barroso

Ziua Judecatii, 25 mai: alegerile europarlamentare si ce nota vor da cetatenii europeni politicienilor care au implementat masurile de austeritate

De regula, alegerile europene sunt plictisitoare si lipsite de drama politicii interne. Elaborarea politicilor in Uniunea Europeana este atat de complicata, incat balansul parlamentar face doar o diferenta marginala. Pentru prima data, alegerile europarlamentare din 2014 vor conta, atat pentru Uniunea Europeana cat si pentru membrii sai.

barroso

Foarte putini europeni, daca ii intrebi pe strada, ar putea sa numeasca cel putin cinci europarlamentari care ii reprezinta. Europenii, insa, si-au dat seama cat cheltuiesc, insa, ca un europarlamentar sa faca naveta intre casa si Strasbourg sau Bruxelles.

Nu este deloc surprinzator ca prezenta la vot, incepand cu 1979, a inceput sa scada constant, ajungand in 2009 la doar 43%.

Alegerile din luna mai vor fi, insa, diferite. Criza din zona euro a contat foarte mult si acest lucru se va vedea in optiunile votantilor, fie ca sunt din tari debitoare precum Grecia, din tari creditoare precum Finlanda sau Germania sau din tari care nu folosesc moneda euro, precum Marea Britanie.

Eurocratii au intrat adanc cu bocancii in economiile statelor din zona euro, ridicand intrebari privind suveranitatea sau respectarea democratiei. Asadar, alegerile din mai vor reprezenta un test important pentru increderea in proiectul unei Europe unite.

Eurofilii au doua cosmaruri. Primul este ca prezenta la vot va scadea sub 43%, al doilea este ca sentimentul anti-european va fi extrem de puternic. Partidele minoritare au tendinta de a obtine rezultate mai bune in alegerile europarlamentare intrucat cetatenii europeni se simt mult mai liberi in a alege.

Partidele populiste, anti-imigranti si extremistii de toate culorile si-au dat mana in ura lor fata de Uniunea Europeana si incep sa castige puncte importante. Intrebarea este cat de puternici vor fi euroscepticii? Vor castiga o treime, o cincime, un sfert? Partidul lui Geert Wilders din Olanda, Frontul National din Franta condus de Marine Le Pen si UKIP-ul lui Nigel Farage ar putea da lovitura in alegerile sustinute in tarile lor. Se asteapta ca Adevaratii Finlandezi si Alternativa pentru Germania sa obtina, la randul lor, rezultate foarte bune.

La Strasbourg si la Bruxelles, partidele radicale vor cauta sa sumbineze sistemul european dinauntru si partidele nationale din prim planul politicii.

Euroscepticii au avut o influenta minima pana acum asupra legislatiei europene dar s-au folosit de asamblarea europeana ca de un megafon. Astfel ca, influenta euroscepticilor va fi exercitata indirect, prin intermediul politicii nationale.

Guvernele nesigure vor rezista mai mult integrarii europene si vor intarzia incurajarea liberei circulatii a fortei de munca, integrarii pietei unice de schimb, liberalizarii comertului exterior sau sa ia parte la riscul financiar comun pentru a stabiliza moneda euro.

Zona Schengen va fi, in mod particular, vulnerabila. Iar presiunea care se va exercita asupra guvernului britanic pentru a initia un referendum privind calitatea de membru al Uniunii Europene va fi din ce in ce mai mare.

Toate acestea ridica miza celor mai importante joburi din Uniunea Europeana: cel de presedinte al Comisiei Europene, cel de presedinte al Consiliului European si cel de sef al politicii externe a UE. Pe langa acestea se vor alege comisarul pentru politici monetare si presedintele Eurogrupului.

Eurofilii doresc ca acest proces de alegere sa fie unul mult mai politic. Jose Manuel Barroso, actualul presedinte al Comisiei, va avansa o serie de modificari ale Tratatului pentru a crea o federatie de state.

Mimand alegerile nationale se doreste atragerea atentiei din partea alegatorilor si sa se produca un transfer de putere de la guvernele nationale spre organismele supranationale. Dar acest lucru ar putea conduce catre o disputa apriga intre Parlament si guverne: cine va alege si va controla sefia Comisiei Europene?

Martin Schultz, presedintele Parlamentului European, este favorit sa castige nominalizarea din partea Partidului Socialist European, pentru a fi candidatul acestei formatiuni la alegerile din mai. Partidul Popular European va ramane cel mai mare grup politic. Popularii au fost cei care si-au impus candidatul, pe Jose Manuel Barroso, in 2009. Acum, vor avea de ales intre Viviane Reding si Michel Barnier.

Mizele alegerilor europarlamentare din 2014 sunt uriase. Sunt primele alegeri europene de la inceputul crizei iar rezultatul votului va insemna nota pe care alegatorii europeni o vor acorda politicienilor pentru modul cum acestia au gestionat criza euro.

Tinand cont ca avem de-a face cu un somaj ridicat si cu tari care au impus masuri de austeritate, cu o clasa privilegiata si cu o masa de oameni nemultumiti si frustrati, alegerile europarlamentare din 2014 ar putea sa consemneze un punct de cotitura al viitorului Uniunii Europene.

Related News

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


UA-42426876-1