Cum incearca Rusia sa acapareze exporturile de petrol si gaze naturale ale Iranului

Rusia a fost un negociator cheie in cadrul discutiilor dintre SUA si Iran pe seama arsenalului nuclear al acestei tari. Cu toate ca Rusia pare sa fi pus umarul si la revenirea pe prima scena a unui jucator foarte puternic in sectorul energetic, Kremlinul spera sa ajunga la Teheran inaintea occidentalilor.

Mai mult ca sigur, sanctiunile economice impuse Iranului vor fi ridicate pana la finele acestui an. Odata intamplandu-se acest lucru, Iranul va avea nevoie de de expertiza marilor companii internationale care activeaza in domeniul energiei si care investesc miliarde de euro in retehnologizare. In timp ce exporturile de petrol iraniene ar putea ataca pietele foarte curand, Teheranul va avea nevoie de cativa ani ca sa isi dezvolte din punct de vedere tehnic exploatarea rezervelor de gaze naturale. Gazprom si Lukoil au mai avut prezenta economica in Iran iar acum vor avea ocazia sa dezvolte noi proiecte variind de la exploatarea de petrol si gaze precum la constructia de gazoducte, extinderea industriei de petrochimice, energia nucleara sau chiar si exporturi de gaze naturale lichefiate.

Rusia intentioneaza sa fie prezenta foarte activ pe piata de energie iraniana inainte ca sanctiunile sa fie ridicate, pentru ca Iranul sa nu devina un competitor acerb la exporturi. Daca Gazprom va face radacini in Iran, atunci ar controla o serie de gazoducte care concteaza aceasta tara cu Europa si Asia. Iranul a fost vazut de multa vreme ca o alternativa a Rusiei la exporturile de gaze naturale catre Europa si catre Asia, acolo unde se simte o mare presiune cauzata de prapastia dintre cerere si oferta si facturile uriase de la gazele naturale lichefiate. Pe de alta parte, Rusia are propria agenda si vrea sa isi sporeasca exporturile atat spre Est, prin gazoductele Power of Siberia si Altai cat si spre Vest, prin Turkish Stream si prin extinderea Nord Stream pe sub Marea Baltica.

Iranul are unele dintre cele mai mari rezerve de gaze naturale, descoperite in 2014, adica 34 de miliarde de metri cubi, mai exact 18% din rezervele mondiale de gaze naturale. Totusi, sansele ca Teheranul sa exporte gaze natuale spre vecinii sai precum Turcia, Oman, Irak, Kuweit sau Pakistan sunt incerte. Deocamdata, Iranul ar trebui sa se concentreze pe dezvoltarea de retele de scurta distanta si sa nu atace, deocamdata, piata europeana, intrucat, aici, gazul este mult mai ieftin decat ceea ce plateste Turcia pentru gazul iranian. O alta situatie pe care Iranul trebuie sa o gestioneze este cea a continuarii constructiei unei instalatii de gaz natural lichefiat, care a fost suspendata in 2012 atunci cand europenii i-au impus Iranului embargoul comercial. Pe termen mediu, acest proiect nu va fi in topul prioritatilor pentru ca Iranul va trebui sa concureze cu o serie de proiecte noi din Africa de Est si din America de Nord plus ca, in prezent, preturile internationale sunt foarte mici.

Iran-Oil-and-Gas-Map

Related News

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


UA-42426876-1