Cea mai importantă întrebare: mai poate Angela Merkel să salveze, încă o dată, Uniunea Europeană?

Mai poate Cancelarul Germaniei să uite de problemele politice de acasă și să se concentreze asupra viitorului Uniunii Europene?

Partidul cancelarului german Angela Merkel – Uniunea Creştin-Democrată (CDU, de centru-dreapta) – şi partenerul său din coaliţia care guvernează la Berlin – Partidul Social-Democrat (SPD, de centru-stânga) – au înregistrat pierderi grele la alegerile-cheie din landul Hessa, indică sondaje realizate la ieşirea de la urne.

CDU s-a clasat pe primul loc, obţinând între 27 % şi 29 % din voturi, dar mai puţin cu peste 10 % faţă de scrutinul precedent din 2013, în timp ce SPD a pierdut de asemenea 10 %, câştigând 20 %, potrivit unor sondaje ale canalelor televiziunii publice ARD şi ZDF. Cu un rezultat între 12 % şi 13 % din voturi, extrema dreaptă – Alternativa pentru Germania (AfD) – îşi face intrarea în parlamentul din Hessa, ultimul din cele 16 landuri ale Germaniei unde nu era încă reprezentată.

În acest context, SPD a ameninţat duminică seară că va părăsi fragilul guvern de coaliţie al Angelei Merkel dacă nu va obţine garanţii rapide din partea cancelarului.

“Starea în care se află guvernul este inacceptabilă”, a declarat preşedinta SPD, Andrea Nahles, referindu-se la disputele continue care minează coaliţia, în principal între dreapta dură şi social-democraţi, în special privind chestiunile de politică a migraţiei.

În opinia ei, această situaţie de conflict permanent de la Berlin “a contribuit foarte mult” la pierderile suferite duminică de SPD în alegerile regionale din Hessa, care a obţinut un scor mai mic de 20% şi a avut un regres mai mare de zece punte procentuale în raport cu precedentul scrutin.

În consecinţă, ea a solicitat ca “o foaie de parcurs” precisă să fie adoptată, care să stabilească măsurile care trebuie luate pentru a ameliora viaţa cotidiană a populaţiei până în luna septembrie 2019. La această dată, social-democraţii vor să facă un bilanţ la jumătate de parcurs al coaliţiei. “Vom evalua, în funcţie de aplicarea acestei foi de parcurs de acum şi până la bilanţul de la jumătatea mandatului, dacă locul nostru mai este în acest guvern”, a adăugat ea.

SPD ameninţă astfel să iasă de la guvernare dacă nu obţine ce vrea în lunile care urmează şi lasă, de facto, coaliţia Angelei Merkel într-o situaţie incertă.

În acelaşi timp, marja de manevră a SPD este restrânsă. O plecare din guvern ar provoca alegeri anticipate care, având în vedere sondajele naţionale, ar fi foarte dureroase pentru partid. SPD este creditat la nivel federal cu 15% din intenţiile de vot, în urma formaţiunii de extrema dreaptă Alternativa pentru Germania, creditată cu circa 16% din sufragii.

Europa are nevoie de un lider. Mai poate să fie Angela Merkel, acel lider?

În timpul campaniei electorale din 2017, cancelarul Angela Merkel afirma la o berărie din Bavaria că este timpul ca Europa să-și “ia destinul în propriile sale mâini.” În fața votului britanic de a părăsi Uniunea Europeană, a retoricii iliberale promovată de Ungaria și a unui președinte american care a privit cu dispreț Uniunea Europeană, Merkel a susținut că Europa ar avea nevoie de un lider care să poată impulsiona reformele și să-i tragă pe margine pe detractorii săi. Iar Angela Merkel a promis că este gata să fie ea acel lider.

Din păcate, au trecut 18 luni de atunci, iar Angela Merkel nu a reușit să-și îndeplinească angajamentul, iar promisiunea Bruxelles-ului de a forma o “uniune tot mai strânsă” pare mai degrabă un slogan gol decât o strategie. Numai că integrarea chiar este necesară. Cu o Europă asediată de forțele illiberale atât din interior (Ungaria) cât și din afară (Rusia lui Vladimir Putin) și de apetența alegătorilor pentru politicienii populiști ai Uniunii Europene, liderii de pe continent trebuie să demonstreze că sunt încrezători în viitorul comun al Europei. Angela Merkel înțelege clar acest lucru – dar nu ajută Europa să facă nimic.

Problemele pentru Angela Merkel au început la alegerile din septembrie 2017, atunci când CDU și SPD au pierdut un număr extrem de mare de alegători, o parte din ei migrând spre AfD. Mesajul a fost clar: entuziasmul pentru Angela Merkel a scăzut. Apoi, Cancelarului i-a luat mai mult de patru luni pentru a forma un guvern. Odată ce o coaliție a fost bătută definitiv în cuie abia în martie 2018, speranța în rândul multor factori de decizie proeuropeni a fost că Angela Merkel va reveni la agenda europeană pe care ea a evidențiat-o în timpul campaniei electorale.

Cei care au făcut acest lucru dificil au fost chiar membrii echipei sale. Horst Seehofer, șeful CSU și ministrul de Interne al Executivului condus de Angela Merkel, a fost la un pas să dărâme guvernul în vara trecută, atunci când a amenințat că va demisiona din cauza politicii deschise față de imigranți pe care Angela Merkel a tot promovat-o. Chiar dacă Această criză a fost evitată, Seehofer continuă să o contrazică și să o conteste pe Merkel. Și nu este singurul caz. Luna trecuta, partidul Angelei Merkel l-a scos din joc pe Volker Kauder, unul dintre cei mai apropiati aliați ai săi din Bundestag, camera inferioara a Parlamentului.

Ce se va întâmpla cu motorul franco-german?

A da vina numai pe factorii interni pentru a explica eșecul Angelei Merkel nu este de-ajuns. În ultimul an, Cancelarul Germaniei a ținut câteva discursuri spectaculoase despre nevoia de a menține unitatea Uniunii Europene și de a proteja societățile deschise. Dar a spus puțin despre modul în care acele obiective generale se traduc în politici reale.

Iar acțiunile sale sunt în contrast cu cele ale președintelui Emmanuel Macron din Franța. În timp ce Angela Merkel nu promovează idei concrete, Emmanuel Macron procedează invers. De când a fost ales anul trecut, președintele Franței a propus zeci de moduri în care integrărea europeană poate fi consolidată: existența unui ministru al finanțelor din Uniunea Europeană, crarea unei forțe militare comună, alcătuirea unui buget al zonei euro, înființarea unei agenții europeane de informații și implementarea unei politici comune de acordare a azilului, pentru refugiați. Răspunsul lui Merkel la acest tsunami de idei a fost, în cel mai bun caz, călduț. Cei doi s-au întâlnit în această vară în Franța și au convenit în termeni foarte generali să înceapă să lucreze la un buget al zonei euro, deși Angela Merkel s-a opus în dese rânduri cu fermitate.

Întrebarea care se pune este cât de mult ar pierde Germania în cazul în care proiectul european continuă să se rătăcească, iar motorul franco-german se oprește? O integrare europeană mai profundă și o demonstrație a credinței în valorile comune ale Europei și în soarta comună a acestora sunt necesare pentru a menține valul populist la limită. Dacă Emmanuel Macron își pierde bătălia pe care o conduce împotriva Ungariei illiberale a lui Viktor Orban, Germania cu siguranță va plăti un preț mai devreme sau mai târziu. Iar viitorul Uniunii Europene chiar depinde, din nou, de Angela Merkel.

Related News

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


UA-42426876-1