Moneda unica si-a cam ratat misiunea de a deveni forta armonizatoare a Uniuni Europene. Incepand cu anul 1999, atunci cand moneda unica a fost introdusa in Germania, costurile salariale per unitate au crescut cu 13%. In acest timp, in Grecia, Spania si Portugalia, aceste costuri au crescut intre 20% si 30%. In Italia, chiar si mai mult.
Germania are insa un surplus de cont curent de 6% din PIB, in timp ce Grecia, Italia, Portugalia si Spania sunt pe zero la acest capitol. Asa ca uniunea bancara si cea fiscala nu vor fi proiecte de succes atata timp cat zona euro, in special, se confrunta cu aceste dezechilibre.
Teoria economica ce a sustinut introducerea monedei euro spunea ca aceasta trebuia sa fie un element armonizator intre economii. “Sandramaua” zonei euro a fost sustinuta pana acum cu ajutoare financiare si imprumuturi. Un imprumut nou il achita pe cel vechi. Iar aceasta situatia incepe sa devina nesustenabila.
In teorie, austeritatea in tarile periferice ar putea sa reuseasca. Adica, cererea va fi drastic diminuata iar costurile si preturile vor scadea. produsele vor fi si mai competitive la export, ceea ce ar conduce la o insanatosire a economiei si la crearea de noi locuri de munca. Intrebarea este cati ani va mai dura aceasta perioada de austeritate pana cand lucrurile nu vor reveni din nou la cum erau odata.
Pe de alta parte, tarile periferice ar putea sa stagneze multa vreme de-acum incolo, iar somajul din Grecia, Spania sau Portugalia sa le fie fatal economiilor. Germania si alte tari nordice, membre ale Uniunii Europene, ar putea, totusi, sa avanseze politicile expansioniste, reducand agonia Sudului. Dar Sudul va fi subventionat, astfel, pentru totdeauna.
Asa ca Uniunea Europeana si, mai ales zona euro, nu au de ales decat intre austeritate si dizolvare. Cum adica dizolvare? Da, Uniunea sa se destrame, dar acesta este un scenariu pentru cel mai negru cosmar posibil, nu numai pentru tarile care ar iesi din Uniune, dar si pentru cele care ar ramane, in special tarile din zona euro pentru ca aici sunt multe banci care au in conturi active uriase si cu potential mare de a se deprecia.
In cele din urma, poate ca membrii fostei zone euro si-ar reconstrui economia piesa cu piesa si sa produca performante mai modeste, dar mai sigure, asa cum s-a intamplat cu Argentina atunci cand a rupt legatura cu dolarul american. Unii economisti ar prefera o abordare inversa si ar prefera ca Germania si vecinii sai sa iasa din zona euro, dar acest lucru nu se va intampla niciodata.
Asa ca, zona euro si UE raman cu austeritatea, aceasta chimioterapie pentru economiile bolnavicioase, in speranta ca, intr-o zi, economia si viata oamenilor vor reveni la standardul de viata care era inainte de debutul crizei. Decuplarea de la aparate nu inseamna decat ultima optiune.
1 comment
Titlul corect era “De ce este buna austeritatea pentru bancheri in comparatie cu celelalte optiuni” (optiuni care sunt in mod deliberat reduse la una, adica dizolvare).