03_TURKMEN-PIPELINE

Mizele uniunii energetice: marele proiect de integrare sau marele esec al Uniunii Europene?

La inceput a fost Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului. Europa cauta sa isi revina dupa ororile celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Proiectul european s-a concentrat in jurul unei piete comune a carbunelui si otelului. Resursa energetica si ideea de industrializare au fost, asadar, temelia pe care s-a fondat ceea ce astazi stim ca este Uniunea Europeana.

Proiectul european are nevoie, astazi, mai mult ca niciodata de o integrare si mai mare. Iar planul Comisiei Europene de a pune in practica o uniune energetica este pasul decisiv catre un grad mai sporit de securitate si de uniune si mai stransa.

Bruxelles pregateste in aceste zile o agenda legislativa foarte stufoasa iar proiectul uniunii energetice ar trebui pus in practica anul viitor.

Uniunea energetica isi doreste sa obtina securitate, o piata unica a energiei, eficienta energetica, decarbonizare si inovatie. Practic, toate tarile Uniunii Europene vor fi interconectate printr-o retea de gazoducte, oleoducte si retele electrice ceea ce va spori competitia in randul furnizorilor de energie electrica.

Teoretic, statele europene vor consuma mai putina energie electrica. In plus, vor scadea si importurile energetice. Nivelul de poluare va fi mai redus. Exista acea tinta a Bruxelles-ului de a reduce cu 40% pana in 2030 nivelul emisiilor de gaze cu efect de sera, nivel raportat la ceea ce se inregistra in anii ’90. Aceasta tinta va fi atinsa prin cresterea preturilor la certificatele de poluare pe care producatorii de energie trebuie sa le obtina.

Bruxelles are o lista cu 43 de puncte pe care doreste sa le implementeze inainte ca actuala componenta a Comisiei Europene sa isi termine mandatul in 2019. Pe aceasta lista se regasesc:

– reconfigurarea pietei de electricitate europeana
– reconectarea tarilor din Uniune printr-o noua retea de gazoducte, oleoducte si retele electrice
– implementarea unei strategii europene privind alimentarea cu gaz natural lichefiat
– atragerea unor noi surse de energie
– indeplinirea tintelor stabilite in domeniul energiei regenerabile
– Uniunea Europeana va vorbi pe o singura voce atunci cand va negocia contracte cu furnizorii de energie

EU-energy-system-energy-union-communication-feb-20151

Evident, inca nu s-a ajuns la un consens pe tema uniunii energetice. Sunt multe intrebari fara raspuns. Spre exemplu, de ce doreste UE sa investeasca in terminale pentru transportul gazului natural lichefiat in conditiile, in care, gazul natural rusesc este, in continuare, mult mai ieftin? Desigur, la acest capitol este vizata securitatea energetica pentru ca UE vrea sa isi diversifice resursele de aprovizionare, insa, la ce cost? Pana la urma, acesta va fi suportat de contribuabili.

Mai sunt si cateva paradoxuri. Bruxelles afirma ca doreste decarbonizeze Europa pana in 2030 dar, in acelasi timp, negociaza noi contracte de import pentru gaze naturale cu Turkmenistan si Maroc. Spania are din belsug terminale pentru gaze naturale lichefiate, dar nu are inerconectoare cu Franta pentru a transporta gaze si in alte tari. Polonia isi doreste renegocierea contractelor pe termen lung intocmite pentru importul de gaze dar, in acelasi timp, Germania se opune cu vehementa petru ca nu isi doreste desecretizarea acestor documente. Europa de Est nu este atat de doritoare sa stimuleze domeniul energiei regenerabile in timp ce Vestul Europei afirma ca acesta este noua tendinta.

Uniunea energetica presupune rafinarea politicilor existente avand scopul de a imbunatati securitatea energetica, de a accelera schimbarea de directie spre o economie care sa se bazeze pe emisii de dioxid de carbon scazute. In spatele uniunii energetice este vorba de vointa politica, este vorba de a arata ca cei 28 de membri ai UE pot sa puna in aplicare un nou proiect de integrare europeana in conditiile in care aceasta structura pare mai divizata ca oricand.

Si, totusi, acest proiect energetic este modelat de forte exterioare. In primul rand, vorbim despre conflictul din Ucraina si de posibila amenintare ce-ar veni din partea Rusiei care, daca umbla putin la butoane, poate sa intrerupa alimentarea cu gaze naturale a Europei. In al doilea rand, este vorba de SUA si de revolutia gazelor de sist. In mod sigur, tarile membre est-europene care au porturi si care pot sa preia transporturile de gaze naturale lichefiate au facut lobby pentru ca SUA sa isi relaxeze controalele pe exporturile de gaze. Apelurile lor au rezonat cu Congresul american. Este posibil ca SUA sa exporte gaz natural lichefiat in Europa, dar, mai mult ca sigur, destinatia acestui produs va fi Asia, pentru ca aceste tari pot dicta un pret mai mare decat Europa.

russia_europe_gas_imports

Related News

One Response

Leave a Reply
  1. avatar
    Aspida S
    Oct 13, 2015 - 04:21 PM

    Și, uite-așa, în numele într-ajutorării și al consensului și «strângerii rândurilor»… ni se va repartiza obligativitatea acceptării exploatării gazelor de șist…

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


UA-42426876-1