maastricht1

Maastricht si euroscepticismul: cum s-au schimbat planurile pentru o Uniune Europeana in 20 de ani

Liderii Uniunii Europene au fost intorsi din drum de dublul refuz al Olandei si al Frantei privind propunerea de modificatre a Constitutiei europene. 

 maastricht1

 

Oferind sansa de a-si exprima opinia in privinta unei “uniuni si mai stransa”, populatia Frantei si a Olandei au respins prin vot propunerea, impotriva vointei politice, a mass-mediei si a elitei comerciale.

Motivele acestui refuz au variat si sunt contradictorii, dar totul se rezuma la un singur lucru: insatisfactia generata de conditiile economice, somajul ridicat si aroganta sau indiferenta, dupa caz, a politicienilor carer au pus in planul secund problemele nationale pentru a se ocupa de constructia unei entitati supranationale.

Impovarate de recesiune, de problemele cronice ale somajului si amenintate de competitia comerciala dinspre Asia si America, multe dintre statele din zona euro au inceput sa fie din ce in ce mai dezamagite de moneda unica.

Euro a fost succesorul unui sistem de schimb formal, desi reglabil, condus de banca centrala a Germaniei. Abolirea controalelor pivind schimburile comerciale din Europa de Vest, incepand cu anii ’80, a pavat calea statelor membre ale Uniunii Europene sa se imbarce intr-o uniune economica si monetara, consfiintita de Tratatul de la Maastricht.

Dupa cum s-a specificat in raportul Werner, care a pledat pentru o politica europeana monetara, Maastricht a solicitat pentru o dezvoltare macroeconomica in trei etape care a culminat intr-o moneda comuna unica, regizata de Banca Centrala Europeana. Conceputa pentru a consfiinti si a simboliza unitatea europeana pe plan intern si pentru a sporti influenta Uniunii Europene in strainatate, moneda euro, are, de asemenea, un punct de vedere economic puternic exprimat de liderii Uniunii Europene.

Euro a aparut si pentru a preveni atacurile speculative asupra sistemului monetar de schimb vulnerabil, a redus gradul de incertitudine al schimburilor comerciale inter-europene si a inlocuit controlul de facto pe care il exercita Bundesbankul asupra politici monetare, transferand acest rol catre Banca Centrala Europeana.

Pentru multe natiuni cu economii indatorate, moneda euro ar fi trebuit sa reduca riscul inflationist, devalorizarea monetara comandata de guverne, reducerea cheltuielilor publice si a contractarii de imprumuturi peste limita logicii precum si eliminarea riscului ca un stat sa devina insolvent. Euro, in anul 2013, si-a indeplinit doar jumatate din misiune intrucat, daca ar fi sa ne uitam la prevederile tratatului de la Maastricht, doar doarte putine state ale Uniunii se incadreaza in limitele deficitului bugetar.

Imprumuturile si cheltuielile guvernamentale au deteriorat, insa, increderea intr-o uniune si mai stransa. Deficitele excesive si datoria publica uriasa, cum este cazul Greciei, masurile de austeritate, somajul ridicat, ajutoarele financiare conditionate de taieri bugetare si cresterea costurilor de imprumut pentru guvernele eurozonei au subrezit pozitia monedei euro.

Pentru aceste motive, europenii ar trebui sa insiste in a implementa o legislatie fiscala comuna si un mecanism supranational de monitorizare. Pactul de Stabilitate si de Crestere Economica a fost insuficient in fata tavalugului initiat de criza economica, asa ca urmeaza un nou stadiu de la finalul lui 2014.

In timp ce liderii europeni inca dezbat orientarea economica a Uniunii Europene si constrangerile oneroase ale zonei euro, din ce in ce mai multe state se confrunta cu dureri de cap fiscale pe termen lung.

Lichiditatea generata de Banca Centrala Europeana ce le-a permis guvernelo sa se imprumute la o rata a dobanzii extrem de joasa a anulat, deocamdata, riscul unui default major in Uniunea Europeana insa cresterea economica foarte mica a deteriorat competitivitatea zonei euro care incepe sa isi revina cu pasi mici si firavi incepand cu luna aprilie a acestui an.

Dupa ce se vor implini 20 de ani de la Tratatul de la Maastricht, invaluit atunci de sentimentul puternic al unei Europe unite mai ales dupa caderea blocului comunist, Uniunea Europeana se afla in fata unei noi provocari: cresterea euroscepticismului si un viitor incert din cauza politicienilor ingrijorati, mai mult, de voturile de pe plan national decat de un plan pe termen lung.

Related News

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


UA-42426876-1