Cine il va inlocui pe Barroso? In cursa sunt Martin Schultz, Michel Barnier, Oli Rehn si Viviane Reding

Cancelarul german Angela Merkel a dat o lovitură transparenţei democratice pe 25 septembrie, când a respins propunerea Partidului Popular European (EPP) potrivit căreia noul preşedinte al Comisiei Europene ar fi fost selectat de partidul care a câştigat cele mai multe voturi în alegerile europene din 2014, scrie corespondentul Gazeta Wyborcza la Bruxelles, Tomasz Bielecki.

 

schulz

Aceasta înseamnă că, “succesorul lui Barroso va fi cel mai probabil ales prin negocieri secrete şi obscure ale unuia din următoarele summituri UE în 2014”, adaugă el.

Preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz, ar dori să fie el succesorul lui José Manuel Barroso în fruntea Comisiei Europene. El îşi fondează campania pe politizarea unui post care ar trebui să revină, consideră el, liderului partidului câştigător. O strategie care nu întruneşte unanimitatea.

Este greu de spus dacă Martin Schulz are o şansă de a deveni într-o bună zi preşedintele Comisiei Europene [şi-a oficializat candidatura pe 3 noiembrie]. Însă el şi-a făcut din acest scop o profesiune de credinţă: pentru preşedintele Parlamentului European, desemnarea succesorului lui José Manuel Barroso trebuie “po-li-ti-za-tă”, în toiul şi vârtejul alegerilor europene din mai 2014.

Ar fi, dă asigurări acest social-democrat german, cel mai bun mijloc de a acoperi cumva o parte din deficitul democratic atât de mult reproşat Uniunii Europene, permiţând diferitelor familii politice să personalizeze campania electorală.

Preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz, ar dori să fie succesorul lui José Manuel Barroso în fruntea Comisiei Europene. El îşi fondează campania pe politizarea unui post care ar trebui să revină, consideră el, liderului partidului câştigător. O strategie care nu întruneşte unanimitatea.

Este greu de spus dacă Martin Schulz are o şansă de a deveni într-o bună zi preşedintele Comisiei Europene [şi-a oficializat candidatura pe 3 noiembrie]. Însă el şi-a făcut din acest scop o profesiune de credinţă: pentru preşedintele Parlamentului European, desemnarea succesorului lui José Manuel Barroso trebuie “po-li-ti-za-tă”, în toiul şi vârtejul alegerilor europene din mai 2014.

Ar fi, dă asigurări acest social-democrat german, cel mai bun mijloc de a acoperi cumva o parte din deficitul democratic atât de mult reproşat Uniunii Europene, permiţând diferitelor familii politice să personalizeze campania electorală. A alege un lider, sau “Spitzenkandidat”, capabil de a se bate în toate cele patru colţuri ale continentului pentru un program susţinut de familia sa politică, iată, potrivit “Domnului Europa” al SPD, panaceul potrivit atragerii alegătorilor, la ora la care extremele riscă să aibă un cuvânt important de spus în timpul scrutinului.

Adăugând cuvântului şi gestul, domnul Schulz nu a aşteptat prea mult pentru a se lansa în luptă în numele socialiştilor ale căror culori ar trebui să le poarte, fără surpriză, în faţa dreptei şi a populiştilor veniţi de peste tot. Verzii, în curând văduviţi de prezenţa unui Daniel Cohn-Bendit, se înscriu şi ei în această logică. Ei organizează chiar, până la sfârşitul anului, alegeri primare pe Internet. Pentru a le câştiga, francezul José Bové s-a asociat cu un ecologist german, întâlnit cu 30 de ani în urmă pe platourile din Larzac.

La rândul său, stânga radicală îşi imaginează că va avea pe afişe figura grecului Alexis Tsipras, criticul austerităţii, al “oamenilor în negru” veniţi din partea troicii, ai creditorilor ţării sale. La liberali, în cursă s-au angajat mai mulţi candidaţi, printre ei numărându-se Olli Rehn, comisarul pentru Afaceri economice şi monetare şi moneda euro, sau Guy Verhofstatd, una dintre figurile federaliste ale actualului Parlament.

Cât despre Partidul Popular European (PPE), al cărui grup este cel mai important în Parlament, el ezită încă. Michel Barnier, comisarul însărcinat cu Piaţa internă şi serviciile, sau Viviane Reding, colega sa de la Justiţie, drepturi fundamentale şi cetăţenie, visează şi ei să fie creditaţi de formaţiunea lor politică. Pentru ambii, va fi dificil ca PPE să nu joace jocul altor partide europene, renunţând la a mai prezenta un lider pentru a face o campanie adevărată.

Dar, la dreapta, nimic nu va fi decis înainte de luna decembrie, în principiu. Iar candidatul conservator ar fi, în cel mai bun caz, desemnat în luna martie, cu doar două luni înainte de scrutinul european, într-atât sunt de divergente opiniile celor care consideră de fapt că aceasta ar fi “o falsă bună idee”.

“Parlamentarizarea” vieţii politice europene nu întruneşte nici pe departe consensul tuturor. Trebuie oare politizată şi mai mult, aşa după cum doreşte Martin Schulz, o instituţie cum ar fi Comisia Europeană, presupusă de fapt să servească interesului general, deasupra intereselor de partid? Nu e chiar atât de evident.
Alegerea preşedintelui său, după aflarea rezultatelor campaniei electorale proeuropene, ar putea să dea strălucire legitimităţii unei instituţii foarte criticate

“Executivul” european se află, bineînţeles, într-o situaţie paradoxală: a fost marginalizat în gestiunea haotică a crizei zonei euro de către guverne şi de Banca Centrală Europeană, câştigând, totuşi, pe alocuri, puteri suplimentare pentru a controla şi mai bine statele membre. Alegerea preşedintelui său, după aflarea rezultatelor campaniei electorale proeuropene, ar putea să dea strălucire legitimităţii unei instituţii foarte criticate, cred partizanii acestor idei.

Totuşi, colegiul comisarilor este deja o echipă multipartizană constituită în funcţie de raportul de forţe al momentului în Europa, ca şi de majorităţile din fiecare stat membru. Dar este presupus să lucreze în cea mai strictă neutralitate.

Ori, independenţa şi imparţialitatea sa nu vor fi protejate, ele vor fi puse sub semnul întrebării în cazul unei prea puternice politizări. Nu poate fi posibilă, într-adevăr, imaginarea unei situaţii în care un guvern de stânga francez ar accepta fără să clipească recomandările unei Comisii de dreapta. Este deja cazul, şi chiar va continua să fie aşa dacă visul unui Martin Schulz, sau al unui Michel Barnier, ar deveni realitate.

Related News

2 Responses

Leave a Reply
  1. avatar
    Yo
    Aug 31, 2014 - 07:30 PM

    🙂
    Un comunist inlocuit de un incompetent…. Oricare din lista ar obtine postul
    Sau de Schultz, care nici macar diploma de bacalaureat nu are…

    Cel mai spectaculos este faptul ca in marea “democratie europeana” posturile se obtin prin numire si nu prin vot…
    Ceausescu (pentru cei ce nu stiu, dictator sangeros aflat la putere in Romania si ucis dupa un puci “eliberator al civilizatiei europene”) avea si el acelasi avantaj, adica era singur pentru postul sau, ca Juncker… Si atunci ma intreb, de ce mai cheltuiesc sute de milioane de € la nivel european in alegeri ce nu au niciun sens, numiri se por face si fara atata mascarada “democratica”.

    Reply
  2. avatar
    Yo
    Aug 31, 2014 - 07:33 PM

    Oh, sa nu uit, “libertatea” importata de occident in Romania in 1989, a costat viata a peste 1100 de romani si peste 3000 au fost raniti… Date oficiale, numai Dumnezeu stie cifrele reale…
    Ceva asemanator e acum in Ucraina, doar ca acolo nu le-a iesit asa de scurt (10-12 zile a fost in Romania) importul de democratie…

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


UA-42426876-1