Uniunea energetica si visul european de a scapa de Gazprom sau cand interesul national contravine cu cel al Uniunii Europene

Independenta energetica a Uniunii Europene este cea mai mare provocare la care trebuie sa-i faca fata Jean-Claude Juncker, noul presedinte al Comisiei Europene. Infrastructura energetica a Europei este decrepita si insulara. Nivelul de interconectare transfrontaliera este foarte scazut, la doar 8% din capacitatea de productie, in medie, a Uniunii. Spre exemplu, reteaua Spaniei abia este conectata la cea a Frantei, astfel ca fermele sale eoliene nu pot sa isi exporte productia atunci cand cererea interna este depasita.

Politica energetica din planul Comisiei este ca, pana in 2030, sa creasca acest nivel la 15%. Asta inseamna existenta unei singure piete energetice la nivelul Uniunii Europene. Nivelul investitiilor necesare acestui proiect este enorm, Comisia estimandu-l la 5,8 miliarde de euro doar pentru perioada 2014 – 2020. Daca aceste sisteme ar fi integrate 100%, atunci, Europa ar putea sa salveze 40 de miliarde de euro pana in 2030.

Comisia Europeana a identificat 250 de proiecte de infrastructura vitale, multe dintre ele care trebuie sa fie implementate in centrul si in estul Europei, acolo unde retelele de energie au, inca, “savoarea” perioadei sovietice. Evenimentele din Ucraina si din Orientul Mijlociu, din ultima decada si, in special, din acest an, au subrezit siguranta energetica a Europei. Planul Uniunii Europene pentru anul 2030 contine obiective precise de a majora proportia energiei regenerabile, aceasta trebuind sa ajunga la 27%. Energia regenerabila este o resursa interna si, teoretic, ar trebui sa reduca dependenta Uniunii fata de Rusia.

Si pentru ca vorbeam despre interconectari si despre Spania, ar trebui sa ne aplecam mai mult asupra acestui exemplu. Ideea unui nou interconector de energie cu Franta s-a dovedit a fi discutabil inca de cand  a fost construit ultimul, in 1980. Planurile de a pune o serie de piloni de-a lungul Pirineilor au starnit furia protestatarilor si a ecologistilor. Industria nucleara a Frantei a fost, de-asemeni, reticenta la a cumpara energie regenerabila ieftina. Dupa ani intregi de batalii politice si proteste publice, un interconector prin Pirinei va fi inaugurat anul viitor. Compromisul facut cu ecologistii valoreaza 700 de milioane de euro: doua masini de cate 780 de tone vor sapa un tunel prin munti pentru a ascunde cablurile de energie.

Alt exemplu: infrastructura pentru gazelle natural starneste si mai multe reactii. Bulgaria este sub presiune constanta din partea Rusiei pentru a participa in proiectul South Stream, in timp ce oficialii UE se opun, afirmand ca incalca legile UE.

Pentru a sparge gheata, liderul de facto al grupului Visegrad, premierul Poloniei, Donald Tusk, a propus un proiect ambitions: o uniune energetica. Scopul sau este urmatorul: statele membre ale Uniunii vor negocia, colectiv, cu Gazprom si vor imbunatati si interconectivitatea dintre tari pentru a permite Uniunii sa-si satisfaca cererea de energie si sa diversifice resursele atat intern, cat si extern. Tusk este unul dintre cei mai vocali sustinatori ai importului de gaze dinspre Caucaz. O piata mai competitiva inseamna, de-asemenea, importul de noi resurse de gaz dinspre Azerbaijan si din estul Mediteranei, precum si terminale pentru gaz natural lichefiat.


South Stream avanseaza: Rusia pune gaz pe foc si divide Uniunea Europeana
rusia3

Inca de la inceputul crizei din Ucraina, Uniunea Europeana si-a pus problema de a gasi noi furnizaori de gaze naturale. Tensiunile dintre Uniunea Europeana si Rusia au escaladat, dar propunerea rusilor de a construi reteaua de conducte de gaze South Stream imparte in doua tarile de pe Batranul Continent.

Proiectul este extrem de controversat. Pe termen scurt, exista o serie de beneficii economice substantiale. Pe termen lung, Uniunea Europeana isi manifesta ingrijorarea privind marirea dependentei fata de gazul rusesc si subrezirea securitatii energetice.

Oficialii din Vest au reusit sa blocheze, deocamdata, constructia proiectului, pe temeiul ca Rusia ar putea sa isi creasca avantajul pe care il are in fata Ucrainei si al Europei la masa negocierilor privind politica energetica.

Citeste tot articolul aici!

 

Donald Tusk s-a lansat intr-un turneu diplomatic pentru a cuceri statele Uniunii Europene cu ideea sa, dar raspunsul primit a fost unul precaut. Unii lideri nationali au agreeat, in principiu, propunerea lui Tusk, dar au devenit tematori atunci cand s-a intrat in detalii. Tusk a deschis, insa, un subiect mai vechi si a renascut un vis european, acela de a avea o singura piata energetica pentru gaz si electricitate.

Guvernul britanic a inteles sa il sustina pe Tusk, cu toate ca are rezerve privind rolul pe care Comisia il va avea in acest spectru. Companiile britanice sunt, oricum, voitoare sa exploateze potentialul de depozite de gaze pe care il are Polonia. O singura piata de energie la nivelul Uniunii este un tel, pe termen lung, si pentru guvernul britanic. Francezii sunt si ei avocatii acestui proiect, vazand in aceasta uniune energetica sansa pentru gigantul EFD sa isi extinda operatiunile nucleare in centrul si estul Europei.

Paradoxal, Tusk a gasit un sprijin caldut si la Berlin, centrul de putere de astazi al Uniunii Europene. Angela Merkel a marsat, la randul sau, pe marele pariu al lui Donald Tusk. Cancelarul Germaniei ii sustine pe polonezi pentru a creste interconectivitatea. Este de inteles ca Merkel vrea, la randul sau, sa diversifice resursele energetice atat din Uniune, cat si din afara ei.

Punctul cheie in acest plan este Gazpromul. In ultimii ani, Germania si-a optimizat relatiile comerciale cu Rusia si, incepand cu 2012, prin Nord Stream, Rusia a alimentat cu gaze Germania, ocolind Polonia. Tusk si aliatii sai spun ca Nord Stream este dovada vie ca Europa are o politica energetica incoerenta. Tusk considera ca, mai ales in estul Europei, consumatorul este afectat de acest aranjament intrucat Gazpromul stie slabiciunile tarilor din aceasta zona. Polonezii vor sa dea o replica Gazpromului si sa faca din piata energetica a Europei una transparent, condusa de o autoritate central si care sa coboare preturile Gazpromului.

Unul dintre marii opozanti ai acestei idei este Guenther Oettinger, comisarul european pentru Energie, care considera ca membrii Uniunii ar trebui sa se concentreze, in schimb, pe a-si imbunatati siguranta energetica. Problema este ca Polonia si Bulgaria platesc 500 de dolari pe 1000 de metri cubi, iar Germania achita 370 de dolari pe metru cub. Aceste diferente de preturi au dat nastere la o groaza de discutii. Evident, pentru rusi, aceasta este muzica ce le place. Cu cat mai fragmentata este Uniunea Europeana, cu atat mai mult Rusia poate sa o controleze.

Prezenta lui Juncker in aceasta situatie, un abil politician si diplomat, este de bun augur, intrucat, un personaj ca el, poate sa gstioneze tensiunile ce vor aparea intre interesele nationale si cele ale Uniunii. Pana atunci, lipsa unei politici energetice coerente si absenta unanimitatii privind modul in care trebuie gestionata criza din Ucraina transforma Rusia in marele jucator care impune tonul.

BELGIUM-FINANCE-ECONOMY-PUBLIC-DEBT-EU-GREECE-SUMMITGazele de sist pe axa Polonia – Germania – Danemarca: “Nu la mine in curte!”

Europa ar putea obtine din extragerea gazelor de sist o zecime din cantitatea de energie de care are nevoie. Evenimentele din Ucraina, cantitatile mari de gaze de sist din Europa si dependena fata de gazul rusesc inrosesc agenda de discutii privind siguranta energetica a Batranului Continent. Dar cum sta, de fapt, situatia?

In Europa, pretul energiei este urias. Lasandu-se absorbiti de mirajul exploatarii gazelor de sist din SUA, noi, europenii, uitam un lucru. Pe Batranul Continent populatia este foarte densa, miscarile ecologice sunt foarte puternice iar legea nu are nicio legatura cu cea din SUA. In SUA, proprietarul unei case are dreptul de a exploata pana si mineralele care se afla sub parcela sa. Asa a inceput El Sistorado-ul american, atunci cand mii de fermieri au devenit peste noapte americani si nu se mai trezeau dimineata ca sa isi mulga vacile, ci ca sa exploreze sau exploateze gaze de sist in spatele curtii!

Pentru SUA si Canada aceste vesti sunt de bun augur intrucat este inevitabil ca Europa sa importe gaze naturale lichefiate, in viitor, de la aceste doua tari producatoare.
Citeste tot articolul aici!

Related News

One Response

Leave a Reply

Trackbacks/Pingbacks

  1. Ucraina se pregateste de sanctiuni: vrea sa interzica tranzitul cu gaze din Rusia a Europei | europolitics

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


UA-42426876-1