China era considerata pana mai deunazi motorul economiei mondiale. Astazi plezneste si scartaie din toate incheieturile. Ce se intampla?
Raspunsul la aceasta intrebare nu este deloc simplu. Trebuie sa recunoastem ca nu a fost niciodata China epicentrul cresterii economice mondiale. Cum asa? Pai, pentru a avea acest rol, o economie trebuie sa importe mai mult decat exporta. Apoi creeaza cerere care sa fie acoperita de alte tari care exporta mai mult decat importa. Importatorii sunt micile motorase ale trenurilor de aprovizionare de pe pietele internationale. Exportatorii sunt vagoanele, trase de cererea creata.
Hai sa ne gandim la urmatoarea perspectiva. Suntem la masa, la o petrecere. Cine aduce bautura? Barmanul sau mesenul?
China nu a fost un mesen niciodata. A fost un barman, daca e sa vorbim metaforic, respectand tiparul intrebarii de mai sus. A fost un barman la toate petrecerile date la inceputurile anilor 2000 de SUA si de tarile europene. Suma deficitelor conturilor curente a crescut de la 575 de miliarde de dolari, in 2001, la 1.6 trilioane de dolari, in 2008.
Cel mai mare consumator de la masa petrecaretilor a fost SUA, care si-a crescut deficitul bugetar incepand cu 1997 de la 125 de miliarde de dolari pana la 801 miliarde de dolari, in 2006. Deficitul global inseamna marimea pietelor internationale care au crescut precum o bula de sapun. In mod trist, ele s-au spart.
Deficitul SUA a ajuns la punctul maxim in 2006, dar, pe plan mondial, acest lucru se intampla abia in 2008 si a coincis cu declansarea crizei economice. Aceste deficite au scazut dar au inceput din nou sa creasca in perioada 2012 – 2013. Acum, incep din nou sa scada, semn ca petrecerea este aproape de a se incheia.
In 2008 a fost o mare petrecere. La masa, SUA era acompaniata de Spania, Italia si Grecia. Mai putin entuziaste au fost Portugalia si Irlanda. Toate aceste tari au intrat rapid pe o spirala a datoriilor. Vazand ce li se intampla celor cinci, ceilalti sapte meseni s-au ridicat de la masa si au fugit sa isi echilibreze contul curent.
Dar cine erau barmanii? Cine punea bautura in pahare? Protagonistii erau marile puteri industriale precum China, Germania si Japonia si tarile producatoare de petrol precum Arabia Saudita, Rusia si Norvegia. Barmanii munceau, aduceau bautura la masa, preluau comenzile, iar mesenii se distrau si dansau pe mese.
In 2013, Grecia, Italia si Spania plecau acasa, de la petrecere. Urmatorii erau Portugalia si Irlanda. SUA a mai ramas la masa, dar incerca sa isi revina din mahmureala. Consuma, dar mai putin. De la 800 de miliarde de dolari, cat era deficitul in 2006, SUA a dat inapoi la 400 de miliarde de dolari, in 2014. Sarmul latin al petrecerii si-a facut simtit prezenta atunci cand Brazilia s-a dezbracat de hainele transpirate ale barmanului si s-a asezat la masa. Economia Braziliei nu a mai mers si a importat bunuri de 81 de miliarde in 2013 si de 103 miliarde in 2014. Deficitul Braziliei a crescut agresiv.
Dar cum petrecerea nu mai era asa dezlantuita cum era pe vremuri, nici de atatia barmani nu mai era nevoie. Cererea pentru serviciile lor scadea. Normal, daca nu se mai consuma ca odinioara?! Surplusul Chinei, care a fost motorul propriei economii, a inceput sa se subtieze. Acelasi lucru se intampla si in Japonia. Numai Germania a ramas sa serveasca la mese, surplusul contului curent crescand la cote ametitoare in ultimii ani. Astazi, Germania este tara care are cel mai mare surplus al contului curent din intreaga economie mondiala.
Tarile din America Latina au trait in propria lume de basm. Credeau ca servesc la masa, cand, de fapt, era invers. Majoritatea acestor tari sunt exportatoare de marfuri (materie prima, produse agricole etc). Dar preturile pentru aceste marfuri au inceput sa scada. Pe masura ce se insenineaza si noaptea petrecerii incepe sa apuna, veniturile din exporturi s-au prabusit iar cresterile economice ale PIB-ului nu mai sunt atat de mari. Declinul acestor tari este determinat de retragerea capitalului din aceasta zona. Investitorii pleaca. Oamenii isi retrag banii din banci. Iar economiile tarilor latine incep sa se gripeze.
Povestea incepe sa se apropie de sfarsit. China probabil ca va aluneca si toate sticlele se vor sparge in capul ei. America Latina va fi cuprinsa de un mare vartej si se va duce la fund. Probabil ca si alte tari din Asia. Toata lumea va da vina pe barman si, probabil China va achita nota de plata. Nimeni nu stie, insa, ce se mai aude de mesenul de top care a dat tonul petrecerii.
