FOTO Toscana, locul unde vă veţi îndrăgosti

Cea mai frumoasă regiune a Italiei te farmecă pe vecie de la prima escapadă. Să fie de la peisajul idilic, să fie de la parfumul verde, să fie de la vinul roşu?

Dacă vrei să te îndrăgosteşti, mergi în Toscana. Nu vei avea scăpare, inima ta va fi cucerită pentru totdeauna. Cea mai romantică parte a Italiei te va fascina iremediabil cu frumuseţile ei. Te va plimba pe sub chiparoşii parfumaţi, pe dealurile îmbrăcate în esenţă de verde, îţi va susura serenade şi te va îmbia cu un vin roşu ca păcatul.

Se spune că toate drumurile duc la Roma. Este obligatoriu să treacă însă prin Toscana. De obicei, turiştii aterizează pe aeroportul din Pisa. De-acolo e simplu, nici n-ai nevoie de ghid. Toţi vizitatorii merg întâi spre Piazza dei Miracoli, să vadă prima minune a Toscanei: faimosul turn înclinat din Pisa. Face parte dintr-un complex de edificii care mai cuprinde Domul, capela şi cimitirul sacru. Faceţi-vă timp pentru tradiţionala poză sprijinind turnul, urcaţi până în vârf cele 295 scări şi ţineţi-vă echilibrul!

Porniţi mai departe pentru a găsi cazarea ideală. Ce ziceţi de-un conac în mijlocul Toscanei, cu gard de piatră acoperit de verdeaţă? La Residenza Del Granduca, din Monsummano Terme, veţi avea vise plăcute în vila construită în 1597. Încăperile păstrează un aer oarecum auster, amplificat şi de scârţâitul podelelor sau de dimensiunile foarte generoase, cu tavanul situat la aproximativ patru metri. Gazdele au grijă ca pe masa vintage să găseşti o sticlă cu vin roşu   –  o mică atenţie flatantă de bun-venit. Conacul a aparţinut familiei de Medici, celebra dinastie ce a dominat regiunea în secolele XV-XVI şi cea care a modelat Toscana făcând din Florenţa capitala Renaşterii.

Florenţa, capodopera în aer liber

Aşa ajungem, iată, în Florenţa, un adevărat muzeu al artei, o sărbătoare a spiritului renascentist, transpus în capodopere ale umanităţii. Ca şi complexul „minunilor“ din Pisa, centrul istoric al acestui impresionant oraş a fost declarat patrimoniu UNESCO. Şi câte sunt de vizitat aici! Galeria Ufizzi, Galeria Palatina, Galeria Academiei (unde îl puteţi admira în toată splendoarea pe David al lui Michelangelo), Domul, Ponte Vecchio (faimosul pod ornat cu locuinţe, care uneşte malurile râului Arno), muzee, palate, piaţete, grădini, reşedinţe ale familiei de Medici şi iarăşi muzee… Trebuie să vă faceţi însă rezervare din timp, căci coada de turişti este imensă şi riscaţi să irosiţi ore în şir aşteptându-vă rândul la intrare.

În Florenţa, cupola din cărămidă lucitoare a Domului domină înălţimile, astfel că apare în toate vederile şi-n toate amintirile. Totuşi, Basilica Santa Croce are partea sa de faimă notabilă datorită puzderiei de morminte celebre pe care le găzduieşte. Aici odihnesc, spre exemplu, Galileo Galilei şi Michelangelo Buonarroti. Au fost „vecini“ cu poetul Dante Alighieri şi cu Guglielmo Marconi  –  inventatorul radioului. Cei din urmă au fost mutaţi, dar o efigie funerară le aminteşte trecerea pe aici.

Cortona, regalul simţurilor

La 81 de kilometri de Florenţa, către sud-est, se află superbissima Cortona. Orăşelul este un basm arhitectural medieval, aşezat pe vârful unui deal, de unde se zăresc câmpiile înverzite ale Umbriei, sora mai mică a Toscanei. Cetatea Cortonei este un regal al simţurilor. Sentimentul de poveste ţi-l dau zidurile etrusce ale fortificaţiei, cu pasaje înguste, uşi tainice şi ghirlande de flori revărsate la ferestre.

De pretutindeni te învăluie miresme îmbătătoare, cărora le identifici imediat sursa: micile buticuri care vând „Profumi di Toscana“  –  săpunuri şi parfumuri nemaiîntâlnite. Vânzătorii vorbesc întruna, se laudă că produsele sunt făcute chiar de ei, iar marile branduri le-au furat reţetele. „Convinge-te, parfumul meu este mai frumos decât ce vând ei pe bani grei!“, începe ofensiva artizanilor. Îţi desfac ambalajele pe loc şi îţi arată ce minunăţie iese din mâinile lor, pe bani ceva mai puţini. Ieşi ameţit de câte arome ai încercat. Abia afară te dezmeticeşti că te-ai ales cu o sacoşă cu cosmetice pe care ai dat câteva zeci de euro.

Şi n-ai scăpat, industria locală abia te-a prins în mrejele ei. Ulei de măsline, brânză pecorino, vin dulce care se bea numai asortat cu biscuiţi cantuccini, panforte (salam de biscuiţi cu tot felul de umpluturi), afumături, veselă viu colorată din ceramică sau lemn, bijuterii din aur şi argint, pietre (semi)preţioase, pielărie, piese de mobilier, CD-uri cu canţonete. La fiece pas te îmbie o gelateria cu, fireşte, „cea mai bună îngheţată din lume“. Terasele au, evident, cea mai bună pizza din lume, cele mai bune paste din lume şi cel mai bun vin roşu din lume. Iar italienii au cei mai buni turişti din lume, care se lasă vrăjiţi de tot ce le spun gazdele, în cea mai melodioasă limbă din lume.

Emblema Val d`Orcia

Ce să alegi dintre licorile cu care italienii se mândresc: Chianti Classico, Brunello di Montalcino sau Vino Nobile di Montepulciano? În tărâmul podgoriilor l-am ales, întâmplător, pe cel vândut de nişte români. Marian, de fel din Galaţi, gestionează magazinul unei preţioase crame din Montalcino. Românul a prins gustul Toscanei, aşa că şi-a chemat de acasă şi cumnatul, şi fratele, să muncească împreună la vinotecă.

„Aici vrem să rămânem. Deocamdată nu ne bate vreun gând de plecare. N-avem nevoie să mai mergem prin lume, vine lumea la noi“, spun gălăţenii care şi-au găsit pacea în mijlocul Toscanei. Pleci din Montalcino şi traversezi Val d’Orcia, emblema vizuală a Toscanei. Datorită peisajului incredibil, regiunea a fost trecută  – şi ea   –  în patrimonul UNESCO. Şoseaua care leagă aşezările pitoreşti din Val d’Orcia este presărată de artişti. Amatori sau profesionişti stau pe marginea drumului cu şevalete sau cu trepiede, pentru a imortaliza priveliştea de vis. Este celebră imaginea căsuţei bucolice din piatră, încadrată de un pâlc de chiparoşi, la care se ajunge pe o cărare şerpuită. În apropiere veghează o capelă, care îţi întăreşte senzaţia că aici eşti mai aproape de cer. Iar verdele de pe dealuri, ah, verdele acela…

„În Val d’Orcia (şi de asemenea în Siena), peisajul este asociat puternic cu idealurile utopice. (…) În 1999, zona a devenit protejată ca Parc Artistic, Natural şi Cultural. Aceasta a reprezentat iniţiativa a cinci administraţii locale, care au stabilit un management comun pentru integrarea zonei“, explică oficialii pe site-ul UNESCO. Italienii îşi merită prezentul, pentru că ştiu să-şi cinstească trecutul şi au grijă de viitor.

Miracolele naturii şi ale omului

Siena, alt oraş de patrimoniu mondial, a fost cândva rivala Florenţei la titlul de capitală a Toscanei. Este construită în jurul Piazzei del Campo, care are forma unui imens amfiteatru cu pantă lină. Totul în jur este cărămidă roşie. Doi paşi mai încolo, catedrala Sienei te aşteaptă cu un spectacol de marmură roz care capătă un luciu lichid în bătaia ploii de primăvară. Lăudabil este că toate aceste aşezări ale Toscanei, considerate de valoare universală, au ştiut să-şi păstreze centrul istoric, nelăsând dezvoltarea urbană şi industrializarea să afecteze vreun vestigiu. Astfel au devenit comorile unei naţiuni, în faţa cărora o lume întreagă s-a înclinat precum turnul din Pisa.

Iar miracolele naturii şi ale omului continuă cu alte şi alte orăşele: Lucca, Montepulciano, Volterra, Monteriggioni, Carrara, San Gimignano. Fiecare merită un capitol separat, fiecare merită văzut. Lucca este locul natal al compozitorului Giacomo Puccini; în pitorescul Montepulciano s-a turnat alt film de box-office  –  „Lună nouă“, filmul nr. 2 din „Twilight Saga“; Volterra mai este numită „staţiunea de alabastru“; iar Monteriggioni este cetatea medievală cântată de Dante, alt fiu al Toscanei.

Carrara, de exemplu, este atelierul de marmură al lui Michelangelo, fiind situat la poalele muntelui de unde se extrăgea materia primă pentru sculpturile nemuritoare ale Renaşterii. Carierele se văd de departe, de pe autostrada ce leagă Toscana de Liguria, şi se pot vizita. Am nimerit în oraş în mijlocul unei parade medievale, o sărbătoare cu muzici, costume şi steaguri din vremuri demult apuse. Localnicii îşi purtau cu mândrie pitoreştile straie într-o procesiune ce-a străbătut la pas, cu alai de trompete şi tobe, labirintul de străduţe din centrul Carrarei. Junii şi-au demonstrat măiestria la aruncat de steaguri, probă de îndemânare pentru flăcăii Toscanei. La biserica din marmură se oficia o nuntă, iar alături de biserică era un ate¬lier de creaţie în aer liber. Pe o clădire veche din apropiere, cu faţadă proaspăt renovată, o plăcuţă –  cum altfel?  –  din marmură marchează locul unde trăgea „Michel Angelo Buonarroti“, geniul neegalat al sculpturii.

Sfârşitul, sau doar începutul

Cetatea San Gimignano este o altă minunăţie a Toscanei. „Oraşul turnurilor frumoase“ este la 56 de kilometri sud de Florenţa şi are – normal – un centru istoric inclus pe lista UNESCO. Patricienii din San Gimignano au construit nu mai puţin de 72 de case cu turnuri, unele înalte de 50 de metri, ca semn al bogăţiei şi puterii lor. Doar 14 turnuri au rămas în picioare –  la fel şi mândria localnicilor de a avea un oraş nobil. Aici odihneau odată pelerinii Romei, răcorindu-se din fântânile păstrate intacte până azi.

Impresia centrală este adjudecată de biserica romano-catolică Collegiata din Santa Maria Assunta, situată în Piazza del Duomo. Am fost la San Gimignano martorii unei nunţi retro. Doi tineri veniţi tocmai din Australia au ales, pentru cel mai frumos moment al vieţii, o zi de mai, Biserica Santei Maria şi Piaţa Domului. Ea – o mireasă stil empire, el –  un mire cu maşină de epocă decapotabilă. El a coborât elegant din maşină, i-a deschis portiera şi a ajutat-o să urce pe bancheta din piele roşie. S-au privit fericiţi în ochi şi apoi au pornit împreună spre adânci bătrâneţi. Toată piaţa a aplaudat, turiştii au filmat, mamele au lăcrimat. Da, ea şi el vor avea o viaţă minunată, aşa cum le e nunta din Toscana, aşa cum e Toscana însăşi…

 

Related News

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


UA-42426876-1