Pe 10 noiembrie, artistul Pyotr Pavlensky s-a dezbracat in Piata Rosie a Moscovei, chiar in fata statuii lui Lenin, s-a asezat pe asfalt si si-a batut in cuie scrotul, in pavaj. 
Pavlensky si-a motivat gestul radical ca fiind “o metafora a apatiei, a indiferentei politice si a fatalismului societatii moderne a Rusiei.” Reactiile au fost intre furie si batjocura.
Apatia si fatalismul, dramatic reprezentate de Pavlensky, se revad cu siguranta in previziunile economice ale ministerului Economiei. Aceste previziuni, care acopera o perioada de 17 ani, pana in 2030, reprezinta o strategie de mari dimensiuni care sta la baza deciziilor politice si economice care vor fi adoptate de guvernul rus.
In martie, atunci cand a fost adoptata prima varianta a documentului, scenariul sugera un optimism moderat iar economia Rusiei ar fi trebuit sa creasca cu o medie de 4% pe an, raportat la PIB. Aceasta crestere era mai rapida decat a SUA sau altor membri din Uniunea Europeana. Actuala versiune a documentului se bazeaza pe un scenariu mai moderat, iar cresterea economica medie a fost limitata la 2,5% pe an. Se mai remarca si o scadere a cotei pe care Rusia o are din productia globala. Ea va ajunge la 3,4% in anul 2030, de la 4% in 2012.
Cu alte cuvinte, in ciuda preturilor ridicate la energie – in prognoza pentru 2030, pretul pe barilul de petrol se va situa intre 90$ si 100$ – Rusia va ramane in continuare in spatele altor state dezvoltate, precum China si alte tari din Asia.
In timp ce versiunea anterioara a prognozei economice anticipa un aflux de capital net de 1,5% la PIB, prognoza actualizata spune ca acestea vor fi echilibrate si ca va exista o imbunatatire cu privire la scurgerea de capital, care va fi in valoare de 80 de miliarde de dolari.
Alte parti ale previziunilor economice arata la fel de sumbru. Nimeni nu se asteapta ca investitiile private in cercetare si in dezvoltare sa aduca vreo contributie la cresterea economica. Rusia va fi in stare doar sa isi creasca productivitatea importand tehnologie, care in 2030 va ajuta tara sa ajunga la doua treimi din nivelul productivitatii SUA, de la 39% actualul nivel. Veniturile si cererea interna vor creste la fel de incet precum economia, in ansamblul ei.
Constrangerile structurale fata de cresterea economica au crescut semnificativ. Acestea includ o infrastructura sub-dezvoltata, echipament invechit, o demografie nefavorabila si o scadere accentuata a personalului calificat. Aceasta inseamna ca, in urmatorii 20 de ani, economia Rusiei nu va fi capabila sa cunoasca traiectoria de crestere economica inregistrata in perioada 2000 – 2008.
Dar ce s-a intamplat atunci? Cresterea incontestabila a Rusiei s-a datorat majorariii preturilor la petrol si gaze de la mijlocul anilor 2000. Rusia a progresat din pozitia unui colaps financiar iminent in anul 1998. Rusia a avut ani succesivi de crestere economica iar cererea din ce in ce mai mare de energie ruseasca a fost inlesnita si de faptul ca rusii nu erau membri ai OPEC-ului. Europa a inceput sa se bazeze pe Rusia pentru mai mult din 40% din consumul de gaz si pe mai mult de o treime din rezervele de petrol.
Cresterea economica lenta ar putea fi un preludiu pentru o catastrofa fiscala ce ar putea lovi Rusia in urmatorii 20 de ani. Se estimeaza ca deficitul fiscal al Rusiei, adica diferenta dintre valorile actuale dintre cheltuielile si incasarile viitoare, va ajunge la 28 de trilioane de dolari!
Pentru a elimina acest deficit fiscal, guvernul rus va trebui sa mareasca taxele cu 29%, sa reduca cheltuielile si sa creasca incasarile la buget. Un sfert din populatia Rusiei, pana in 2050, va avea varsta peste 65 de ani. Se estimeaza ca tara va epuiza toate resursele de petrol in 55 de ani, tinand cont de rezervele actuale si de rata extractiei.
Despre societatea Rusiei mai trebuie amintit rezultatul cercetarilor a doi specialisti in economie, de la Universitatea din St. Petersburg. Verdictul: rusii sufera de anomie, adica de absența normelor sau a valorilor sociale.
Fenomenul este specific tarilor aflate in tranzitie. Este si cazul Rusiei despre care cei doi cercetatori afirma ca, in ciuda celor zece ani de stabilitate economica, societatea inca nu si-a dezvoltat o identitate adevarata. Un alt sondaj realizat de ONG-ul Community reflecta faptul ca rusii ofera frecvent rezultate contradictorii la intrebari care se refera la “materialism vs spiritualitate” sau “actioneaza acum vs asteapta si vezi.”
Pe acest fond, in Rusia s-a dezvoltat un puternic sentiment antisemit. Saptamana trecuta, acestia au sarbatorit Ziua Unitatii Nationale. Putin a inlocuit sarbatoarea Revolutiei Bolsevice cu aceasta sarbatoare care comemoreaza victoria asupra polonezilor care au invadat Moscova in 1612.
Astfel ca, barbati echipati cu steaguri ale Imperiului Tarist au marsaluit prin Moscova scandand lozinci rasiste. Tinta acestora o reprezinta musulmanii din caucaz si imigrantii din Asia Centrala. Vladimir Putin a incercat sa exploateze aceasta stare de fapt, pozand intr-un lider care apara o tara construita pe traditia crestin-ortodoxa.
Daca pana acum am vorbit despre economia Rusiei, societatea de astazi a tarii poate fi rezumata perfect si prin conflictul de idei dintre cei doi poeti ai tarii, Yevtushenko si Brodsky. Cei doi au acut vieti total diferite. Brodsky nu recunoaste alta autoritate in afara poeziei. Yevtushenko, in schimb, a jucat orice joc posibil cu Kremlinul.
Atitudinile conflictuale fata de cei doi poeti reflecta ruptura din societatea rusa. Brodsky nu a fost atat de citit precum Yevtushenko, dar pentru intelectualitatea Moscovei ce reprezinta opozitia anti-Putin este cel mai important si cel mai iubit poet.
Brodsky mai reprezinta si un simbol al antipatiei dintre grupurile care prezinta cele mai mari amenintari la adresa lui Putin: clasa creativa si nationalistii traditionalisti. Dar pana cand rusii nu vor reusi sa citeasca aceleasi carti si sa se puna de-acord, Putin nu are deloc de ce sa se teama.
1 comment
Mda… Multa creativitate…