Ce se întâmplă în Orientul Mijlociu înainte ca Donald Trump să anunțe că SUA se retrage din acordul nuclear cu Iran

Luna aceasta, Donald Trump se va întâlni cu liderul nord-corean Kim Jong Un iar președintele SUA a promis că îi va strânge mâna și că cei doi vor face pace. În același timp, Donald Trump și-a asumat misiunea de a scoate SUA din acordul nuclear cu Iran.

Data de 12 mai ar putea schimba din nou politica Orientului Mijlociu. Președintele SUA, Donald Trump, va anunța atunci dacă SUA se va retrage sau nu din acordul nuclear cu Iran. Tot pe 12 mai vor avea loc alegeri în Irak. Semnificația acestei zile are legătură cu rivalitatea dintre Arabia Saudită și Iran care s-a extins în regiune prin tot felul de conflicte și războaie duse prin proxi. Politica ce i-a divizat pe suniți și pe șiiți va fi pusă, din nou, la grea încercare dar, de data aceasta, de modul în care SUA se va poziționa față de acordul nuclear cu Iran.

Data de 12 mai ar putea marca o schimbare fundamentală de abordare atât a liderilor musulmani suniți din Arabia Saudită cât și a politicienilor irakieni suniți și șiiți față de falia sectariană din regiune. În spatele tensiunii religioase din Orientul Mijlociu stă lupta pentru putere care se dă între Iran și Arabia Saudită. Această stare de conflict ar putea fi amplificată dacă Donald Trump va decide să crească presiunea exercitată asupra Iranului pentru a ajunge la un nou compromis cu privire la programul său de rachete balistice și la agenda sa din Orientul Mijlociu.

Arabia Saudită și Irak, mai mult naționalism, mai puțin război religios

Politicienii irakieni implicați în campania electorală pentru alegerile parlamentare au forțat alianțe trans-sectariene. Cea mai mare forță politică din Irak este Partidul Islamic Irakian, o formațiune ai cărei membri sunt suniți. După ce a fost alungată din țară de Statul Islamic, în 2013, suniții au construit o alianță cu premierul șiit Haider al-Abadi. Săptămâna trecută, Abadi a devenit primul lider șiit care a plecat într-o campanie electorală într-o regiune eminamente sunită a Irakului. Este vorba despre provincia Anbar, care se află situată la 110 kilometri de Bagdad.

Efortul irakienilor de a depăși granița tensiunilor sectariene datează încă din 2003, de la invazia armatei americane, care a înlăturat de la conducerea țării minoritatea sunită strânsă în jurul lui Saddam Hussein. Acum, liderii grupurilor electorale șiite speră că vor câștiga la pas voturi din regiunile sunite. Politicianii suniți care au fugit din țară în urma violențelor sectariene s-au întors pentru a concura în alegeri.

mohammad bin salman, arabia saudita, irak

Mohammad bin Salman și premierul Irakului, la o conferință ce a avut loc pe 22 octombrie 2017

Misiunile diplomatice ale Arabiei Saudite au dat roade și, după ce au refuzat să lege orice fel de relație cu majoritatea șiită din Irak, saudiții, popor majoritar sunit, par a fi pus deoparte doza de neîncredere pe care o aveau.

Prințul Arabiei Saudite, Mohammed bin Salman, vrea să își proiecteze o imagine de reformator. De-aceea, vrea să întoarcă pagina conflictului dintre șiiți și suniți. Asta este modalitatea prin care el speră că va deveni un lider regional și va contrabalansa influența din Orientul Mijlociu pe care, acum, o are Iranul.

Astăzi, din punct de vedere politic, Irakul este imaginea în oglindă a Arabiei Saudite. Liderii ambelor țări presează pe ideea de naționalism și mai puțin pe sectarianism. Reapropierea dintre Irak, Siria și guvernul Arabiei Saudite înseamnă o deschidere pentru șiiții care domină provincia de est a țării, bogată în zăcăminte de hidrocarburi.Este o schimbare majoră după ce, ani de zile, conducerea Arabiei Saudite a alimentat sentimentul anti-șiit atât în politica internă cât și pe plan regional. Acum, retorica este una pur naționalistă.

Până acum, mutările Prințului Mohammed către premierul Abadi și politicienii irakieni încep să producă rezultate. Liderii suniți din Irak au început să se împace cu ideea că au trecut demult zilele în care țara era condusă printr-o dictatură sectariană exercitată de o minoritate musulmană și, acum, vor trebui să-ți facă loc printr-un spectru politic dominat de forțe șiite, dar care sunt dezbinate.

Similar, vocile șiiților saudiți au primit cu brațele deschise insistența politicii Prințului Mohammed care, într-un interviu acordat pentru The Atlantic, a recunoscut că Arabia Saudită  este casa atât a suniților cât și a șiiților.

Ca să ne înțelegem, reformele saudite sunt construite după înăbușirea brutală a protestelor șiite din Provincia de Est și după ce orașul Awamiyah a fost pus la pământ. Acolo se găsea reședința lui Nimr al-Nimr, liderul religios al opoziției șiite care a fost executat la începutul lui 2016.

Schimbările din Arabia Saudită nu îi ajută pe suniți să participe la politica statului dar nici pe șiiți să aibă prea multe de spus. În schimb, pentru ambele tabere au apărut oportunități economice și sociale, așa că au ajuns să se mulțumească cu un rol marginal și să asculte de un monarh cu puteri absolute.

De ce și-a schimbat Donald Trump tonul atunci când a venit vorba de Qatar

În dimineața zilei de 6 iunie 2017, președintele SUA Donald Trump a acuzat guvernul din Qatar că a finanțat grupări extremiste. Liderii politici din Arabia Saudită, din Emiratele Arabe Unite, din Bahrain și Egipt au izolat Qatarul după ani de zile în care au acuzat această țară că a finanțat tot felul de acțiuni subversive și a manipulat opinia publică grație televiziunii Al Jazeera.

Luni de zile au continuat tensiunile, iar președintele SUA a fost mulțumit să vadă ce se întâmplă. Se pare că ar fi existat niște convorbiri telefonice între Donald Trump și liderii din Golf pe această temă, dar restabilirea relațiilor cu Qatar nu a fost, nicidecum, principala problemă a Casei Albe.

Acum, Trump pare că intervine puternic, trimițându-l pe noul secretar de stat Mike Pompeo în Orientil Mijlociu. Pompeo i-a transmis ministrului de Externe saudit Adel al-Jubeir să repare problema cu Qatar.

Dar, ce s-a întâmplat? Administrația Trump și-a dat seama că relația cu Iran ajunge la final, așa că are nevioie de un Consiliu de Cooperare al Golfului care să fie unit și să fie de partea lui. Schimbarea de ton față de Qatar ar putea să însemne că președintele SUA s-a hotărât să arunce în aer acordul nuclear cu Iran în următoarele săptămâni.

Ironic, blocada făcută de Arabia Saudită, Egipt și Bahrain a devenit noua realitate regională iar Qatar s-a folosit de resursele financiare uriașe pe care le are la dispoziție să implementeze o serie de reforme. Și-a fixat propria agendă pentru industrie, a ajustat orarul de zbor al Qatar Airways, a închegat relațiile cu Turcia și a acceptat transporturi cu alimente din Iran. Emirul s-a folosit inclusiv de faptul că nu toată lumea din regiune a fost de-acord cu programul celor patru țări care au instituit blocada economică.

De cealaltă parte, atunci când Egipt, Arabia Saudită și Bahrain și-au dat seama că e o nucă tare Qatar și că nu va ajunge în situația să accepte cele 13 condiții cerute de cele trei țări în schimbul eliminării blocadei economice, au ales să lucreze pentru a izola Doha pe termen lung în regiune. Conflictul s-a mutat pe alt front: ambele tabere au început să propage una despre alta știri false, să apară scurgeri de documente secrete iar sistemele de informație ale ambasadelor să fie sparte de hackeri.

Disputa a avut întotdeauna, însă, potențialul de a se revărsa dincolo de Golf. Toți jucătorii mari, inclusiv Turcia, sunt activi în Marea Roșie și în Cornul Africii. Qatarezii și turcii au încheiat noi acorduri militare cu Sudan. Acest lucru i-a enervat la culme pe egipteni, care au o dispută îndelungată cu Sudan și Ethiopia pe marginea modului în care apa Nilului este distribuită. Apoi, în Liban și Tunisia, atât națiunile care au instaurat blocada economică dar și Qatar au finanțat formațiuni politice.

În final, hai să recapitulăm. Donald Trump va încerca în această lună să persuadeze o țară  să renunțe la arsenalul său nuclear (Corea de Nord) dând verde, în același timp, unui alt stat, să-și reia programul său nuclear punând în pericol nu numai Orientul Mijlociu, ci și zona Pacificului.

Related News

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


UA-42426876-1