646x404-1

Ingineria financiară prin care PSD vrea să dezvolte România. Ce se află în spatele măririlor de salarii şi pensii promise

PSD a promis în campania electorală că ţara noastră se va transforma în Raiul pe pământ. Alegătorii s-au lăsat seduşi de sloganul „Îndrăzneşte să crezi în România” şi i-au dat PSD-ului un vot de încredere uriaş. Social-democraţii au revenit la putere aduşi de un val de promisiuni, supralicitate de Liviu Dragnea imediat după rezultatul alegerilor. „Programul electoral se va respecta la virgulă!”

Calendarul măsurilor economice, al reducerilor de taxe, al acordării a fel şi fel de ajutoare sociale precum şi al creşterii salariului minim pe economie şi al punctului de pensie a fost anunţat de Liviu Dragnea într-o conferinţă de presă spectaculoasă care a avut loc săptămâna trecută.

În primele şase luni de zile, dacă şi-ar respecta la virgulă promisiunile, guvernul PSD ar trebui să adopte următoarele decizii:

  • Eliminarea celor 102 taxe nefiscale
  • Creşterea salariilor din Educaţie şi Sănătate cu 15%
  • Creşterea salariului minim de la 1250 de lei la 1450 de lei
  • Eliminarea contribuţiilor de sănătate pentru toţi pensionarii
  • Pensiile mai mici de 2000 de lei vor fi scutite de impozit
  • Ieftinirea medicamentelor care şi-au pierdut patentul cu cel puţin 35%
  • Creşterea sumelor alocate studenţilor, de la 86 de lei/student la 201 lei/student
  • Creşterea pensiei minime garantate la 520 de lei
  • TVA de 0% pentru materiile prime din agricultură, vânzarea locuinţelor şi publicitate
  • Demararea proiectului doi de dezvoltare locală: finanţarea a 5000 de proiecte locale
  • Publicarea caietelor de sarcini pentru construirea locuintelor pentru tineri
  • Începerea plăţii subvenţiilor din agricultură
  • Aprobarea Legii prevenţiei
  • Fiecare boală va beneficia de un medicament compensat total
  • Transport CFR gratuit pentru studenţi
  • Demararea procedurilor pentru achiziţionarea ambulantelor pentru fiecare sat
  • Start Up Nation: 10.000 de granturi nerambursabile pentru cei care vor să-şi demareze o afacere
  • Finalizarea procesului de selecţie pentru dotarea armatei române
  • Înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii

Toate aceste măsuri vor avea un impact bugetar uriaş. Liviu Dragnea a anunţat, însă, că România se va menţine sub pragul deficitului de 3% impus de Comisia Europeană prin tratatele europene, undeva la 2.97%, adică puţin peste 20 de miliarde de lei.

Ce spunea la începutul anului Comisia Europeană despre economia României şi măririle de salarii şi pensii

Într-o analiză economică detaliată şi făcută publică la începutul acestui an, Comisia Europeană a atras atenţia asupra pericolelor care pândeau economia ţării noastre în anul 2016.

Riscurile erau legate de nivelul ridicat al datoriei externe nete, de vulnerabilităţile sectorului bancar şi de o politică fiscală prociclică, la care se adaugă creşterea semnificativă a salariilor.

627x0

 

În documentul Comisiei Europene se arată că deciziile din anii precedenţi menite să accelereze creşterea economică au stimulat cererea internă, însă potenţialul de creştere a PIB-ului este limitat. Vorbim despre reducerea cotelor de TVA în perioada 2013-2015 şi creşterile salariale din sectorul public în 2015. În acelaşi timp, potenţialul de creştere a PIB-ului rămas limitat, situându-se mult sub nivelul de dinainte de criză, iar măsurile care vizează majorarea sa sunt în continuare limitate.

 


 

Creşterea determinată în principal de consum ar putea genera noi dezechilibre macroeconomice interne şi externe.
Extras dintr-un documentul Comisiei Europene intitulat „Raportul de ţară al României pentru 2016”


 

 

Dacă acestea erau riscurile pentru anul 2016, gândiţi-vă că în 2017 se vor majora din nou salariile din sectorul public, salariul minim şi pensiile şi se vor pune în aplicare şi o sumedenie de reduceri fiscale.

Cum va reuşi PSD să elimine taxe, să majoreze salarii şi pensii şi totodată să demareze tot felul de lucrări importante de infrastructură?

Să fim înţeleşi. România are nevoie acută de spitale, de refacerea şcolilor şi de îmbunătăţirea infrastructurii rutiere. Este anul 2016, iar Oltenia şi Moldova sunt două regiuni lăsate în izolare, nefiind conectate de restul ţării nici măcar printr-o autostradă.

Nu contestă nimeni această realitate cruntă. La 27 de ani de la Revoluţie, România are un deficit de infrastructură uriaş. Totodată, are şi un segment important de populaţie care trăieşte la limita subzistenţei. Este greu, pentru orice guvernare, să reuşească să se adreseze într-un ciclu de guvernare ambelor aspecte. Dar PSD lasă impresia că a găsit o soluţie: înfiinţarea unui Fond Suveran de Dezvoltare şi Investiţii (FSDI) orientat spre dezvoltarea infrastructurii, capitalizarea unor companii strategice (precum CEC, Tarom sau Eximbank) şi crearea de noi capacităţi de producţie.

Un back-up la această soluţie, conform calendarului propus de Liviu Dragnea, ar putea fi ca România să meargă pe burtă şi, cu riscul unor sancţiuni din partea Comisiei Europene, să depăşească pragul maxim al deficitului de 3%. Ar fi periculos, pentru că se poate lăsa inclusiv cu suspendarea angajamentelor şi a plăţilor din cadrul fondurilor structurale şi de investiţii europene.

Cât de riscant este acest Fond Suveran de Investiţii?

Poate cea mai exotică propunere avansată de guvernul PSD în campania electorală este crearea Fond Suveran pentru Dezvoltare şi Investiţii. Misiunea lui ar fi aceea de a atrage mari sume de bani ce ar fi alocate, ulterior, unor ample lucrări de dezvoltare în infrastructura rutieră şi feroviară precum şi în sănătate şi în educaţie.

În acest sens, s-a dat exemplu Fondul Suveran al Norvegiei, unul dintre cele mai mari din lume. Norvegienii, după ce au început în anii ’70 să exploateze resursele de hidrocarburi din Marea Nordului, au colectat banii obţinuţi din redevenţe într-un fond suveran şi i-au investit nu numai în propria economie, dar şi în proiecte ambiţioase din străinătate.

Norvegia a cunoscut un boom economic remarcabil şi şi-a construit o reputaţie de tară prudentă şi chivernisită, punând deoparte bani pentru viitorul generaţiilor următoare.

În anul 1996, factorii de decizie norvegieni au înfiinţat un fond suveran care a ajuns unul dintre cele mai mari din lume, având o valoare de piaţă de 890 de miliarde de euro. Nivelul de trai din această ţară a ajuns să fie unul dintre cele mai ridicate din lume. Seducător, nu?

Ideea Fondului Suveran propus de PSD nu este o iniţiativă nouă în România.

Cum poţi face investiţii fără să măreşti deficitul bugetar, başca să şi măreşti salarii şi pensii? Întrebarea este una legitimă. Răspunsul ar fi acesta: prin construirea unui vehicul financiar al cărui exerciţiu nu este consolidat la bugetul de stat şi, care, ascunde în mod legal o parte din datoriile ţării.

Mecanismul constituirii FSDI-ului ar funcţiona în felul următor. O parte din banii pentru pensii, salarii, eliminări de taxe şi alte deduceri şi facilităţi ar putea fi asigurată din banii de la buget destinaţi investiţiilor în infrastructură şi în alte segmente. Gaura de-aici ar putea fi acoperită de Fondul Suveran care, practic, ar putea pune gaj companiile de stat pentru a obţine finanţarea necesară marilor proiecte de infrastructură.

Spre exemplu, anul viitor sunt şanse reale pentru finalizarea a până la 50 de kilometri de autostradă, potrivit estimărilor Asociaţiei Pro-Infrastructură (API). Cifra este mult sub aşteptările actualului ministru al Transporturilor care spera că în 2017 vor fi gata circa 150 de kilometri.

În gândirea social-democrată, acest Fond Suveran ar trebui să joace un rol vital, asta dacă oamenii chiar vor să îşi pună planurile în aplicare şi nu am asistat la o minciună electorală în formă continuată.

 


 

Fondul va fi un instrument care va lua în portofoliu toate acţiunile de la toate societăţile de stat româneşti profitabile. În acest moment toate aceste acţiuni au o valoare de aproximativ 40 de miliarde de lei. De unde va avea surse acest fond? În primul rând este vorba despre dividendele care şi acum se încasează de bugetul de stat de la aceste companii, undeva la 2,5-2,6 mld. lei pe an. În patru ani de zile se strâng 10 miliarde de lei. Acest fond va emite obligaţiuni pentru finanţarea proiectelor. Noi am pus o limită de 20 de miliarde de lei în trei ani.
Liviu Dragnea, zf.ro, 24 noiembrie


 

 

În acest moment, cele mai profitabile companii româneşti sunt cele din domeniul Energiei. Hidroelectrica, Transgaz, Transelectrica, Nuclearelectrica şi Romgaz sunt cele mai tari companii publice. În plus, unele dintre ele, precum Hidroelectrica, beneficiază şi de resurse de bani lichizi destul de importante.

Practic, toate aceste companii de stat ar putea fi luate de sub tutela ministerelor de care aparţin şi plasate sub umbrela acestui Fond Suveran. Pentru a strânge bani de la bănci, investitori privaţi sau alte fonduri de investiţii, Fondul Suveran ar putea face un împrumut sau o succesiune de împrumuturi importante garantate cu acţiunile companiilor respective iar banii să fie returnaţi creditorilor din dividendele produse anual de aceste companii.

Aici, intervine şi un hazard moral: de ce activele companiilor de stat sunt puse în joc pentru a finanţa proiecte nebancabile, care nu aduc un profit imediat? Oricât avem nevoie de spitale şi de şcoli, în această schemă de finanţare, ele nu aduc profit. Apoi, una este dacă autostrăzilor nou-construite li se vor aplica taxe de drum. Este greu de crezut, însă, că va face vreun guvern acest lucru.

Pentru ca acest Fond Suveran să ia fiinţă, este nevoie de aprobarea Comisiei Europene. Bruxelles-ul nu este împotriva acestor practici dar, există şi reversul medaliei. În cazul în care aceste companii care participă în FSDI nu îşi mai pot returna împrumuturile din diverse cauze, pot ajunge să îşi ceară intrarea în insolvenţă pentru a se proteja de creditori. În acest caz, Comisia Europeană poate să îi impună României să consolideze la bugetul de stat rezultatele acestui Fond Suveran. Ce înseamnă acest lucru? Creşterea exponenţială a deficitului public, cu mult peste limita de 3% impusă de Comisie.

Prin mecanismele clasice de a atrage investiţii nu se riscă atât de mult companiile de stat. Apoi, ce va face statul dacă respectivele companii nu produc dividende la un nivel optim? Le dăm creditorilor?

România nu are instituţii de control puternice care să vegheze astfel de mecanisme financiare atât de complexe. În plus, politicienii, oamenii implicaţi în acest Fond şi cercurile de interese din jurul lor ar trebui să dea dovadă de o responsabilitate şi răspundere cum nu s-a mai văzut în România. Mă întreb dacă suntem, oare, capabili de aşa ceva, sau ne îndreptăm, fără să ne dăm seama, spre o spirală a datoriilor şi să o luăm pe urmele Greciei?

 

 

Related News

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


UA-42426876-1