici partenerii comerciali ai zonei euro nu mai au timp pentru aceasta.

Pentru a face progrese in domeniul fiscal si cel economic, pentru ca guvernarea fiscala si politicile economice sa fie si mai integrate, ar trebui ca tratatele Europene sa fie modificate iar guvernele, sa renunte, practic, la o parte din suveranitatea nationala. Numai ca, daca privim principiul in baza caruia se construieste aceasta uniune bancara si monetara, acesta urmareste exact cele enuntate de Angela Merkel. “Garantiile nu se acorda fara control.”

Odata ce va exista controlul, atunci va f pusa in aplicare, cel mai probabil, si propunerea lui Francois Hollande, aceea de a avea un mecanism financiar comun si care sa poata crea eurobonduri, propunere respinsa din start de germani dar care, poate, va fi ulterior acceptata daca va exista acest control. Intrebarea este daca tarile din zona euro, precum Portugalia si, mai ales, Grecia, mai au timp pana cand birocratii nationali si cei din Uniunea Europeana se vor pune de-acord sa se apuce odata de treaba.

Related News

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


UA-42426876-1