In mod normal, reteta perfecta a unei panici economice in domeniul petrolului cuprinde atacuri aeriene, rebeli care pun mana pe campurile petroliere si pe rafinarii iar o criza a refugiatilor nu poate decat sa mareasca pretul titeiului si sa starneasca o adevarata criza. Cu toate ca multe companii energetice si-au diminuat activitatea, criza din Nordul Irakului nu a determinat si o crestere a preturilor petrolului.
Afren, Petroceltic, TAQA precum si alte companii mici si mijlocii si-au suspendat activitatile in Nordul Irakului. Chevron, in schimb, a umblat doar la personalul auxiliar. Cu toate ca situatia in Nordul Irakului este extrem de grava iar SIIL a pus mana pe sapte campuri petroliere care produc 80.000 de barili pe zi, productia de titei a ramas la un nivel constant, de 25.000 de barili pe zi iar rezervele de titei sunt la un nivel de 300.000 de barili pe zi. Productia totala de petrol a Irakului este de 3,1 milioane barili pe zi iar exporturile sunt de 2,44 milioane de barili pe zi. Din cauza conflictelor, Irakul si-a ratat obiectivul de a-si extinde capacitatea de productie la 4 milioane de barili pe zi.
Resursele energetice au inceput, aici, in aceasta regiune, sa se gaseasca pe piata neagra, la un pret extrem de mic. Dincolo de violentele extreme, exista si alte probleme complexe care ar putea sa dinamiteze Irakul. In Baiji, aproape de centrul tarii, capacitati de rafinare de 300.000 de barili pe zi au ajuns sub controlul celor din SIIL. Petrolul de-aici este exportat printr-o retea de conducte in Portul Ceyhan, din Turcia. Cisternele de petrol au fost trimise spre Turcia, dar Baghdad blocheaza vanzarea din cauza unui litigiu pe tema a cine detine controlul pe exportul de petrol.
In aceasta situatie plina de incertitudine, marile companiile petroliere internationale ar putea sa isi restranga si ele activitatea, asteptand interventia SUA si stabilizarea tarii, inainte de a arunca in joc si mai multi bani pentru exploatare si explorare. Resursele energertice imense de petrol se regasesc in sud, in jurul regiunii Basra si acolo unde sunt campurile petroliere de la Rumalia, o zona nepopulata aflata langa granita cu Kuweit, in desert.
Timp de sapte ani, regimul al-Maliki nu s-a preocupat sa adopte o lege prin care sa imparta in tara dolarii proveniti din petrol. In 2007 a fost inaintat un proiect de lege prin care veniturile din petrol trebuiau sa ajunga, in mod egal, la toate cele trei comunitati irakiene: la siiti, suniti si la kurzi. Aceasta impartire a banilor nu s-a facut niciodata. Asadar, guvernul din Bagdad a declarat ca el este cel care detine petrolul irakian. Legea a ramas in sertare.
In anii interventiei americane, Irakul si-a recastigat locul de producator major pe piata petrolului si miliarde de dolari au curs in vistieria Trezoreriei din Bagdad. Misterios, acesti bani s-au dus pe alte cai. Coruptia din Guvern, acolo unde siitii predomina, a ajuns la proportii endemice.
In teorie, comercializarea petrolului era gestionata de guvernul central din Bagdad. Kurzii, pe de alta parte, au incercat sa isi vanda pe cont propriu petrolul, in mod direct, altor tari, ocolind guvernul central. Oficialii kurzi au sustinut ca au ales aceasta varianta intrucat Bagdadul nu le-a dat cota de 17% din veniturile ce le-ar fi revenit din vanzarea titetiului.
Kurdistan exporta o treime din petrolul sau in Turcia si a incercat sa vanda direct, la un pret mai mic. SUA, pe de alta parte, este impotriva ca cei din comunitatea kurda sa isi vanda singuri petrolul.
Ca lucrurile sa fie si mai complicate, exista o disputa apriga pe tema detinerii controlului orasului Kirkuk, acolo unde 400.000 de oameni locuiesc la granita dintre regiunea kurda si restul Irakului. Aici se afla 10 miliarde de barili de titei. Orasul este locuit de kurzi, turkmeni, asirieni si arabi si fiecare invoca propria istorie pentru a detine controlul acestuia.
Minoritatea sunita, care era la putere pe vremea lui Saddam Hussein, a fost persecutata continuu de siiti si a fost eliminata din structurile guvernamentale. Armata irakiana, in care americanii au bagat 26 de miliarde de dolari, si-a dovedit priceperea la un singur lucru: la a-i persecute pe suniti. Fara a lua pe nimeni prin surprindere, sunitii au ales sa lupte. Dar asta a fost, insa, surprinzator: sunitii i-au invitat pe cei din SIIL sa intre in tara, din Siria, si sa lupte impreuna.
Ofensiva initiala a SIIL a ajutat recuperarea orasului Al Anbar din mainile guvernului din Bagdad. Dar, apoi, lutele au amenintat campurile petroliere din nord, detinute de kurzi. Marea majoritate a campurilor petroliere ale Irakului se afla, asadar, in nordul provinciei in care sunt kurzii majoritari si in sudestul siit. Totusi, au fost descoperite campuri petroliere si in Al Anbar. Atunci cand cei din SIIL au pus mana pe aceasta regiune, avioanele americane au inceput sa brazdeze cerul Irakului.
Dupa zece ani de zile, incepe sa devina din ce in ce mai clar ca ii va fi imposibil Irakului sa supravietuiasca precum un stat unit. Elita siita nu va imparti cu nimeni nici puterea si nici avutia. Elita sunita a demonstrat ca este dispusa sa recurga la violente extreme iar kurzii calculeaza ca le-ar fi mult mai bine pe cont propriu.
