Lasand la o parte pleiada de articole care mai de care despre umilirea Greciei si subjugarea acestei tari sub bocancul german al austeritatii, Alexis Tsipras a reusit, aseara, paradoxal, sa isi atinga unul dintre cele doua obiective ale sale din campanie. Acela de a mentine Grecia in zona euro.
Sub amenintarea retragerii sprijinului financiar din partea creditorilor natiunii, Tsipras a reusit sa obtina rapid sprijinul Parlamentului in adoptarea masurilor de austeritate solicitate de Germania si de celelalte tari membre ale zonei euro. In conditiile in care bancile sunt inchise de trei saptamani iar economia este la un pas de colaps, premierul Tsipras a sustinut ca, indiferent cat de dure sunt solicitarile creditorilor, este singura optiune pentru evitarea unei catastrofe. 229 la 64 a fost votul pentru austeritate. 32 de membri ai Syrizei au votat in defavoarea solicitarilor venite de la creditori. Trei ministri ai guvernului s-au opus iar coalitia de stanga este, in aceste zile, extrem de subreda.
Votul din Parlament a venit exact la o zi dupa ce FMI-ul a atras atentia ca ar putea sa nu sustina acest bailout al Greciei daca Atenei nu i se va face o reducere substantiala a datoriei. Pozitia FMI-ului este asemanatoare cu cea a premierului Tsipras care a pus in dezbatere problema reducerii datoriei, oferindu-i acestuia destula munitie pentru ca, in viitor, sa conteste in cazul in care planul de salvare financiara a Greciei nu va repune economia tarii pe pamant mai sigur.
Intalnirea maraton a celor 19 sefi de state de la Bruxelles nu a avut ca scop numai Grecia. A fost ceva mai important de atat. A fost vorba despre cel mai ambitios proiect al Uniunii Europene: moneda euro. Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, a spus-o in repetate randuri: daca moneda euro se va prabusi, la fel se va intampla cu toata Europa. A mentine moneda euro este principala prioritate economica a Germaniei. Daca regulile privind rigurozitatea fiscala sunt incalcate frecvent, atunci, moneda euro nu va supravietui.
Intelegerea de luni a fost cea mai buna pe care puteau sa o obtina grecii. Da, multe dintre cerintele Trocii semanau cu precedentele, insa, Tsipras a achiesat la ele pentru o miza mult mai mare. In loc sa spuna da atunci cand in joc erau 7 miliarde de euro, premierul Greciei a acceptat austeritatea atunci cand, pe masa, creditorii au pus 86 de miliarde de euro. Multa lume afirma ca Grecia a fost umilita pentru ca Atena va trebui sa constituie un fond in care sa puna gaj active in valoare de 50 de miliarde de euro. Nu o sa isi vanda insule, nu o sa isi vanda patrimoniul, nimic din toate acestea nu se va intampla. In joc vor fi tot banii bancilor iar Troica i-a cerut Greciei in repetate randuri sa dea drumul la privatizari. Scoaterea activelor de stat la vanzare a fost o conditie nerespectata de Grecia, mentionata in cele doua acorduri financiare cu creditorii sai.
In documentul de sase pagini elaborat in timpul intalnirii de luni, cuvantul “incredere” este mentionat de doua ori pe prima pagina. Conteaza foarte mult la acest nivel. Liderii UE nu au incredere in premierul Tsipras care, timp de cinci luni de zile, a facut promisiuni pe care nu a avut intentia sa le respecte.
Se spune ca democratia, in Grecia, a fost tradata. Dar ce sa spunem despre democratia din alte tari ale UE? Pana la urma, Angela Merkel trebuie sa convinga Bundestagul ca intelegerea cu Grecia, care se bazeaza pe banii platitorilor de taxe germani, este una de bun augur pentru tara. Este cazul si al Finlandei, Slovaciei dar si a statelor baltice.
1 comment
Pai de ce platesc platitorii de taxe germani si din alte tari europene, cand datoriile Greciei au fost catre banci private? De ce statele au preluat in carca lor (in fapt, a contribuabililor) problemele unor banci private care au creat bule ale creditarii? Asta e intrebarea de la care trebuie pornit, altfel discutia devine aberanta.