Putin a mai facut un pas ca sa puna mana pe Gurile Dunarii: de ce vrea Rosneft sa se extinda in Georgia si de ce ne intereseaza asta

Pe un munte impadurit cu vedere spre coasta Rusiei, la Marea Neagra, se inalta un falnic palat. Nu este inceputul unei povesti cu feti frumosi, caci palatul fusese construit pentru uzul personal al lui Vladimir Putin, cu utilizarea ilegala a fondurilor de stat. Palatul, care se intindea pe o suprafata de 76 de hectare, a fost vandut in 2011 pentru 350 de milioane de dolari. Atractia lui Putin pentru Marea Neagra este, insa, nepretuita.

In timp ce atentia liderilor lumii s-a concentrat pe ceea ce se intampla in ultimul an in estul Ucrainei, Kremlinul a avut o alta agenda, acolo unde sunt scrise planuri mult mai importante decat isi imagineaza publicul larg. Regiunea Donbass, un teritoriu industrial si putin invechit, nu este marea provocare a lui Vladimir Putin. Sa puna mana pe gurile Dunarii? Asta da! Sa controleze resursele energetice din Marea Neagra? Exact!

Exista un motiv pentru care, pana acum, Vladimir Putin inca nu a anexat parti din estul Ucrainei. Nu are legatura cu sanctiunile, cu frica sau cu respectul pentru suveranitatea Ucrainei. Rusia pur si simplu nu vrea sa care in spate povara economica a Donbassului. A mentine acest status quo si a trimite trupe si armament peste granita este mult mai ieftin. Estul Ucrainei nu este solvabil din punct de vedere financiar.

In septembrie 2014, Vladimir Putin dadea ordin armatei sale sa extinda flota Rusiei din Marea Neagra. Scopul este ca, pana in 2020, aproape 80 de nave de razboi sa fie gata de atac. Pana la anul, Rusia isi va construi o a doua baza navala, langa orasul Novorossiysk.

Tensiunea pluteste in aer. In portul din Varna, ieri, se auzeau focuri de arme si de munitie grea. Fortele maritime ale NATO desfasurau exercitii in Marea Neagra. La aproape 450 de kilometri distanta, rusii isi faceau si ei simtita prezenta, in Crimeea.  Acolo se va si termina razboiul din Ucraina: in Crimeea. Controlul acestei peninsule a fost principalul obiectiv strategic al Kremlinului. Razboiul din estul Ucrainei nu este decat o piesa de teatru cu bilete ieftine, achitate de rusi.

Adevaratele intentii ale lui Putin sunt tradate de manevrele economice efectuate in regiunea Marii Negre. In cadrul unei miscari interesante, dar aproape deloc comentata in Romania, guvernul Georgiei a permis ca Rosneft sa achizitioneze 49% din actiunile lui Petrocas, unul dintre putinii jucatori locali de pe piata petrolului si care controla un terminal petrolier aflat in orasul-port Poti. Guvernul de la Tibilisi a tacut malc.

La sfarsitul lui decembrie 2014, Rosneft a cumparat 49% din Petrocas Energy International, un lant georgian de statii de distributie. Petrocas face afaceri cu petrol in Marea Caspica si in Marea Neagra si opereaza cea mai mare retea de statii de alimentare cu petrol din Georgia. Petrocas este prezent cu 140 de statii petrol si in statele din Golf.

David Iakobachvili, detinatorul Petrocas, s-a umplut de bani. Dar cine este el? Iakobachvili este unul dintre fondatorii uneia dintre cele mai mari companii rusesti, JSC Wimm-Bill-Dann, un producator de produse lactate, sucuri si bauturi alcoolice. Pana in 2010 a fost presedintele Bordului Director al acestei companii. Si-a vazut, apoi, de afacerile cu petrol dar si de conducerea altor organizatii rusesti care exercita influenta pe plan international.

Pentru Rosneft, aceasta afacere nu are un sens imediat. Compania ruseasca nu are cine stie ce de castigat prin extinderea distrubutiei sale de petrol in Georgia. Tocmai s-a folosit de cash din rezervele sale de numerar pentru a perfecta tranzactia. In conditiile in care productia de petrol a scazut la 48% iar rubla s-a prabusit cu 46%, Rosneft se chinuie sa isi stinga datoriile care insumeaza aproape 60 de miliarde de dolari. 20 de miliarde sunt scadenti anul acesta. Fara acces la fondurile din Vest, Rosneft are dificultati majore. In plus, a renuntat la mai multe investitii.

Dar ce trebuie sa retinem este declaratia data de reprezentantii Rosneft dupa ce intelegerea a fost parafata:

“Prin acest joint-venture, Rosneft isi va extinde prezenta in regiune si isi va amplifica pozitia sa geografica si isi va diversifica rutele de aprovizionare si de comert!”

In schimbul unor investitii minime, guvernul georgian ii permite Rusiei sa evite sanctiunile occidentalilor si sa alimenteze cu petrol si gaze prin Georgia, in detrimentul interesului national al acestei tari. In tot acest timp, Georgia discuta cu NATO pentru a pune la dispozitie baze de antrenament militar si clameaza ca doreste integrarea in Europa. Ar mai fi de mentionat si faptul ca Germania si statele Baltice sunt printre marii parteneri comerciali ai Georgiei. Aceste state sunt printre cele care suporta cel mai mult costurile sanctiunilor date Rusiei. Iar aceste state tocmai au fost tradate de Georgia pentru ca sanctiunile impuse aveau scopul de a proteja tari precum Moldova sau Georgia de o eventuala agresiune a Rusiei! Fara sa isi dea seama, din toata aceasta afacere Georgia iese cel mai rau intrucat si-a pus in pericol relatiile si cu vecinii sai din regiune, precum Turcia sau Azerbaijan.

Ceea ce trebuie subliniat este ca lui Rosneft nu ii ajunge doar Georgia, caci acest gigant vrea sa puna mana pe intreaga regiune trans-caucaziana. Armenia depinde in mare masura de importurile de petrol si gaze prin terminalul Poti. Georgia are o pozitie geo-strategica intrucat poate sa actioneze ca un coridor si sa influenteze piata energetica.

Putin vrea sa controleze Marea Neagra si va reusi acest lucru daca va lega Crimeea de tarm. De-aceea, Kremlinul isi doreste nu doar sa domine economic Marea Neagra si coridoarele pe unde trec rutele de tranzit de energie, ci sa domine si militar. Armata rusa a mutat deja, in peninsula Crimeea, mai multe sisteme Iskander pentru rachete balistice si care au o raza de actiune cam cat sa acopere toata Marea Neagra.

Ceea ce este alarmant la aceasta afacere este ca Rusia poate sa se foloseasca de prezenta Rosneftului, companie controlata de la Kremlin, sa efectueze exercitii militare pe coasta portului Poti. Justificarea Kremlinului va fi simpla: trebuie sa isi protejeze capitalul national. Mai mult, Rusia ar putea sa se mai foloseasca de acest lucru ca sa actioneze precum un “moderator” in orice conflict posibil, din viitor, pentru a asigura pacea si stabilitatea din regiune.

Pentru Romania este ingrijoratoare prezenta Rosneft in Georgia in perspectiva proiectelor care, pana acum, sunt prezente doar pe hartie: Nabuco si AGRI. Cele doua retele de distributie asigurau Romaniei o independenta energetica fata de Rusia si puteau sa transforme tara noastra intr-un hub energetic. Cum Nabuco a fost un esec rasunator, mai ramasese in picioare AGRI, un oleoduct care urma sa transporte gazele naturale din Azerbaijan, prin Georgia si sa conecteze Constanta cu Trieste, trecand prin Serbia si Croatia, pentru a se evita stramtoarea Bosfor, controlata de Turcia. Proiectul presupunea, la inceput, un cost de 3-4 miliarde de euro. In 2014 ajunsese la 5 miliarde de euro si se afla in faza studiilor de fezabilitate.