Cum vrea Italia sa ameninte dominatia Germaniei din Uniunea Europeana

Vorbind despre alianta Vestului, Henry Kissinger avea sa formuleze o intrebare care a ramas in istorie. „Care este numarul de telefon pentru Europa?” In ultimii 10 ani, numarul a avut prefix de Germania. La capatul firului s-a auzit mai mereu o voce de doamna, care spunea intruna „Nu!” la orice initiativa economica menita sa intareasca Europa.

 

Un exemplu clasic a fost vetoul Angelei Merkel la propunerea premierului italian Matteo Renzi de a finanta programe de asistenta a refugiatilor in Europa, Nordul Africii si Turcia prin emiterea de eurobonduri. Era o solutie eficienta si low-cost care a fost avansata si de alti finantisti europeni, precum George Soros.

Angela Merkel nici nu a vrut sa auda de asa ceva. De regula, refuza din start orice care ar putea sa ii subrezeasca popularitatea iar acest lucru a devenit un cosmar recurent pentru liderii Uniunii Europene. In ultima perioada, Angela Merkel a negociat aproape de una singura modul in care trebuie sa fie gestionata criza imigrantilor, a pus la colt Grecia vara trecuta, a sustinut ideea de a se acorda subventii industriei carbunelui, le-a asigurat spatele producatorilor auto din Germania in timpul scandalului emisiilor de noxe la motoarele diesel, a inchis ochii atunci cand Turcia i-a pedepsit pe jurnalisti si le-a ingradit libertatea de exprimare si a calculat gresit acordul de la Minsk privind Ucraina. Pe scurt, Angela Merkel a contribuit, cu toata pasiunea sa pentru proiectul european, la subrezirea lui!

Spre cine ar putea sa se indrepte, insa, o Europa deziluzionata de modelul german? Nu prea ar fi multi candidati. Marea Britanie s-a exclus atunci cand a anuntat ca se gandeste mai mult sa o ia pe iesirea de incendiu. Franta este paralizata pana cand vor avea loc anul viitor alegerile prezidentiale iar Spania nu este in stare nici macar sa isi formeze propriul guvern.

Ramane Italia, o tara care a dominat politica si cultura Europei aproape toata istoria sa. Acum, este tratata ca o tara periferica. Dar, Italia incepe sa isi reia rolul de izvor de idei si de leadership in politica europeana. In mod surprinzator, si in economie!

Transformarea Bancii Centrale Europene in mandatul lui Mario Draghi intr-una dintre cele mai creative si proactive banci centrale din lume este cel mai bun exemplu. Programul de relaxare cantitativa initiat de Mario Draghi, in ciuda opozitiei Germaniei, a salvat moneda euro prin ocolirea prevederilor Tratatului de la Maastricht privind finantarea sau mutualizarea datoriilor guvernamentale.

Luna trecuta, Mario Draghi a devenit primul sef al unei banci centrale care a luat in serios ideea de a distribui bani in mod direct din BCE catre rezidentii zonei euro. Liderii Germaniei au reactionat furios si il acuza pe Mario Draghi de nationalism.

In culise, Italia a dus o rebeliune tacuta impotriva economistilor pre-keynesianisti ai guvernului german si din Comisia Europeana. In Consiliile UE si la ultima intlanire a FMI-ului de la Washington, Pier Carlo Padoan, ministrul de Finante al Italiei, a prezentat nevoia de stimulare fiscala mult mai coerent decat orice alt lider al UE.

Mai important este ca Padoan a inceput sa implementeze in Italia stimularea fiscala reducand taxele dar mentinandu-se in planurile de cheltuieli publice, facandu-le parca in ciuda nemtilor si Comisiei Europene care cer intruna reducerea cheltuielilor bugetare. Rezultatul politicii lui Padoan a fost cresterea increderii consumatorilor si a mediului de afaceri in Italia la cel mai ridicat nivel din ultimii 15 ani. Conditiile de acordare a creditelor s-au imbunatatit iar Italia este singura tara membra G7 despre care FMI-ul a spus ca va creste economic in 2016 mai mult decat in 2015.

Padoan a reusit sa creeze, recent, un parteneriat public-privat pentru a gasi cu disperare o sursa de finantare pentru a recapitaliza bancile italiene. Initiativa a lansat-o fara sa mai astepte aprobarea BCE sau a oficialilor UE, care blocasera cu ceva timp inainte un alt plan al italienilor, la presiunea Germaniei. Pietele financiare au recompensat Italia pentru curajul sau iar pretul actiunilor celor de la Unicredit, cea mai mare banca a Italiei, a crescut cu 25% in 3 zile.

Rezistenta Italiei in fata dogmei economice germane nu este surprinzatoare. Italia a suferit cel mai mult de cand a aderat la moneda euro, fiind mai mereu in recesiune. Padoan, fostul director al OECD, este singurul ministru de finante din G7 care are pregatire economica. Pare sa inteleaga mai bine ca politicile monetare si fiscale eronate au fost cauza principala a esecului economic al Europei sunt responsabile de tensiunile politice care ameninta sa dezintegreze Uniunea Europeana.

Renasterea increderii in fortele proprii a Italiei poate fi observata si in politica interna. Renzi este singurul lider european care a reusit sa isi conduca partidul spre a avea mai multe procente la alegerile europarlamentare din 2014. In timp ce politicienii populisti ameninta Germania, Spania, Franta si Marea Britanie, Italia si-a intors spatele spre Silvio Berlusconi iar Renzi a reusit sa marginalizeze Liga Nordului si Miscarea de Cinci Stele. Concluzia? Italia a reusit sa implementeze reformeze piata muncii, pensiile si administratia publica, adica ceva ce era de necrezut in trecut!

In afacerile externe Italia a devenit mult mai incisiva. Paolo Gentiloni, ministrul de Externe al tarii, colaboreaza cu predecesorul sau, Federica Mogherini, care acum este inaltul reprezentant al UE pentru afacerile externe. Italia conduce coalitia care insista pentru refacerea relatiilor cu Rusia dupa confruntarea pe marginea Ucrainei si cheama la cooperare pe marginea rezolvarii razboiului din Siria. „Am ascultat 2 ani, acum eu vorbesc!”, a spus Renzi, intr-un interviu recent.

Ramane de vazut daca Italia va reusi sa asambleze o coalitie care sa sustina o economie progresista si o politica pragmatica ce sa surclaseze conservatorismul si dogmatismul german.

Related News

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


UA-42426876-1