churchill

VIDEO Cum au hotarat Roosevelt si Churchill soarta Germaniei, au distrus bazinul Ruhr si i-au transformat pe nemti in ciobani

Pe 11 septembrie 1944, la zece luni de la Acordul de la Teheran si in plina campanie, Roosevelt se intalneste cu Churchill in Quebec. Invazia Frantei fusese declansata. Armatele Aliatilor se apropiau de Rin. Rusii trecusera de Vistula si avansau in Marea Baltica. Aliatii si rusii aveau sa se intreaca: cine vor fi primii care vor cuceri Berlinul?

 

churchill
Roosevelt si Churchil s-au intalnit in Quebec ca sa discute despre soarta Germaniei dar au luat o decizie prin care au paralizat orice incercare de a stabili pacea in Europa. Decizia a fost descrisa de Secretarul Stimson: “a fost cel mai violent act interdepartamental pe care l-am vazut in cariera mea!”

In iulie 1944, Administratia SUA construia planuri pentru ocuparea Germaniei. Invazia era iminenta, dar nu exista niciun plan. Secretarul Henry Stimson ia masa intr-o zi cu Roosevelt, caruia i-a cerut sa numeasca un Comitet pentru a pregati o serie de scenarii privind ocuparea Germaniei. Roosevelt i-a numit sa se ocupe de treaba asta pe Cordell Hull, secretarul de Stat, Henry Stimson, secretarul pentru Razboi si pe Harry Morgenthau, secretarul Trezoreriei SUA. Hull era presedintele Comitetului.

Acest Comitet s-a intrunit pe 5 septembrie iar Hull a elaborat un program ce a fost pregatit in Departamentul de Stat, acolo unde Morgenthau a prezentat un document atat de salbatic, incat i-a preluat si numele. Conform Planului, marea zona industriala a Germaniei, Ruhr, “trebuia nu numai sa fie deposedata de toate industriile existente, dar trebuia sa fie atat de slabita si de controlata incat sa nu poata sa redevina acolo o zona industriala in viitorul apropiat. Toate fabricile industriale si toate echipamentele trebuie sa fie dezasamblate sau mutate din acea zona, apoi sa fie complet distruse!”

In viziunea acestui Plan, Germania trebuia sa devina o tara a carei principala activitate economica sa fie agricultura. Stimson si Hull s-au opus cu vehementa acestui plan. Bazinul Ruhr nu era doar o zona industriala de o importanta extrema pentru Germania, ci pentru intreaga Europa!

Stimson a subliniat ca, timp de 80 de ani, productia Germaniei a fost unul dintre principalii furnizori de materie prima pe care tarile din Europa se bazau. Ruhr era principala sursa de aprovizionare de materiale pentru Rusia, Norvegia, Suedia, Danemarca, Olanda, Elvetia, Italia, Austria, Ungaria, Romania si Bulgaria si a doua sursa pentru Marea Britanie, Belgia si Franta.

“Este o razbunare oarba! Nu lovim numai in Germania, ci in intreaga Europa!”, a spus si Hull. Propunerea ca minele sa fie distruse avea implicatii majore pentru toate tarile din Europa!

Atunci cand americanii au invadat, in final, Germania, primul lucru pe care l-au facut a fost sa ocupe minele si, cu ajutorul productiei de carbune, sa ajute economiile Europei sa isi revina. In plus, populatia Germaniei de 70 de milioane de locuitori pur si simplu ar fi fost infometata!

Discutiile din Comitet au ajuns si la urechile lui Roosevelt. Hull i-a admis ca nu au putut sa ajunga la o intelegere. Asta se intampla pe 9 septembrie. Roosevelt a inteles ca ceea ce se producea in Ruhr era extrem de important pentru Franta. Secretarul Stimson i-a adresat lui Roosevelt o scrisoare, pe 9 septembrie, insistand cu argumente viguroase pentru o politica de ocupare rationala.

Subiectul ramase indecis. Atunci, pe 11 septembrie, Roosevelt s-a intalnit in Quebec cu Churchill. Hull nu a mers in Quebec intrucat i s-a lasat de inteles ca intalnirea va avea doar aspecte pur militare. Totusi, acolo s-a dus Morgenthau. Grupurile care erau interesate de distrugerea totala a Germaniei l-au convins pe Roosevelt sa il invite pe Morgenthau.

Acestuia i s-a oferit sansa sa isi prezinte planul, cu toate ca cei care au votat impotriva lui in Comitet nu au fost invitati. Nici macar nu stiau subiectul de pe agenda. Roosevelt, fara sa se consulte cu Comitetul, a fost de-acord cu planul lui Morgenthau pentru a distruge Germania si pentru a reduce Germania la o tara pastorala.

Hull si Stimson au aflat cu stupoare despre ceea ce s-a intamplat la patru zile de la intalnire. Ceea ce l-a surprins pe Hull este ca si Churchill a fost de-acord.

Morgenthau se intoarce acasa triumfator. Ideea este ca Churchill s-a opus cu vehementa distrugerii Germaniei. Premierul Marii Britanii era furios. Dar atunci cand Anthony Eden, ministrul de Externe al Marii Britanii a ajuns la Quebec si a protestat la randul sau fata de acest plan, Churchill l-a luat pe sus.

De ce acceptase Churchill distrugerea Germaniei? La Quebec, Churchill si-a dat seama ca razboiul se va sfarsi. Era ingrijorat de situatia financiara a Angliei si era grabit sa obtina de la Roosevelt un imprumut urias de miliarde de dolari pentru reparatii de razboi.

In timp ce Churchill se opunea Planului Morgenthau, Roosevelt i-a lasat de inteles ca ii va da si mai putini bani. Intr-un final, Churchill ar fi spus: “Ce vrei de la mine sa fac? Sa stau in genunchi si sa ma milogesc?”

In cele din urma, Roosevelt a fost de-acord sa ii acorde lui Churchill 6 miliarde de dolari. Churchill nu a mai stat in genunchi, dar a fost de-acord cu Planul Morgenthau. Ruinarea bazinului Ruhr ar fi insemnat posibilitatea Angliei sa puna mana pe vechile datorii ale Germaniei.

In cele din urma, toata lumea s-a opus acestui Plan. Francezii pur si simplu au explodat. Stiau prea bine importanta bazinului Ruhr pentru propria-i economie. Francezii voiau sa controleze productia din Ruhr iar distrugerea minelor si a fabricilor era o crima la adresa umanitatii.

Pana si Churchill a respins acest plan atunci cand s-a tinut Conferinta de la Yalta. James Brynes, secretarulde Stat al SUA, a refuzat postul de inalt comisar al Germaniei intrucat nu ar fi vrut sa aiba nimic de-a face cu un astfel de plan.

Sfarsitul acestei povesti este remarcabil. Hull si Stimson au continuat sa il preseze pe Roosevelt pe marginea gravitatii unui asemenea act. Sub aceasta presiune, Roosevelt a incercat sa nege ceea ce facuse.

Pe 3 octombrie, Hull ia masa cu Roosevelt. Intre timp, Planul lui Morgenthau aparuse in presa iar reactiile au fost violente. Pana la urma, Roosevelt avea sa nege chiar si apropiatilor ca ar fi fost de-acord sa transforme Germania intr-o tara agrara si pastorala, dar a mers mai departe cu acest Plan.

In timpul razboiului, propaganda lui Goebbels se folosea de aceasta aberatie a americanilor pentru a incuraja resistenta germanilor pe frontul de Vest. In Germania ocupata, Planul Morgenthau a fost reflectat prin directiva JCS 1067 care tintea dezarmarea industriala a Germaniei.

Pana in 1950, 706 de fabrici de manufacturi fusesera dezasamblate iar productia Germaniei de otel a fost redusa cu 6.700.000 de tone pe an. Pentru a slabi Germania, fortele Aliate au impus si restrictii pe importurile de alimente.

“Daca cineva are iluzia ca Noua Germanie, dupa anexare, poate sa fie redusa la un stat pastoral, acest lucru nu se poate face decat daca exterminam sau mutam 25 de milioane de oameni”
Herbert Hoover, fostul presedinte al SUA, declaratie data pe 18 martie 1947

Declaratiile dure ale lui Hoover au schimbat situatia. Politica SUA s-a schimbat si a fost elaborat Planul Marshall, ce viza reconstructia Europei.

Abia in 1951, Germania de Vest s-a alaturat Comunitatii Europene pentru Carbune si Otel si restrictiile economice pe capacitatea de productie care au fost impuse de Autoritatea Internationala pentru Ruhr au fost ridicate.

Related News

2 Responses

Leave a Reply
  1. avatar
    Ora Exacta
    Dec 15, 2015 - 10:46 AM

    Cautand pe netul in limba romana iata ca am aflat pe
    saitul dumeavoastra. Nu ma pot abtine sa nu zic ca sunt placut surprins de calitatea articolelor
    de pe acest sait si va doresc cat mai mult succes!

    Reply

Trackbacks/Pingbacks

  1. Conferinta de la Potsdam si divizarea Germaniei: momentul in care au inceput Razboiul Rece si expansiunea comunismului | europolitics

Leave a Reply to Ora Exacta Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


UA-42426876-1