La fel ca in 2004, atunci cand sute de mii de ucrainieni au luat cu asalt strazile marilor orase din tara pentru a protesta fata de fraudarea alegerilor prezidentiale, de cateva zile, un numar masiv de demonstranti a blocat Kievul pentru a-si manifesta nemultumirea fata de suspendarea acordului de asociere si liber schimb dintre Ucraina si Uniunea Europeana.
Ca si atunci, observatorii atat interni cat si externi sunt uimiti de forta civica a demonstrantilor. In toata tara, ucrainienii s-au adunat pentru EuroMaidan-uri, epicentrul acestor proteste fiind capitala Kiev. Retelele sociale, media independenta si cetatenii de pe strada vorbesc in fiecare minut despre abuzurile politiei, fac apel la non-violenta, ridiculizeaza puterea si acorda fiecare, pe masura posibilitatilor, ajutor protestatarilor care sunt la nevoie.
Ucrainienii isi manifesta durerea si sperantele pe seama acelor protagonist de acum zece ani. Avem guvernul presedintelui Yanukovic, acuzat ca a fraudat alegerile in 2004 si ca, acum, a barat drumul Ucrainei spre Uniunea Europeana. Opozitia este condusa de boxerul Vitali Klitschko, de nationalisti si de fostul premier Yulia Tymoshenko.
Acum, mizele sunt mult mai mari decat in timpul Revolutiei Portocalii. Multi ucrainieni simt astazi ca au ajuns la un punct de cotitura. Acestia nu vor sa rateze ceea ce inseamna una din putinele oportunitati pe care Ucraina le-a avut in ultimii ani de a alege, intr-un mod civilizat, intre Europa si Rusia, intre democratie si dictatura, intre suveranitate si subordonare, intre prosperitate si saracie, intre modernizare si haos. Contrastul intre asteptarile ucrainienilor de la vecinii lor din Vest si Est nu ar putea fi mai elocvent.
Uniunea Europeana, in ultimii ani, a negociat cea mai comprehensiva asociere si acord de liber schimb si este gata sa le semneze cu Ucraina. UE cere ca tara sa adopte sute de legi europene, reglementari si standarde iar acest lucru inseamna ca Ucraina trebuie sa adopte multe reforme care ar schimba substantial institutiile sale nefunctionale. In schimb, UE ar elimina vizele pentru cetatenii ucrainieni si ar deschide piata comuna a 500 de milioane de consumatori catre companiile ucrainiene. Asta ar insemna o crestere a PIB-ului si ar rezulta in cresterea prosperitatii.
Promitand afilierea Ucrainei la Uniunea Europeana, pentru a-si reafirma independenta si pentru a se bucura de democratie si de regulile pietei commune, intelegerea nu atrage dupa sine si o asistenta nelimitata pentru a ajuta Ucraina sa isi duca la bun sfarsit reformele cerute. UE a fost reticenta in a include in sustinerea sa pe termen scurt si ajutor financiar.
Pe de alta parte, Rusia s-a folosit de faptul ca Ucraina, pe termen scurt, avea nevoie de o injective de capital pentru a-si promova propriul proiect integrationist, si anume Uniunea Eurasiatica. Aceasta este tentativa presedintelui Vladimir Putin de a reface hegemonia pe care o exercita Kremlinul asupra fostelor state apartinand blocului ex-sovietic.
Curentul anti-UE care a cuprins deocamdata doar Belarus, Kazakhstan si Rusia, nu cere reforme politice, economice sau sociale, dar vrea sa se bucure de acelasi sistem autocrat si oligarh promovat de Rusia.
Acum, insa, este momentul ca Uniunea Europeana sa fie la fel de proactiva ca in timpul Revolutiei Portocalii si sa angajeze guvernul tarii intr-o dezbatere cu protestatarii, intr-un dialog national care sa scoata tara din impas. UE ar trebui sa statueze ca Ucraina are perspective de a deveni membru al Uniunii Europene si ar trebui sa isi reafirme sustinerea politica, financiara si institutionala, asa cum a procedat si in cazul altor noi democratii care si-au cautat drumul spre Uniunea Europeana. Sute de mii de ucrainieni au acordat o a doua sansa tarii sale si Europei. Ar putea fi ultima si nu ar trebui ratata.
