Iran are ambitiile marelui Imperiu Persan: cum se va transforma tara daca embargourile economice vor fi ridicate

Negocierile Iranului cu marile puteri economice pentru un acord istoric privind limitarea capacitatilor nucleare ale Teheranului pot fi puse intr-o cu totul alta lumina daca ne gandim ca ambitiile regionale ale Iranului dateaza inca de pe vremea Imperiului Persan. Termenul limita pentru ajungerea la un acord este 7 iulie.

Acum 2.500 de ani se puneau bazele Imperiului Persan. Un lider iranian plin de carisma si-a propus sa extinda granitele natiunii sale. Exercita o presiune mare asupra vecinilor sai si cauta din priviri Vestul. Baghdadul si Beirutul erau la degetul mic al persanilor care au deschis noi cai comerciale iar natiunea incepea sa devina din ce in ce mai bogata.

La momentul de varf, Imperiul Persan domina 40% din populatioa globala si se intindea de la coastele de est ale Marii Mediteraneene pana la coasta Golfului Arab, insemnand ceea ce stim ca sunt astazi Libia, Bulgaria, Turcia, Egipt, Siria, Liban, Irak, Oman, Emiratele Arabe, Iran si Afghanistan.

Astazi, Iranul nu mai este nicidecum o putere imperiala

Aceasta nu ii obliga pe iranieni sa nu creada in acest lucru. Atunci cand embargourile impuse de comunitatea internationala vor fi ridicate, oare, ambitiile de a exercita influenta si a controla ceea ce odata era Imperiul Persan, vor putea fi estompate?

Strategia geopolitica a Teheranului, determinata in mare masura de miscarea religioasa a siitilor, este copiata din manualul primului dintre cele trei imperii persane, a carui dominatie a tinut peste o suta de ani. Iran cauta acum sa isi exercite dominatia in zona ca un centru de putere in curs de dezvoltare si care nu este o punte intre Est si Vest ci o forta in sine.

Pe masura ce occidentalii analizeaza motivatia Iranului de a crea cat mai multe arme de distrugere in masa incercand sa o rezolve prin diplomatie, Iranul isi calculeaza cu minutiozitate pasii spre o dominatie imperialista in lumea araba. Ridicarea sanctiunilor impuse de Vest ar insemna, pentru Iran, un venit anual de cel putin 100 de miliarde de euro. O treime din economia sa a intrat in adormire odata ce SUA si Europa au impus embargouri economice. Acesti bani vor fi folositi in reconstructia Iranului, dar si pentru a finanta diverse activitati externe din lumea religiei si a politicii.

Astazi, Iranul controleaza din punct de vedere politic Beirut, Baghdad, Sanaa si Damasc. Incearca sa isi impuna influenta si in Kabul si Bahrain. Daca sanctiunile vor fi ridicate, atunci Iranul va avea suficiente fonduri pentru diverse cauze, fie ca sunt ale Hezbollah-ului, in Liban sau ale houthis-ilor, in Yemen.

Israelul si partenerii suniti din Golf ai SUA sunt destul de nervosi si de ingrijorati. Au si de ce. Rezultatele politice ale SUA in Siria si Libia au fost catastrofale.

Chestiunea Iranului nu e atat de simpla. Teheranul are capacitati de a dezvolta atacuri cibernetice iar marturie o pot depune sauditii. Daca Israel nu prea are de ce sa isi faca griji la acest capitol, altii stau ca pe ace.

Vestul trebuie sa mentina deschis un canal de comunicare cu Iranul. Prospectul unei tari inarmate nuclear si cu embargourile ridicate de pe pietele economice nu este chiar cel mai de dorit scenariu.

In momentul in care embargoul va fi ridicat, Iranul va deveni un jucator de urmarit pe piata petrolului. Are rezerve in valoare de 158 de miliarde de barili si se afla pe locul patru in lume la acest capitol. Iranul sta si pe unele dintre cele mai mari rezerve de gaze naturale din lume! Multe dintre aceste capabilitati nu sunt, insa, dezvoltate, din cauza izolarii economice din ultimii ani.

Companiile petroliere ale americanilor au fost blocate de Iran inca de la revolutia din 1979. Gazpromul si chinezii de la CNPC au pus umarul la dezvoltarea unor proiecte energetice insa guvernul iranian, in lipsa de fonduri, a amanat investitiile.

O mentiune: chiar daca marile companii de petrol din lume vor lua cu asalt Iranul dupa ridicarea sannctiunilor, trebuie precizat ca guvernul de la Teheran nu permite privatizarile acestor resurse. In schimb, companiile straine sunt platite pentru productie, dar nu pot pune mana pe rezervele de petrol si gaze prin concesiuni.