reformele lui emmanuel macron

Reformele lui Emmanuel Macron și de ce este comparat cu Margaret Tatcher

Reformele lui Emmanuel Macron prin care urmărește să le ia privilegiile conductorilor de tren, inclusiv posibilitatea de a se retrage la 52 de ani, au fost sprijinite de Camera Inferioară a parlamentului francez la începutul acestui an. Decizia i-a împins pe parlamentari spre o coliziune directă cu unul dintre cele mai puternice blocuri sindicale din Europa. Grevele au izbucnit luna trecută și se așteaptă că vor ține până în luna iulie.

Președintele francez Emmanuel Macron a spus că nu va face niciun pas în spate. Sondajele arată că, majoritatea alegătorilor îl susține. Cu toate acestea există o nemulțumire care mocnește. Lumea nu e fericită de viteza cu care aceste reforme se implementează și este îngrijorată în perspectiva implicațiilor pentru alegerile europarlamentare din 2019 și pentru cele locale, din Franța, care vor avea loc în anul 2020. Mai ales acum, când Frontul Național a devenit un vehicul de proteste mainstream.

Modificarea schemei de pensii pentru angajații din sectorul feroviar francez va afecta 200.000 de angajați. Conform reformelor lui Emmanuel Macron, este doar începutul. Macron plănuiește să le ceară la milioane de francezi să renunțe la beneficiile și privilegiile negociate de-a lungul a zeci de ani, riscându-și debutul mandatului său cu o serie de măsuri nepopulare.

Un alt anunț pe care l-a făcut Macron a fost acela că vrea să reducă 50.000 de posturi în sectorul public dar, până acum, nu a reușit să elimine decât 1.600, fiind afectați, în special, cei care aveau contracte de muncă pe termen limitat. Dar președintele Franței a ales această abordare deoarece se teme că puterea colaiției sale din Parlament se va evapora.

Viziunea președintelui Frantei este aceea a unui stat în care încrederea între autoritate și cetățean este deplină. Simplificarea birocrației este o altă miză pentru Macron care, în ianuarie, a insistat pentru implementarea unei legi prin care i se conferă fiecărui cetățean dreptul de a comite o greșeală atunci când are de-a face cu instituțiile statului fără a putea fi sancționat, dacă demonstrează că a comis greșeala fără intenție.

Instituțiile birocratice ale statului francez sunt aanchilozate, nu comunică unele cu altele iar angajații din sistemul public rareori își schimbă locurile de muncă de la un departament la altul în cadrul administrației publice.

Macron a mai promis că va reduce taxe și va flexibiliza piața forței de muncă. Vrea ca instituțiile de învățământ superior să fie mult mai energoice și să pătrundă în clasamentele internaționale care, acum, sunt dominate de universitățile din SUA și Marea Britanie.

Dar președintele Franței începe să fie acuzat că nu ascultă și că vrea cu orice preț să își impună propriul model de societate. Pare că este inflexibil, rigid și că este susținut exclusiv de clasa bogată.

Disputa cu angajații căilor ferate franceze a fost contagioasă, generând greve în rândul celor care lucrează pentru Air France, în sistemul medical și în cel educațional. Ceea ce este, însă, mai grav pentru Macron este că Stânga franceză nu îl asemuiește cu Tony Blair, ci cu Margaret Tatcher, o figură politică disprețuită în Franța.

Sistemul de taxare

Reputația lui Macron de președinte al bogaților a fost limpezită atunci când președintele Franței a eliminat taxa pe avere impusă anul trecut și intrată în vigoare la începutul lunii ianuarie. Aplicarea unei alte taxe introdusă în anii 80 pe investiții și pe proprietățile deținute de francezi a fost limitată de Macron doar la proprietăți. Dar veniturile la buget se așteaptă că vor scădea de la 5 miliarde de euro la 2 miliarde de euro.

Franța va prelua trendul impus în celelalte țări dezvoltate și va modifica și aplicarea taxei pe profitul companiilor. În prezent, se impune o taxă de 15% la un profit de 38,120 de euro, 28% până la 75.000 de euro și 33.3% la ce depășește 75.000 de euro. Din anul 2020, va exista o singură taxă pe profit, de 28%, urmând a se reduce la 25% din 2022.

Sindicatele

Macron nu intenționează să implementeze o legislație anti-sindicate, la fel cum a procedat Margaret Tatcher în anii 80. Dar marile sindicate franceze sunt nemulțumite de faptul că angajații din firmele mici și mijlocii pot să își negocieze singuri contractele. Guvernul susține că 96% din IMM-uri nu au reprezentanți în sindicate iar firmele cu un staff de 11-50 de angajați pot face înțelegeri cu angajații lor fără a fi nevoie să negocieze cu un reprezentant sindical.

Pentru a încheia loteria compensațiilor, Macron va susține o lege prin care angajații concediați după 2 ani de muncă să primească 3 salarii compensatorii iar cei care sunt dați afară după 30 de ani de muncă să beneficieze de 20 de salarii.

Reglementarea mediului de afaceri

Atunci când o companie își completează staff-ul cu cel de-al cincizecilea angajat, trebuie să își onoreze o serie de obligații. În primul rând, trebuie să nominalizeze o serie de angajați reprezentativi într-un consiliu de muncă și în două comitete pentru siguranță și sănătate. Dar, în baza modificărilor pe care vrea să le facă Macron, va exista un singur comitet economic și social într-o firmă, exceptând cazul celor care activează în sectoare cu un grad ridicat de risc.

Contractele pe termen scurt

O mare parte din forța de muncă din Franța lucrează în baza unor contracte de muncă pe termen scurt care, la o anumită perioadă, sunt reînnoite. Asta îi ajută pe angajatori să ocolească protecția oferită angajaților care au contracte pe termen lung. Printre avantajele de care s-ar bucura ar fi și faptul că o săptămână de muncă nu ar avea decât 35 de ore. Macron vrea să schimbe acest lucru și să se îndrepte spre reguli stabilite de fiecare sector al industriei în parte.

 Finanțele publice

Macron are nevoie de resurse financiare pentru a sprijini reformele sale, așa că a dat de înțeles Bruxelles-ului că va depăși, pe termen scurt, limitele bugetare. În același timp, președintele Franței a implementat o serie de măsuri de austeritate, reducând din beneficiile studenților și plafonând sumele alocate prin câteva scheme de ajutor de șomaj. Dar chiar și propunerea de a reduce 150.000 de locuri de muncă din sistemul public, acolo unde lucrează 5.3 milioane de oameni, a fost întâmpinată cu o mare rezistență.

Related News

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


UA-42426876-1