La doi ani dupa ce prabusirea pretului petrolului a clatinat din temelii industria de hidrocarburi din Norvegia, angajatii din domeniu pusi pe liber incep sa resimta din plin efectele masurilor adoptate. Ajutoarele de somaj acordate pentru muncitorii trimisi acasa dupa prima runda de concedieri incep sa se termine. Centrul crizei sociale s-a instalat in orasul Stavanger, acolo unde a fost inregistrata si o crestere a violentei domestice.
La fel ca toate statele bogate in petrol, Norvegia stia ca aceasta zi va veni. Doar ca a venit prea repede…
Cea mai mare banca din Norvegia antcipeaza ca economia tarii a ajuns in cel mai scazut punct, urmand a se insanatosi si a recupera pasii pierduti, bazandu-se mult mai putin pe veniturile din industria petroliera. Problema este ca, din cauza preturilor scazute ale petrolului, anul acesta, guvernul de la Oslo va trage mai multi bani din fondul suveran decat cei investiti.
Bogata Norvegie ar putea sa deprinda un obicei prost. Acela de a extrage bani din vastul fond suveran pentru a acoperi gaura financiara din bugetul anual. Nu numai ca Oslo are nevoie de bani pentru a-si acoperi cheltuielile imediate, dar guvernul afirma ca isi doreste sa sustina insanatosirea economiei norvegiene.
Coalitia de guvernamant formata din conservatori si o mare parte din Opozitia de stanga a tarii sunt alarmati ca aceste retrageri de cash care au inceput din ianuarie incep sa devina o adictie. In ritmul acesta, fluxul de bani obtinut din valorificarea petrolului va incepe sa secatuiasca. Preturile scazute ale barilului de petrol din acest an au determinat guvernul, pentru prima data in istorie, sa scoata mai multi bani decat cei depusi in fondul suveran pentru a sustine revirimentul economic.
Anii ’70 au marcat momentul in care Norvegia a inceput sa conteze pe harta petrolului. A cunoscut un boom economic remarcabil si si-a construit o reputatie de tara prudenta si chivernisita, punand deoparte bani pentru viitorul generatiilor urmatoare. In anul 1996, factorii de decizie din Norvegia au infiintat un fond suveran care a ajuns cel mai mare din lume, avand o valoare de piata de 890 de miliarde de euro.
Scaderea pretului barilului de petrol de la peste 100 de dolari la sub 50 de dolari in numai 2 ani i-au dat peste cap planurile premierului Erna Solberg, care se pregateste pentru a candida pentru un nou mandat in anul 2017.
Planul fiscal pentru anul viitor propune o reducere a impozitelor pe profit si pe avere precum si o serie de alte masuri menite sa combata cresterea somajului care a lovit, in special, sectorul petrolier.
Guvernul a propus cresterea cheltuielilor din fondul suveran de la 2,8% la 3%, adica cu 28.08 miliarde de dolari. In prima jumatate a acestui an, guvernul Solberg a retras din fondul suveran alti 5 miliarde de dolari.
Somajul in Norvegia a inceput sa creasca
In Norvegia, angajatii concediati primesc ajutor de somaj (dagpenger) timp ce doi ani, perioada in care pot sa isi caute alte locuri de munca. Timpul a inceput, insa, sa nu mai aiba rabdare in cazul norvegienilor din industria petroliera pusi pe liber in 2014, atunci cand pretul barilului a cunoscut prima drastica scadere.
Tinuturile Coastei de Vest a Norvegiei au fost cele mai afectate de criza petrolului. Aproape 4.000 de oameni vor mai primi ajutoare de somaj inca 3 luni de zile. Pentru multe locuri de munca acesti oameni sunt supra-calificati, asa ca le este extrem de greu sa isi gaseasca un job.
Tinutul Rogaland si Stavanger, multa vreme capitala petrolului norvegian, sunt acum regiunile care numara cei mai multi someri. Cu toate ca previziunile economice pentru Norvegia s-au imbunatatit, Rogaland si celelalte orase de pe coasta de vest norvegiana vor cunoaste o crestere a ratei somajului.
Angajatii din industria petrolului care au avut salarii mari au putut sa aplice pentru ajutoare sociale intr-un cuantum maxim anual de 42.000 de dolari. Noile date relevate de Biroul de Statistica Norvegian arata ca majoritatea angajatilor pusi pe liber au colectat un ajutor de somaj in medie de 15.700 de dolari in ultimul an, aproximativ 1.310 dolari pe luna. Cu aceasta suma este aproape imposibil de trait in Norvegia si, acum, cei care nu si-au gasit inca de munca, vor avea de infruntat posibilitatea de a se baza pe ajutoare sociale si mai mici.
In cea mai grea situatie sunt tinerii studenti norvegieni care si-au lasat balta ultimii ani de studii pentru a se angaja in industria petrolului. Multi dintre acestia au ajuns sa fie concediati si, acum, noii posibili angajatori le solicita diplomele care sa ateste finalizarea studiilor.
